Andreea, adolescenta blonda din fostul grup Andre, a crescut. Este acum o femeie frumoasa, implinita, sigura pe destinul ei. De Mos Craciun, le va darui admiratorilor sai un album cu participare internationala, care spera sa aiba succes.
"Ma simt foarte bine in pielea mea,
sunt exact ceea ce vreau sa fiu"
- Dupa ce ai disparut multa vreme din luminile scenei, umbla zvonul ca esti gata sa lansezi pe piata un nou album. Schimbi ceva in stilul tau muzical?
- Lucrez la acest album, care se va intitula "Andreea B.", de un an si jumatate, si chiar daca a avut o evolutie "agitata", in sensul ca au participat mai multi autori la alcatuirea lui, finalul ma satisface. De altfel, folosesc prilejul acesta, pentru a le multumi tuturor, lui Teo Pacurar, Cornel Ilie de la Vank, Laurentiu Duta si Ionut Radu, Bobita de la Voltaj. Ultimul asociat, Keo, care mi-a devenit intre timp si... "asociat de viata", mi-a compus si el patru melodii. Una dintre ele este Nu stiu sa fiu numai pentru tine, al carei videoclip se difuzeaza deja de cateva saptamani. Tot el m-a pus in legatura cu compozitorul lui din Franta, Yorgos Benatos, care a contribuit si el cu trei piese. Prin intermediul lui Keo am ajuns si la canadianul Derek Brin, care lucreaza cu megastarul Usher. Asadar, albumul acesta e cat se poate de international: compus in mare parte in Romania, mixat la Geneva, masterizat in Franta. O spun fara nici o modestie: suna extraordinar. Este de departe cel mai bun produs al meu de pana acum si cred ca unul dintre cele mai bune scoase vreodata de un artist roman, in ceea ce priveste sound-ul. In Romania am tras numai vocile, dar cu Yorgos alaturi. Ce diferenta!... Eu eram obisnuita cu tipetele compozitorilor romani, care vor sa canti numai cum iti impun ei. Acum, pentru prima data m-a ascultat cineva cu atentie, a inteles ce pot, ce vreau, si s-a straduit sa scoata tot ce e mai bun din mine. Am cantat melodiile astea, cum nu am facut-o niciodata; cand le-am reascultat, nu mi-a venit sa cred ca vocea aceea este a mea. Eu am fost intotdeauna foarte realista cu limitele mele vocale, dar omul asta m-a determinat sa mi le depasesc cu curaj. Sunt foarte multumita. Ce vreau prin acest album? Vreau sa se vada ca m-am maturizat, ca sunt un artist si o femeie sigura pe ea. Nu neg, imaginea contribuie mult la succes, dar dovada maturitatii artistice este muzica. Daca precedentul disc a avut un ton mai agresiv, pentru ca nici viata mea nu era prea grozava atunci, daca vorbeam despre infidelitate, despre tristete, ei bine, acum tonul e mult mai optimist. Atitudinea a ramas, dar au disparut frustrarile, dilemele. Acum sunt fericita, indragostita peste poate, iar muzica mea iradiaza de bucurie. Eu cred ca trebuie neaparat sa pui o parte din tine in ceea ce faci, altfel nu esti credibil, altfel publicul isi va da seama ca mimezi niste sentimente care nu-ti apartin. Si-apoi, e una sa ai un public format din copii, asa cum am avut eu inainte, si alta sa tinzi catre unul matur, care isi da seama imediat cat de serios esti. Or, eu vreau sa fiu luata in serios, pentru ca, pur si simplu, ador ceea ce fac. Eu ma hranesc cu iubirea fanilor, cu privirile oamenilor, imi place sa fiu in spectacole, pe scena. Imi place sa ma uit la inregistrarile emisiunilor la care particip, le am pe toate. Poate sa sune cum o suna, ma simt foarte bine in pielea mea, in meseria mea. Sunt exact ceea ce vreau sa fiu si as prelungi asta la infinit. Stiu ca mai am vreo zece ani si gata, dar, Doamne, ce-mi place!
"Presa te ridica, dar tot ea te coboara,
mai jos decat ai fost vreodata"
- In lumea muzicii, celebritatea presupune si compromisuri. Esti gata sa le faci, pentru a ramane in varf?
