Selectia "Formula AS"

Adriana Bittel
Ion Manolescu, Derapaj, roman, Editura "Polirom" (tel. 0232/21.74.40), 654 pag.

In lumea larga a amatorilor de literatura, pe care noile tehnologii n-au decimat-o, cum s-ar putea crede (dovada - industria prospera a cartii), a revenit gustul pentru romane groase, pe care dai un ban, dar petreci cu ele indelung. Din Sua si Occidentul european, pana in Rusia si Australia, scriitorii cei mai cititi si premiati povestesc lungi istorii arborescente, in care te imbarci ca pentru o aventuroasa calatorie in spatiul fictiunii. Va dau numai doua exemple de asemenea mari povestitori celebrati in toamna aceasta: turcul Orhan Pamuk, laureatul Nobel 2006, tradus si la noi cu superbul roman de peste 600 de pagini Ma numesc Rosu, si americanul care scrie in franceza Jonathan Littell, recent distins cu Premiul Goncourt pentru romanul lui de debut, Binevoitoarele, o caramida insumand 900 de pagini, care se vinde in Franta ca painea calda, iar drepturile de traducere i-au fost vandute in numeroase tari, inclusiv unei edituri romanesti. Intoarcerea la fictiuni ample se manifesta si la noi prin nume precum Radu Aldulescu, Florina Ilis, Petru Cimpoesu, Gabriel Chifu, Dan Stanca s.a. - romancieri de cursa lunga, cu suflu epic si stiinta a constructiei.
Romanul pe care vi-l recomand azi se inscrie si el in aceasta tendinta existenta in aerul timpului. Autorul o adopta premeditat, ca un profesionist al literaturii (e lector la Litere), ca un teoretician al impactului noilor tehnologii informatice asupra culturii (in bibliografia lui figureaza titluri precum Notiuni pentru studiul textualitatii virtuale si Videologia. O teorie tehno-culturala a imaginii globale) dar si ca un tanar care a crescut cu seriale de benzi desenate, desene animate, jocuri pe calculator si alte forme populare de distractie bransata. Cele 650 de pagini ale romanului Derapaj sunt un fel de hipermarket literar din care orice cititor isi poate lua ce-i place. Gasim, in labirintul de raioane, sortimente foarte atragatoare precum roman de dragoste, de mistere, Sf, fantasy, satira politica si a mediului universitar, autofictiune, impresii de calatorie, observatii sociale, explorari in comunismul romanesc. Toate livrate la pachet cu informatii din varii domenii umanistice si stiintifice. In acest Carrefour, uneori chiar autorul pare sa se rataceasca, lasandu-se mereu atras prin asociatii de idei - unele trasnit-copilaroase, altele sclipitoare - pe cai laturalnice. Cititorul il urmeaza, cand interesat la maximum, cand cam plictisit, dar nu poate abandona lectura fiindca firele se innoada cand nu te astepti. Sau dai de o superba descriere a unor cartiere bucurestene, a litoralului in noiembrie, a Vienei impodobite de Craciun, de referiri la realitati romanesti binecunoscute, de flash-back-uri istorice inscenate altfel. Naratorul Alexandru Robe (in care se autofictioneaza Ion Manolescu), iubita lui, Maria (cel mai viu, mai plauzibil personaj al romanului), si prietenul lor, Mihnea (un virtuoz informatician, capabil s-o ia inaintea timpului), leaga ca o maioneza bucatile suculente sau mai indigeste, iar pana la urma, romancierul reuseste sa reasambleze totul sub bolta unei idei: lumea noastra nu e decat o realitate virtuala in mana unui computerist de geniu. Ion Manolescu si-a marturisit drept modele doi scriitori de succes planetar: Umberto Eco si Dan Brown. De la ei a preluat ingredientul misterios al teoriilor conspirationiste si reteta amestecului omogen de informatie verificabila si fantezie. In Derapaj avem un complot mondial al Economistilor Mintii, care ar fi jucat un rol hotarator in istoria secolului Xx, inclusiv in caderea comunismului si "revolutia" noastra din 1989, dar si organizatii oculte locale, precum cea a Blocatarilor, a Anticarilor, Editorilor si Academicienilor (cu trimiteri rautacioase la lumea literara) - fiecare, desigur, cu codurile lor. Ale caror chei incearca sa le desluseasca detectivistic trio-ul Robe-Maria-Mihnea. Ion Manolescu scrie bine, joaca abil registrele, are gaselnite uluitoare, mult umor, stie sa stea pe muchii ascutite intre melancolie si dezabuzare, si chiar daca abundenta textului e uneori sufocanta, romanul in ansamblu e captivant.