"Lista lui Turcu a ridicat un colt al cortinei si am putut vedea cine a preluat puterea dupa 89"
- Scena politica romaneasca este fierbinte si pare sa se indrepte spre punctul de fierbere, pe masura ce ne apropiem de 1 ianuarie 2007. Este ca si cum toate conturile ar trebui reglate pana la intrarea in Ue. "Lista lui Turcu" a aruncat in aer ceea ce mai ramasese din credibilitatea transparentei politice romanesti, Pnl este in vrie, Nastase a fost trimis in judecata, iar Udmr s-a hotarat sa joace cartea separatismului teritorial, batand palma cu extremistul Tokes. Asistam la un moment special?
- Da, asa se pare. Ritmul dezvaluirilor si al reglarilor de conturi se accelereaza pe masura ce ne apropiem de termenul aderarii, ca si cum lumea politica romaneasca ar vrea sa-si rezolve pe ultima suta de metri tensiunile interne. Dezvaluirile lui Liviu Turcu se inscriu pe aceasta directie. Importanta acestor dezvaluiri este aceea ca arunca pentru prima data o lumina asupra zonelor obscure ale colaborarii cu serviciile secrete comuniste, ale unor politicieni de varf. Nu mai e vorba despre niste preoti, niste sportivi, niste ziaristi, ci despre aceia care conduc Romania de 17 ani. De fapt, "lista lui Turcu" nu este chiar o surpriza, pentru ca numele politicienilor aflati pe ea au mai fost vehiculate in timp, dar e pentru prima data cand aceste dezvaluiri se fac de catre un om din interiorul sistemului. Un colt al cortinei a fost ridicat si am putut vedea dimensiunile si natura acestei oligarhii politico-financiare, care a preluat de fapt puterea dupa 1989 si care a pastrat-o pana astazi.
- Cat de credibil este un personaj ca Liviu Turcu?
- Bineinteles ca imaginea lui Turcu, de individ singuratic, actionand fara nici un sprijin si fara nici un ordin, doar din considerente morale si din intamplare, intr-un moment cheie, nu este credibila. Pare cu mult mai probabil sa fie adevarat faptul ca d-l Turcu actioneaza, asa cum sugereaza fosti colegi ai sai din serviciile secrete (Talpes, Filip Teodorescu), ca emisar al unor servicii straine, mai precis americane, interesate sa accelereze dezvaluirea publica a unor colaboratori importanti ai securitatii comuniste. Aflata deja in Nato si cu un picior in Ue, Romania devine importanta, iar acestor organisme occidentale nu le convine sa colaboreze cu oameni despre care stiu foarte bine ca i-au spionat inainte de 89, nu le convine sa faca afaceri - cum e cazul Ue - cu persoane corupte. Deci, este probabil ca Liviu Turcu sa fie purtatorul acestui interes occidental, pentru curatarea scenei politice romanesti. In acelasi timp, indiferent de motivele care-l mana pe Turcu, este important ceea ce el dezvaluie. Ramane de vazut in ce masura Cnsas va reusi sa dovedeasca afirmatiile sale, tinand cont de faptul ca aceia despre care vorbim au putut, in anii care au trecut, sa-si faca disparute dosarele. In plus, daca printre ei exista inca ofiteri activi, atunci, conform legii, numele lor nu vor putea fi dezvaluite. Ceea ce ramane din toata aceasta poveste este certitudinea, din ce in ce mai ferma, ca Romania a fost condusa in acesti 17 ani de o clasa politica legata prin fire vazute si nevazute de fostele servicii secrete comuniste sau de varfurile partidului comunist. Din nefericire, nu ne ramane decat sa constatam ca fostul presedinte Constantinescu are dreptate atunci cand afirma acest lucru. In toti acesti ani, noi am luat de bune declaratiile, propunerile, proiectele politice, schimbarile, alternativele promovate de niste oameni in spatele carora se afla dosare mai bine sau mai rau secretizate. Noi stiam de fapt acest lucru, pentru ca de-a lungul anilor au tot iesit la suprafata informatii de acest tip, dar acum, ca sa revenim la momentul de fata, asistam la o intensificare a acestor dezvaluiri. Romania este pe punctul de a trece in alta zona, la un alt statut, si diferitele forte din interiorul si din exteriorul tarii actioneaza pentru a reaseza lucrurile intr-un nou echilibru de forte. Este sau nu credibil Turcu? V-as raspunde tot cu o intrebare. Cozmin Gusa, Talpes, Vadim, Filip Teodorescu si altii care-si iau informatiile din aceeasi zona a seviciilor sunt sau nu credibili? Vreau sa spun ca nu ne ramane decat sa facem din toate aceste informatii disparate un tablou: Romania a fost dupa revolutie si este si acum condusa de aceasta oligarhie politico-financiara de esenta comunista. Trebuie sa ne asteptam deci la noi dezvaluiri.
