"Buldozerele incep sa-si reia locul in cartierele istorice, desi le crezusem scoase definitiv din viata Bucurestilor"
Numele primarului Adriean Videanu a intrat inca de pe acum in galeria neagra a demolatorilor de patrimoniu ai Bucurestiului. Sub perdeaua de fum a modernizarii, d-l primar desfasoara, dupa capul domniei sale, o campanie de distrugere a sufletului, si asa grav ranit, al nefericitei noastre Capitale. Demolarea Podului Baneasa este cea mai recenta isprava a sa. Acceptand planurile stupide ale Ministerului Transporturilor si ignorand o recomandare a Ministerului Culturii, d-l Videanu a semnat, de fapt, disparitia unui monument interbelic de arhitectura, lasand "nasii" de la Cfr sa distruga, cu picamerul, emblemele provinciilor istorice romanesti de pe stalpii de sustinere ai podului. Aceasta blasfemie, care anticipeaza nenorociri si mai mari, readuce in discutie lipsa unei viziuni unitare asupra dezvoltarii viitoare a Capitalei. Tot mai multi bucuresteni isi dau seama ca orasul lor intra in Ue cu handicapuri urbanistice majore, dintre care cele mai frapante sunt lipsa unui plan general de dezvoltare urbana si inexistenta unui plan de conservare a monumentelor si zonelor vechi. Inginerul proiectant de aviatie Dan Ghelase este presedintele unei asociatii (Artrad) care apara traditia in arta, cultura si urbanism. In protestul sau, sustinut si de Asociatia Romana pentru Patrimoniu (Arp), d-l Ghelase deplange actiunea haotica a Primariei Generale, prin care sunt sterse din peisajul urban parcuri, strazi, monumente si insule de arhitectura traditionala.
Capitala tuturor romanilor nu are de gand sa intre in Europa, ci in... Absurdistan"
- Transformarea Bucurestiului intr-o capitala europeana a inceput dupa venirea Regelui Carol I, dar razboaiele, regimul comunist si incompetenta unor primari au facut ca acest obiectiv sa ramana un vesnic deziderat. Cu ce imagine intra Bucurestiul in Europa, domnule Dan Ghelase?
- Daca ne luam dupa lipsa de viziune a urbanisticii bucurestene, Capitala tuturor romanilor nici nu are de gand sa intre in Europa, ci in... Absurdistan. Am avut un mare Rege, am avut un Mic Paris, am avut oameni de seama, arhitecti si primari intelepti, creatori de scoala europeana. In zadar insa: ranile lasate de comunisti sunt atat de adanci, incat nici cei 17 ani scursi de la Revolutie n-au putut umple golul existent in planificarea edilitara. Pentru actualul primar general, ca si pentru unii arhitecti din anturajul sau, dezvoltarea organica a urbanisticii bucurestene interbelice, din care ar fi trebuit sa se inspire, nici nu exista. Un Cerchez, un Mincu, un Creanga sau un Doicescu, arhitecti cu mari premii la Paris, la Barcelona sau la New York, au proiectat principalele cladiri monumentale ale Bucurestiului, pietele, scuarurile, parcurile si bulevardele cu care ne mandrim azi. Ne mandrim si nu prea... Buldozerele incep sa-si reia locul in cartierele istorice, desi le crezusem scoase definitiv din viata Bucurestilor. Oameni cu memoria scurta, invartind sume consistente de euro - pe post de viziune si responsabilitate urbanistica - intra in viata bucurestenilor cu noroi pe cizme, tinuti de mana de elegantul domn Videanu si de ceilalti edili care l-au precedat - nici unul bucurestean get-beget, toti lipsiti de cultura unei mari metropole. Acesti primari seamana cu zgarie-norii cu care ne-au pricopsit - fara personalitate, rupti de traditia locala, corpi straini agresivi in sistemul imunitar slabit al orasului.
- In lumea arhitectilor se discuta de "Sindromul Bilbao". Un sindrom perfect identificabil in Bucuresti, spun specialistii. Despre ce e vorba?
- La Bilbao, in Spania, s-a construit o moderna cladire de birouri din sticla si otel in centrul istoric al orasului, dezlantuind o furtuna de proteste si discutii pe plan mondial. Si la Bucuresti s-au construit multe astfel de cladiri, in cele mai nepotrivite zone, cum ar fi blocurile de birouri de langa Catedrala "Sfantul Iosif" si Biserica Armeneasca. Dar protestele bucurestenilor, insuficient de puternice si nesustinute de presa, n-au reusit sa opreasca lucrarile. In schimb, la Amsterdam, intentia de a construi zgarie-nori in zona istorica a provocat mari manifestatii publice, care au dus la caderea conducerii primariei generale si chiar a guvernului. In America, la Charleston, s-a elaborat o Charta a arhitectilor si urbanistilor, potrivit careia orasele nu sunt simple aglomerari de cladiri-obiecte, ci structuri complexe, tesaturi de viata si frumos artistic, cu valoare sentimentala, sociala, istorica. Or, in Bucuresti, ultimii 17 ani au adus in prim-plan uratenia unor cladiri-obiect, fara nici o legatura cu oamenii si locurile amplasarii. Incultura si samavolniciile primarilor postdecembristi, dublate de lipsa de reactie sau, si mai grav, de colaborarea vinovata a organizatiilor profesionale de arhitecti, au pus pe frumusetea Capitalei, atata cata mai ramasese dupa marile demolari ceausiste, o pata imensa, dezgustatoare.
"Avem arhitecti romani celebri in Europa si peste Ocean, dar nu-i invita nimeni sa participe la elaborarea unui plan de urbanism pentru Bucuresti"
- Marii arhitecti interbelici au creat cladiri monumentale, unele chiar avangardiste pentru acele vremuri. Ce le deosebeste de cladirile de birouri si hotelurile de azi, amplasate chiar si pe Calea Victoriei?
