In Europa este depasita doar de Albania. Chiar si Turcia, tara ce a inventat cuvantul "bacsis", este mai putin corupta. Romanul trebuie sa dea "spaga" pentru orice, chiar si pentru respectarea drepturilor legale. Nu e de mirare ca multe state din Ue sunt ingrozite de deschiderea granitelor pentru romani si cauta sa limiteze - dupa 1 ianuarie 2007 - numarul celor admisi pe teritoriile lor. In cei saisprezece ani de la "evenimentele din decembrie 89", Romania si-a facut un trist renume intr-o lume ce aspira la democratie, prosperitate, siguranta. Tara nu a pornit, totusi, cu un astfel de handicap dupa caderea comunismului, chiar daca aici totalitarismul capatase cele mai monstruoase expresii. Romania a fost dusa in jos si romanii au fost obligati sa adopte "strategiile de supravietuire" cele mai detestabile de catre succesorii politici ai Pcr si ai "dinastiei" pe care acesta se pregatea sa o instaureze. Am denuntat, saptamana de saptamana si an de an, alaturi de alti analisti independenti, modul in care acestia s-au stabilizat la conducerea tarii, maniera in care s-au instalat in "pozitiile strategice" ale economiei nationale, caile prin care s-au transformat din "activisti cu gura" si "baieti cu ochi albastri" intr-o oligarhie politico-economica solidara, in ciuda "optiunilor ideologice" (aparent) opuse. Chiar si "tatucul" lor, cel care i-a organizat si cautionat in acapararea puterii, Ion Iliescu, s-a speriat de apetitul insatiabil dovedit de ei, vorbind - la un moment dat - de un "capitalism de cumetrie".
In saisprezece ani, in Romania s-a instaurat "Sistemul" caruia nu-i rezista nimic, care face legea nerespectand nici o lege, care zdrobeste orice incercare de a schimba ceva in bine, legal, curat si drept. "Sistemul" si-a intins tentaculele de la "cupola" (clasa politica) in toate domeniile vietii sociale, in toate activitatile comunitatii. Principiul competitiei valorilor, ca motor al mobilitatii si ascensiunii sociale, a devenit o vorba-n vant, ca si lozinca "nu ne vindem tara", cu care succesorii lui Ceausescu au prostit multimea in timp ce vindeau - chiar ieftin, dar in folos propriu - totul. Povestea transformarii Romaniei intr-o societate clientelara o stie, de acuma, oricine. Chiar si romanul de rand, ce ajungand la "mintea de pe urma", a realizat ca in 1990 trebuia o "lege a lustratiei", o dezvaluire totala a celor ce au colaborat din greu cu structurile politice aduse de tancurile sovietice. "Talpa tarii" s-a revoltat o data in 1996, si a fost dezamagita, si s-a revoltat iarasi in 2004, cand d-l Basescu, ales presedinte, a declarat ca va declansa, in sfarsit, lupta cu "sistemul ticalosit". A existat - si exista-, e drept, si presiunea Europei Unite, ce vrea ca legile ei, acquis-ul comunitar, sa fie aplicate uniform in toate zonele sale. Occidentul are o trista experienta cu politicienii romani, care una vorbesc si... alta fumeaza.
Sub presiunea d-lui Basescu lucrurile au inceput, pana la urma, sa se miste. Csat-ul a decis ca arhiva fondului informativ al Directiei Securitatii Statului - aflata in inventarul Sri si Sie - sa fie transferata in intregime Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (Cnsas) pentru a putea fi dezvaluita. Urgenta era, desigur, deconspirarea elementelor elitei politice care au colaborat cu Securitatea si care - in lipsa acestei operatiuni - erau susceptibile de manipulare prin santaj. Cnsas-ul s-a vadit insa a fi un instrument greoi, penetrat de interese partinice sau de grup, functionand dupa reguli arbitrare, de moment. Cazurile cele mai spectaculoase au fost putine (Musca, Voiculescu), "pronuntarea" Cnsas-ului "albind" indivizi banuiti, de altfel, de toata lumea. Motivele (lipsa dosarelor, a unor parti din ele, amestecul lor etc.) s-au vadit derizorii, oferind o slaba justificare pentru absolvirea politicienilor in cauza. In plus, ritmul deschiderii dosarelor lasa sa se intrevada ca termenul de 1 ianuarie 2007 - propus pentru incheierea verificarii moralitatii clasei politice romanesti - este iluzoriu. Pentru destui observatori, toata "afacerea" a aparut ca inca o "ghidusie romaneasca", dosariada avand - in plan intern - rostul de a-i tempera pe oponentii puterii. Se parea ca grupurile de interese plasate in pozitii economice strategice dobandisera inca o victorie.
A explodat, in acest moment, ceea ce se poate numi "lista lui Turcu". Sociologul Liviu Turcu, unul dintre fostii conducatori ai Sie (Serviciul Extern al Securitatii), defector in Sua inainte de caderea comunismului, s-a intors punand "pe masa" o lista de politicieni, "albiti" de Cnsas, demonstrand - cu argumente credibile si dovezi clare - implicarea lor in afacerile murdare ale politiei politice comuniste. Politicienii - din diverse partide - ajunsi in cele mai inalte functii administrative, aveau dosare de colaboratori, informatori sau ofiteri acoperiti la mai multe "unitati speciale" ale Securitatii. Dupa 1989 au actionat in impunitate, pentru ca dosarele lor "nu s-au gasit" sau i-au aratat, mai degraba, drept victime. De la A. Nastase la R. Vasile, de la I.M. Pascu la V. Hrebenciuc etc., cu totii au parut politicieni onorabili, chiar daca au avut si "scapari omenesti", cum ar fi brusca rotunjire a averii sau umflarea nemasurata a conturilor. Demonstratia lui Liviu Turcu i-a prezentat dintr-o data drept capi ai unor retele mafiote, vulnerabili fata de partenerii si clientii lor, nu numai fata de detinatorii dosarelor. D-l Turcu a ridicat un colt al valului care acopera "Sistemul" si a anuntat ca, daca este nevoie (adica, daca institutiile desemnate pentru asta nu vor functiona), va dezvalui si mai mult. Nu ma intereseaza motivul "de fond" pentru care d-l Turcu a actionat. Poate chiar este unul real-patriotic. "Lista" lui initiaza insa un proces care, daca devine ireversibil, ar putea transforma Romania intr-o tara europeana veritabila.