"Batalia in Pnl nu e pe idei, ci pe spatii politico-economice"
- Un alt fenomen politic de amploare este ruptura produsa in Pnl. Si in cazul acesta e vorba de o reasezare a grupurilor de interese?
- Cu siguranta, pentru ca intotdeauna, bataliile politice sunt intr-un fel sau altul legate de anumite interese de grup. Valtoarea politica la care asistam, inclusiv in Pnl, reflecta concurenta acerba intre diferitele aripi oligarhice, reprezentand grupuri de interese divergente, reflectate in orientari diferite. Evenimentele au legatura intre ele. Ruptura din interiorul Pnl s-a produs pentru ca grupul politico-financiar Tariceanu-Patriciu si-a considerat propriile interese mai presus de interesul partidului, al guvernarii si al tarii in ultima instanta. Este un exemplu despre cum interfereaza lumea financiara cu cea politica si cum, in cele din urma, totul se reduce la bani. As insista putin asupra fenomenului in ansamblu: interesele financiare depasesc interesele de partid. De aceea, un liberal ca Patriciu a finantat campania Psd. Acest lucru se petrece la dimensiunile intregii lumi politice. De aceea, legea controlului averilor se impotmoleste in parlament. Diferitele liste ale celor care au avut legaturi cu fosta securitate si cu partidul comunist, si care acum sunt in parlament sau in diferite partide, coincid cu listele celor suspectati de coruptie, cu listele celor care se opun controlului averilor. Numai ca Occidentul, acum, nu vrea sa importe in structurile sale, odata cu entitatea numita Romania, si coruptia acestei tari. Asa se explica dezvaluirile fulminante ale ultimelor zile, dar si luptele interne din interiorul partidelor, inclusiv al Pnl. Inclestarile politice sunt doar suprafata fenomenului. In adancuri, batalia se duce pentru reasezarea acestor forte oligarhice acum, inainte de intrarea in Ue. Dupa ce, intr-un fel sau altul, timp de 16 ani, averea tarii s-a scurs ingenios in diverse buzunare private, acum, ei adulmeca mirosul banilor europeni, al noilor oportunitati. Grupurile de interese politico-financiare tind sa se extinda in lumea buna europeana. Patriciu vede Pnl ca pe un partidulet de 6-7%, liberal pursange, care colaboreaza cu Psd si, de fapt, cu oricine ar fi la putere. Este un concept de partid de afaceri, un fel de Udmr liberal, care scapa oricarui control, pentru ca e mereu la putere, fara de care nu se poate. Ei pot colabora cu oricine pentru ca, de fapt, in lumea afacerilor mari, totul e impartit deja, nu se calca pe picioare: Psd-ul e cu finante-banci si a intrat in istorie prin privatizari falimentare pentru tara, Pnl-ul lui Tariceanu-Patriciu e cu petrolul si cu importurile de automobile, Udmr-ul e cu padurile, altii cu imobiliarele, nu se deranjeaza unii pe altii, deci ar putea guverna linistiti impreuna, ca niste parteneri de afaceri. Batalia in Pnl nu mai e pe idei, ci pe spatii politico-economice. Aceasta a condus la autoritarism si la ruperea grupului Stolojan, ceea ce primejduieste nu numai partidul, dar si guvernarea. Este interesanta si afirmatia lui Talpes, ca dezvaluirile fostilor securisti aflati la varf ar putea conduce la caderea guvernului Tariceanu. Asta inseamna ca am putea asista din nou la informatii bomba referitoare la cei din guvern, si ca batalia despre care vorbim este in plina desfasurare.
"Udmr incearca sa pescuiasca in ape tulburi"
- In afara de afacerile cu lemn (nederanjate de Dna), Udmr pare interesat sa profite de acest context si in sensul obtinerii autonomiei. Tocmai au anuntat declansarea procedurilor pentru referendum, cu pastorul Tokes in frunte. Ce sanse au?