- Nu. Deloc. Eu cred ca statutul de "star" se cladeste prin munca, prin personalitate, prin atitudine, te nasti cu el. Cand ai in ranita bastonul de maresal, nu vad de ce-ar fi nevoie sa te injosesti. Important e sa stii ca-l ai si sa lupti. Dupa desfiintarea grupului Andre, cand mi-am inceput cariera solo, a trebuit sa o iau de sub zero, atat ca imagine, cat si financiar. Desi dupa succesul trupei trebuia sa fiu cel putin milionara in dolari, tata, care mi-a manageriat banii pe vremea aceea, a reusit sa-i cheltuiasca pe toti. A crezut ca sacul nu are fund, a luat, a luat, iar la 18 ani, cand am plecat de acasa, nu aveam absolut nimic. Mai trist este ca nici el nu-i mai are. Am venit la Bucuresti cu hainele de pe mine, am stat in chirie si am inceput sa reconstruiesc totul, cu rabdare. Cel mai greu mi-a fost sa-mi recastig credibilitatea pierduta in urma publicitatii negative create in jurul grupului Andre. Mi-au trebuit ani sa repar ce a fost si cred ca si acum sunt unii care inca ma privesc prin prisma scandalurilor de atunci. Presa te ridica, dar tot ea te coboara, mai jos decat ai fost vreodata. Nu blamez jurnalistii, chiar si eu am scris pentru revista "Bravo", dar cateodata sunt foarte rai. Uite, de exemplu pe mine ma trec mereu la categoria "prost imbracata". Poate ca acum ceva timp, mai ratam si eu cate o tinuta vestimentara, dar in prezent, sunt imaginea casei de moda "Helene", care are cea mai mare retea de magazine din tara. Ma imbrac exclusiv cu haine create de ei, dar presa mondena continua sa ma critice. Asta ma deranjeaza foarte mult, pentru ca nu dau in mine, ci intr-o armata de meseriasi care creeaza haine. Oricum, eu am hotarat de mult sa nu mai dau deloc motive de barfe. Sunt mereu sincera, recunosc daca am facut ceva, iar atunci parca si presa se mai inmoaie. Daca m-ar lasa in pace si cu hainele...
"Dragostea nu seamana intotdeauna cu un vis"
- Arati minunat. Un semn ca greutatile au fost depasite. Ba si mai mult: iradierea ta seamana cu o poveste de dragoste...
- Chiar asa? (Rade) Ma bucur atunci, pentru ca sunt, intr-adevar, foarte indragostita. Keo a aparut in viata mea in momentul in care eu aveam enorm de mult nevoie de cineva. Ma simteam singura, dupa o relatie care a durat de-ajuns de mult si care m-a marcat. Cu Keo a fost dragoste la prima vedere, un lucru in care eu nu credeam deloc. Dar uite ca am gasit persoana potrivita. Chiar daca suntem mult timp plecati, ne gasim vreme sa ne plimbam, sa stam impreuna, sa vorbim, sa radem. Keo pare un tip foarte misterios, ba chiar a mizat pe imaginea asta a "artistului Keo". Omul, insa, e unul foarte vesel, haios, deschis, imi pune fel de fel de porecle, ma alinta, e foarte tandru. Pe de alta parte, e nemaipomenit de civilizat, gandeste altfel, traind atat de mult in strainatate, in Elvetia. Dragostea nu seamana intotdeauna, asa cum se spune, cu un vis. Mie, viata - asa scurta cum e, am doar 22 de ani - mi-a dat multe palme, iar cele primite in iubire parca sunt cele mai dureroase. Primul meu prieten m-a inselat, iar cel de-al doilea, Teo, cu care am fost logodita si trebuia sa ne casatorim, voia sa pun cariera in cui si sa ne retragem la Bistrita. A trebuit sa renunt la el pentru muzica, dar am suferit enorm, pentru ca Teo e un om extraordinar. Asa mi-am dat seama ca nu mai trebuie sa-mi fac planuri, ca Dumnezeu le aseaza pe toate cum stie, ca trebuie sa-mi traiesc clipa, si asta fac. De aceea ma simt acum asa de bine cu mine, cu Keo. Traim dragostea noastra in fiecare zi, din plin, ca si cum nu ar exista maine.
