Din Canada
Rosia Montana - pomul de Craciun
Revista "Formula As" din data de 21-28 August 2006 publica un reportaj despre Rosia Montana, semnat de Bogdan Lupescu, care poate dezgheta si trezi chiar si inimile cele mai impietrite. "Un dor la fel ca moartea" se intitula acesta. Oricine il va citi se va cutremura de durerea, deznadejdea si nedreptatea care si-au gasit locul chiar in inima tarii noastre. Iata pe scurt una din povestile adevarate care s-au nascut acolo. O mama, Silvia Plic, era vizitata, urmarita, in momentele cand era singura acasa, ademenita, mintita, amenintata in fel si chip, pana cand biata femeie, intr-un moment de slabiciune, a semnat contractul de vanzare a casei, pe care "sacalul" se pare ca il purta permanent in geanta. In disperarea care a cuprins-o, si-a luat lumea in cap, cu bruma de bani pe care o primise, lasandu-si fiul, nora si nepotii, in ograda, sub cerul liber. Casa a fost imediat sigilata si batute scanduri la geamuri si usi. Cand a venit acasa Ovidiu, dezmostenitul sau fiu, si a vazut dezastrul, s-a apucat in graba si a amenajat grajdul, transformandu-l intr-un spatiu cat de cat locuibil, ca sa-si adaposteasca familia. Apoi s-a apucat sa-si construiasca alaturi doua camere, muncind din greu, si pana-n toamna si-a ridicat o casuta pe frontispiciul careia a scris imediat, cu litere mari, ca sa poata citi tot satul, "Aceasta Casa Nu Este De Vanzare". In aceasta vreme, mama Silvia, secatuita de dor si de banii care ii ardeau mainile ca argintii lui Iuda, primiti pentru vanzarea Domnului Iisus, s-a intors acasa. A fost vazuta umbland in jurul casei vandute, imbratisand-o, sarutand peretii si pamantul din fata pragului. A vazut-o si Ovidiu, intors de la lucru, a luat-o cu blandete, a dus-o in casuta lui si i-a spus: "Lasa, mama, nu mai plange, unde traim noi, vei trai si dumneata". Aceasta iertare cantareste mai greu decat tot aurul care zace sub casuta lor, aceasta a fost picatura care a facut sa se reverse paharul durerii.
Iata cine este Ovidiu Plic! De dragul lui, de dragul unui asemenea om minunat, de dragul acelora care-si sacrifica viata pentru a salva sufletul tarii, noi, romanii din Windsor, ne-am mobilizat si am adunat o suma de bani, un mic dar oferit impreuna cu dragostea si recunostinta noastra, pentru acest suflet ales de Dumnezeu, ca sa ne trezeasca din amorteala si nepasare. Totul a mers struna. S-au multiplicat foile reportajului din revista, s-au impartit, s-au adunat banii care au ajuns la Timisoara, a fost expediata o recomandata cu un numar de telefon, unde sa sune beneficiarul banilor. Scriam, odata, intr-un articol: "In fiecare suflet de roman zace o scanteie de bunatate si generozitate, nu o lasati sa mocneasca, aprindeti-o". Acesta este mesajul nostru catre toti romanii din Canada.
Ovidiu a sunat, o voce buna, blanda, calda, plina de uimire si nedumerire. Cum? Romanii din Canada se gandesc la noi? S-au gandit la mine si mi-au trimis niste bani, cu care imi voi cumpara scandura, ca sa-mi termin casa? Cu ce sa-i rasplatesc? Cum sa le multumesc? Fii linistit, i-a spus fratele meu de la celalalt capat al firului, nu datorezi nimic nimanui, numai Bunului Dumnezeu, care nu va lasa sa fie batjocorite frumusetile cu care El a binecuvantat aceste meleaguri. Scriu toate acestea, nu ca sa ne laudam cu ceea ce am facut, ci ca sa dovedim ca nu numai in Windsor traiesc romani generosi.
Dragii nostri compatrioti, nu lasati sa treaca neimplinita aceasta sansa de a ne aduce si noi contributia la salvarea acestor locuri dragi tuturor, sa nu traim cu aceasta povara in suflet. "De la cei bogati la cei mai saraci decat noi." Aceasta este deviza organizatiei crestine din Timisoara Catacombe. Bani se pot trimite prin rude, prieteni, oameni de incredere, care il vor contacta pe Ovidiu Plic, fiul Silviei Plic din Rosia Montana. Asa am ajuns si noi la el. A doua modalitate ar fi ca banii sa fie depusi in conturile revistei "Formula As" din Bucuresti, cu specificatia: "Pentru Rosia Montana". Banii vor ajunge cu siguranta acolo unde trebuie, la aceia care stau pe baricade, si in locul nostru. Dar sa revenim la titlul "Pomul de Craciun". Sa ne imaginam ca la Rosia Montana, in mijlocul naturii, un imens pom de Craciun va fi impodobit cu darurile cumparate din donatiile noastre. O mare multime de oameni si copii se vor ruga si vor canta colinde in jurul lui. Ce poate fi mai frumos decat sa sarbatorim Craciunul cu fratii nostri din tara, cu "liderul nostru" Ovidiu Plic, in postura de organizator?
Iata cateva intrebari pe care le punem, desi stim ca nu vom primi niciodata raspuns, dar le punem, ca sa stie si ei ca noi stim. Unde ne sunt patriotii? Se lupta intre ei pentru a prinde un loc bine platit in Consiliul Europei. Sunt primii cand este vorba de iesit in fata la conferinte, consfatuiri, banchete, francofonie etc. Dar la Rosia Montana, a fost vreunul sa vada cum traiesc cei pe care vor ei sa-i reprezinte pe acolo pe unde vor merge?
Asteptam cuvantul si pozitia oficiala a celor din fruntea tarii, dupa care vor vedea si ei pozitia noastra. Pana atunci, sa ne pregatim sa sarbatorim acest Craciun impreuna cu tara.
Dumnezeu sa ne ajute!
Maria Mihalceanu - Windsor, Canada