- Nici una. O spun inca o data, Europa nu este interesata si nu incurajeaza asemenea initiative. Udmr incearca sa pescuiasca in ape tulburi, incearca sa profite de situatie acum, inaintea datei de 1 ianuarie, dar nici ei nu cred ca au sorti de izbanda. Dupa parerea mea, este mai curand un demers de imagine, destinat propriului electorat, cu subtextul "iata, noi am incercat". De asemenea, este o strangere a randurilor diferitelor formatiuni maghiare, in perspectiva unor eventuale anticipate. Isi dau seama ca dezbinati nu vor mai intra in parlament. Referendumul, si daca l-ar face, nu ar insemna nimic. Procedurile pentru o asemenea initiativa trebuie sa fie nationale, nu locale. Iar guvernul Tariceanu, daca nu e atent, s-ar putea sa cada, nu din pricina luptelor interne ale coalitiei, nici din cauza bataliei intre palate, ci din pricina unei motiuni de cenzura pe tema ungureasca, initiata de Psd si sustinuta de Prm. Jocul ambiguu al Pnl fata de Udmr s-ar putea sa aiba un pret mare. De altfel, Pnl contabilizeaza mai multe erori magistrale, concesii nepermise fata de cererile Udmr - ma refer aici la retrocedarile de paduri si de cladiri - pentru care nota de plata in termenii credibilitatii o sa fie usturatoare.
"Trimiterea lui Nastase in judecata, o premiera absoluta pentru Romania"
- De partea cealalta a baricadei, Psd pare si el in vrie. Peste luptele interne, se suprapune trimiterea in judecata a lui Nastase pentru coruptie. E o premiera in Romania.
- O premiera absoluta pentru Romania, ceva de neimaginat cu catva timp in urma, un eveniment care de fapt anunta o etapa. In alte parti ale lumii nu e nimic surprinzator ca un lider politic sa fie investigat si judecat, dar romanii n-au mai vazut asa ceva. In Germania a fost anchetat insusi Helmuth Kohl, parintele marii Germanii, in Suedia ministrii demisioneaza pentru lucruri mult mai marunte, in Israel, in Franta, au fost cazuri de coruptie ale politicienilor ajunse in justitie, si nu s-a mirat nimeni. La noi insa, evenimentul marcheaza o noua etapa, pentru ca oamenii incep sa vada si deci sa creada ca, oricat de sus ai fost, trebuie sa raspunzi pentru faptele tale in cele din urma. Politicienii vor trebui sa se gandeasca de doua ori ce fac, stiind ca dupa ce pleaca de la guvernare vor fi controlati in sacose, cat au luat si ce au lasat in urma la inventar. Cazul Nastase se constituie intr-un precedent, pentru ca toti aceia care au lasat in urma gauri de mii de miliarde sunt amenintati acum cu tragerea la raspundere. Trebuie sa spun aici ca avem de-a face cu unul dintre primele efecte ale apropierii de Ue, care a facut presiuni imense pentru ca o oarecare stare de legalitate sa fie instituita in Romania, pentru ca un anumit numar de legi sa fie adoptate si puse in aplicare. Daca nu ar fi existat aceasta presiune, nu am fi asistat niciodata la trimiterea in judecata a unui fost prim-ministru pentru coruptie. Este inca o confirmare ca Europa nu este dispusa sa importe din Romania mecanismele viciate care s-au dezvoltat dupa 89. De altfel, trebuie sa recunoastem faptul ca in ultima vreme, am vazut colonei si generali Sri arestati pentru coruptie, prefecti, primari prinsi in flagrant. Ceva se schimba fundamental si important este faptul ca acum politicienii stiu ca nimeni nu-si mai poate derula in deplina siguranta afacerile din spatele functiei publice. Ceea ce ne mai ramane de sperat este ca, in cele din urma, sa fie dezvaluite in justitie nu numai imensele afaceri derulate pe spatele tarii, ci si dedesubturile, cu implicatii uneori criminale, ale revolutiei si ale mineriadelor din anii 90. Abia atunci o sa putem spune ca Romania a pornit cu adevarat pe un nou drum, cand adevarul despre ultimii 16 ani va fi spus pana la capat, si cei implicati vor fi trimisi in justitie. Pana atunci, iata, un personaj ca d-l Iliescu, de pilda, nu are nici un fel de dosar la fostele servicii, nici macar de urmarit. Nu spune aceasta totul despre el?
- Concluzii?
- Vom asista, probabil, pana la sfarsitul anului, la o tensionare continua a scenei politice, dezvaluirile referitoare la colaborarile varfurilor politice cu serviciile vor continua, bulversand partide si cercuri de interese. La originea acestor tensiuni sunt pe de-o parte presiunea externa, pe de alta parte efortul diverselor orientari din interior de a-si asigura o felie cat mai groasa de putere politica si financiara dupa aderare.