- Mai urmeaza doar nunta si rochia de mireasa... Crezi in casatorie? Crezi ca mariajul se potriveste cu viata de artist?
- Da, eu cred in casatorie, cred in iubirea de-o viata, desi imi dau seama ca oamenii zilelor noastre nu mai au sentimente atat de profunde, nu toata lumea e capabila sa iubeasca. Oamenii sunt grabiti, materialisti, pragmatici, vor sa triumfe, mai ales profesional, si casatoria ii incurca. Nu se leaga la cap. Fug de sentimentele adevarate. Unii trec prin viata fara sa fi iubit macar o data. Si eu cred in femeia independenta, care se poate descurca singura, care are banii ei, cariera ei, dar asta nu exclude barbatul si forta lui. Dupa mine, el trebuie sa fie cel puternic, care sa te apere, sa ai sprijin mare in el. Asadar, cred in femeia maritata, cu o familie intregita de copii, cu un sot care sa o protejeze si sa o inteleaga, dar o femeie independenta, totusi, care sa aiba oricand forta si suportul financiar sa se desprinda, daca simte ca lucrurile nu merg bine. Nu cred in iubirile peticite, salvate prin compromis.
"Copilaria mea? Imi amintesc doar
cum dormeam prin hoteluri si prin masini"
- Daca in familia aceasta frumoasa in care crezi se vor naste copii talentati, ii vei incuraja sa ia viata in piept, tot atat de devreme cum ai facut-o tu?
- Nu cred ca este bine sa-ti incepi cariera asa de timpuriu. Eu, la 12 ani, umpleam stadioane si gandeam ca lucrurile acelea erau normale. Asa stiam eu ca arata viata unui copil de varsta aceea. Evident ca idealurile mele erau si sunt altele. Nu am nici o amintire de copil normal, care se joaca, care alearga... Imi amintesc doar cum dormeam in hoteluri si prin masini. Scoala am facut-o aproape numai cu meditatii, am lipsit foarte mult in timpul liceului si trebuia sa iau ore suplimentare la toate materiile. Pentru Bacalaureat, faceam cate doua meditatii in fiecare zi. De aceea, eu chiar daca voi avea copii foarte talentati, ii voi lasa sa-si traiasca copilaria. Cariera poate astepta pana pe la 17, 18 ani. Nu vreau sa para ca ma plang, pentru ca nu regret nimic. Fara sa fac ce-am facut, poate nu as fi ajuns unde sunt azi. Am acumulat foarte multa experienta: stiu la 20 de ani cat alte femei la 40. Dar nu vreau acelasi lucru pentru copiii mei.
- Se apropie sarbatorile. Te pregatesti pentru ele, mai crezi, oare, in Mos Craciun?
- Cred in Mos Craciun, desi nu prea il cunosc. Nu imi aduc aminte de alte Craciunuri decat cele din discoteci, de la concerte. Ornam, intr-adevar, pomul, dar in seara de Craciun, am fost mereu pe scena. Niciodata nu a intrat Mosul la mine in casa, nu l-am tras niciodata de barba, nu am spus poezii... In schimb, il ador pe Mos Nicolae. Unul din momentele mele preferate din tot anul e sa ma trezesc dimineata si sa gasesc "bunataturi" in cizme. Ma tem insa ca anul acesta o sa ma sara, pentru ca "mosul" meu va fi in Germania la vremea aceea. Cel mai frumos cadou? Mie imi plac foarte mult maimutoii de plus, am sute. Poate or fi tot sechele din copilarie... Dar daca ma trezesc dimineata de Mos Nicolae si gasesc un maimutoi urias cocotat pe cizme, sunt cel mai fericit om. Fericire si sanatate le urez si cititorilor "Formulei As", pentru dragostea si devotamentul lor fata de revista pe care o consider, si eu, drept cel mai bun saptamanal din Romania.
Andreea poate fi gasita la adresa ab@andreeab.ro sau pe noul site: www.andreeab.ro
Foto: CAT MUSIC/HELENE