- Se spune ca o memorie proasta asigura fericirea. Poate de aceea romanii prefera sa nu-si aminteasca de trecut. Sau poate ca, mai degraba decat morbul uitarii, sunt loviti de morbul superficialitatii, care-i impiedica sa duca la bun sfarsit un proiect national. Ar trebui sa ne intrebam, insa, in ce masura procesul comunismului si dosariada au reprezentat proiecte nationale. Judecand dupa modul in care au fost lansate si apoi abandonate, as indrazni sa sugerez ca nu au fost deloc proiecte, ci simple manevre diversioniste, cu scopuri politice bine determinate, avand drept principal mijloc de realizare, manipularea opiniei publice si a agendei publice. Nici o secunda nu s-a pus in mod serios si consecvent problema demascarii si incriminarii unui regim represiv, cum a fost regimul comunist, sau a Securitatii. Atat regimul, cat si institutia, sunt prea bine reprezentate in structurile puterii postdecembriste. Oamenii stiu acest lucru si nu mai cred in demascari selective. De aceea, poate, interesul publicului fata de cele doua manevre propagandistice a fost aproape nul.
In ceea ce priveste oneroasa privatizare a Petrom, cred ca lucrurile stau putin altfel. Chiar daca dezvaluirile din ultima vreme raspund si anumitor interese politice, nu putem nega gravitatea fenomenului, pentru ca este vorba de spolierea Romaniei: una din cele mai importante resurse ale sale a fost practic cedata unei companii cu actionariat dubios, pachetul de control fiind tranzactionat la bursa. Aceeasi resursa produce profituri pentru altii, in speta Omv, in timp ce statul roman incaseaza redevente, taxe si impozite la un nivel ridicol. Este firesc ca aceste lucruri sa fie cunoscute de cetateni, pentru ca altfel nu vor putea fi remediate. In absenta unui curent de opinie sau chiar a unor presiuni din partea societatii, nici un guvern (sau, mai degraba, presedinte) nu va putea lua masurile necesare reechilibrarii situatiei in favoarea romanilor. Mai mult, constatam zilele acestea, ca oamenii care au intermediat si negociat privatizarea Petrom sunt acuzati de traficarea unor informatii secrete in cadrul unui grup organizat, care ar putea avea legaturi chiar cu unii ministri din actualul guvern.
Am putea totusi identifica o legatura intre scandalul privatizarii Petrom si procesul comunismului. Daca reluam filmul instaurarii fortate a comunismului in Romania, vom vedea, pe de o parte, ca aceasta nu ar fi fost posibila fara interventia trupelor sovietice si, pe de alta parte, ca a avut drept consecinta imediata, constituirea Sovrom-urilor de trista amintire. Acestea aveau drept scop exploatarea in folosul Urss a rezervelor de petrol romanesti. Astazi, vedem ca Rusia se intoarce in peisajul energetic romanesc prin manevre si presiuni facute de compania Gazprom. Iar Gazprom nu ataca singur, ci sustinut de Germania, care a acceptat dependenta energetica fata de Rusia. Fostul cancelar federal Gerhard Schroeder nu a avut nici o jena sa accepte conducerea unei societati mixte a Ruhrgas cu Gazprom (E.On). Marti, la Bucuresti, domnul Schroeder ne cerea sa sprijinim dezvoltarea gigantului rusesc. Ultima data cand s-au inteles nemtii si rusii peste capul romanilor am pierdut Basarabia si nordul Bucovinei. E bine sa nu uitam acest lucru. In acest context, poate ca temerile exprimate de Traian Basescu fata de intentiile acestui brat economic al Kremlinului de a achizitiona actiuni la Omv ar trebui privite cu seriozitate. Altfel, riscam sa platim scump amnezia legata de istoria recenta.
In cazul cand Pnl se rupe in doua partide, cum va izbuti sa navigheze Pd-ul intre fratii cei vitregi: unul aliat la Putere, iar celalalt aliat la Presedintie?
- Este necesar sa recunoastem starea de fapt: Alianta D.A. a devenit doar un pretext pentru mentinerea actualei guvernari. In realitate, Pnl si Pd sunt adversare aprige. Dupa ce vom trece de ultimul hop al aderarii, si anume Consiliul european de la mijlocul lui decembrie, destramarea Aliantei se va accelera. Clarificarea situatiei va fi fortata de platformisti, care probabil nu vor mai astepta mult pentru a forma un alt partid liberal. Proiectul lor initial de a inlatura gruparea Tariceanu-Olteanu de la conducerea Pnl pare sa piarda teren, in fata solutiei crearii unui nou partid, deoarece platformistii se tem ca, indiferent cine-l va conduce, Pnl nu va scapa de influenta puternica a lui Dinu Patriciu. Un nou partid liberal ar fi asadar "mai curat si mai uscat."
Constituirea unei noi formatiuni liberale va oferi Pd o ocazie excelenta pentru revizuirea politicii de aliante. Nu o data, Emil Boc a spus ca liberalii cu care s-a semnat Alianta nu mai sunt in Pnl, in schimb, liberalii care se opun colaborarii cu democratii si-au consolidat pozitiile. Terenul a fost asadar pregatit pentru realizarea unei noi aliante intre democrati si liberalii platformisti. In mod logic, reconfigurarea Aliantei ar putea deschide calea pentru alegerile anticipate. Oricum, actuala coalitie nu mai dispune de o majoritate functionala. Astfel, la viitoarele alegeri, Pd si platformistii se vor putea prezenta electoratului sub stindardul de succes al Aliantei. Este de asteptat ca electoratul sa accepte aceasta tranzactie, chiar daca unul dintre parteneri s-a schimbat, deoarece va agrea prezenta unor figuri cu cota mare de popularitate, ca Gheorghe Flutur si Teodor Stolojan, iar apropierea de Traian Basescu, ramas lider al clasamentelor de popularitate, ar putea asigura o reteta de succes.
Pe cale de consecinta, Pnl va trebui sa se descurce singur in alegeri, fara personalitati carismatice. Apropierea de partidul lui Emil Constantinescu, Actiunea Populara, apare ca un gest disperat. Poate ca si este.