- In timp ce cladirile noi, din otel si sticla, sunt de o raceala mortala, de un prost gust revoltator, adus "de nicaieri", constructiile de inceput de secol Xix si interbelice sunt vii si autentice; vorbesc de un specific romanesc in arhitectura, pentru ca sunt inspirate din traditia nationala si redau parfumul de epoca. In timp ce, in intreaga lume, nu se mai accepta constructii de sticla amplasate printre cladirile vechi din centrele istorice ale oraselor, noua ne e rusine cu zestrea traditionala si trecem la demolari masive, plomband frumusete de palate si vile burgheze interbelice cu lame sinistre, translucide. Acest lucru se intampla din cauza ca nu avem un plan de urbanism care sa puna punct acestor imixtiuni purtatoare de mare coruptie. Nici macar Centrul Istoric nu are un astfel de plan. Avem arhitecti romani celebri in Europa si peste Ocean, afirmati si respectati ca mari figuri ale contemporaneitatii, dar nu-i consulta nimeni, nu-i invita nimeni sa participe la elaborarea unui plan de urbanism pentru Bucuresti.
"Sufletul orasului s-a pierdut"
- Sunteti un bucurestean autentic, obisnuit sa iasa la plimbare pe Calea Victoriei, la o bere cu amicii? Nu va deprima ce vedeti?
- E o mare tristete, un dezastru. Kitsch-ul e prezent peste tot. Iti sare in ochi pretutindeni. Vitrina unui magazin alimentar de la parterul Hotelului Bulevard (Grand Hotel du Boulevard) e ticsita, de pilda, cu suluri de hartie igienica. Mai toate magazinele sunt inchise ori pline cu stifturi pe care in Occident nu le cumpara nici dracu. A disparut magazinul Muzica, luandu-i locul o companie de telefonie mobila. Au disparut cofetariile. Nu gasesti o berarie, un barulet, unde sa bei linistit "una mica", un local romanesc cu muzica buna, in surdina. Nimic retro, cum le place turistilor occidentali. S-a pierdut sufletul Caii Victoriei, ca si sufletul intregului oras. In schimb, intalnesti o groaza de farmacii si magazine de stofe de pe vremea lui Pazvante Chioru. In Piata Victoriei, exista un grup statuar numit "Victoria", de Ion Jalea, dedicat tuturor eroilor din razboaie. A fost inlocuit de comunisti cu statuia soldatului sovietic. De ce nu este refacut, nici la 17 ani de la o alta victorie, a Revolutiei Romane? Cum sa n-ai in Piata Victoriei o statuie a victoriei? Piata Palatului sau Piata Revolutiei a ajuns o imensa parcare. E o piata moarta, cu toate ca mai vin tinerii si se distreaza uneori cu formatiile lor, ceea ce e foarte bine. Dar nu suficient.
- Va face Primaria Generala sa vibreze "viata" aici, prin amplasarea unor mall-uri si cladiri de birouri?
- Acest plan e ca nuca-n perete. E absurd si cinic. Cum sa ridici noi cladiri, in singurul spatiu deschis, pietonal, al Capitalei, de care ne leaga atatea amintiri, cea mai recenta fiind Revolutia din decembrie 1989? Ceea ce planuieste primaria cu acest spatiu dovedeste o pierdere a directiei, iar arhitectii care au dat girul acestui proiect s-au descalificat, sunt de rasul lumii. In loc sa ne apropriem de standardele europene in materie de urbanism, noi ne indepartam. Planuind sa ridice noi constructii in Piata Revolutiei, sa demoleze strada Berzei sau podul Baneasa, Videanu vrea sa distruga si ultimele "aschii" de suflet ale Bucurestiului.
"Parlamentul ar trebui sa legifereze urgent o lege a dezvoltarii Capitalei"
- Am trecut recent pe sub noul pod Baneasa. In locul vechii constructii, cu care eram obisnuiti, a aparut un corp strain, o caracatita cu picioare vopsite in albastru...
- Intrarea in Bucuresti este o rezervatie de arhitectura traditionala romaneasca: Podul Baneasa, Fantana Miorita, Vila Minovici, Gara Baneasa si Clubul Diplomatic - toate realizate in anii 20 -30. Dintre acestea, podul a ajuns deja o amintire, deoarece constructia actuala nu mai are nimic din farmecul vechiului pod de travertin, placat cu stemele istorice ale provinciilor romanesti. Ce este aceasta? O crima impotriva patrimoniului national. Un inceput infricosator pentru ceea ce va urma, daca societatea civila nu-i opreste pe acesti oameni, carora banul le-a luat mintile. La fel au facut cu Fantana Miorita, lucrata tot din travertin si placata cu fresce de Elena Constant. Au restaurat-o, dar in bataie de joc.
- Poate ca primarul vrea sa fie un nou Pache Protopopescu. Si acela a demolat o parte a centrului Bucurestiului, pentru a trasa marile bulevarde.
- Nu este cazul. Pe moment, ar trebui evitate marile investitii, pana ne stabilizam cu o scoala de arhitectura, cu ocuparea pozitiilor si intrarea arhitectilor in paine. Acum, urgentele sunt canalizarea, apa, lacurile colmatate, parcurile. Este necesara o dezbatere publica ori de cate ori primaria are intentia de a demola cladiri. Parlamentul ar trebui sa legifereze urgent o lege a dezvoltarii Capitalei, in care dreptul de veto si obligatia avizarii fiecarui proiect sa-i revina Academiei Romane.
D-lui Dan Ghelase ii puteti scrie la email: dan@ghelase.com