Salvati zimbrii din Hateg si
monumentul de la Moisei!
Stimata redactie,
Dragi cititori ai "Formulei As",
As dori sa supun atentiei dvs. doua cazuri pe care le-am intalnit in timpul concediului efectuat prin superba noastra tara, in timpul lunii august, anul curent. Impreuna cu sotia mea, am incercat sa revedem unele locuri dragi noua. In acest sens, ne-am hotarat sa facem un tur montan prin toata tara, sa vedem ceea ce poate fi mai frumos. A fost minunat, dar doua episoade ne-au intristat... Primul ar fi cel legat de Rezervatia de Zimbri din Hateg. Am ajuns acolo cu ideea ca poate nici nu-i vom zari. Rezervatie... Noi ne imaginam hectare de padure, in care aceste superbe creaturi se plimba in voie, nestanjenite de oameni. Am avut "norocul" sa-i vedem. Patru exemplare inchise intr-un tarc de 100 pe 50 m, mancand din mana oamenilor frunze de stejar... Incredibil si stupefiant in acelasi timp. Ramasite jalnice a ceea ce au insemnat odata sau ar fi trebuit sa insemne aceste creaturi nobile, dar acum fara puterea de a se mai bucura de viata... O imagine de cosmar, decupata dintr-un vis urat. Chiar nu se poate face nimic pentru ei? Sunt o parte din "mandria tarii", un simbol de acum cateva veacuri... Ce facem? Ii inchidem si ii lasam la mila turistilor? Ii tinem prizonieri? In muntii nostri si-ar gasi locul in libertate! Sa ne fie rusine, daca nu putem face nimic mai mult! Mie mi-a venit sa plang de ciuda si mila. Am avut un sentiment cumplit de tristete. Cat priveste rezervatia... este in ultimul hal... In paragina! Chiar nu se gasesc bani pentru o mai buna intretinere? Sau nu se vrea? Cine e responsabil? Ce zic turistii straini care vin sa vada frumusetile romanesti? E rusinos! Zimbrii trebuie sa fie liberi si nu exponate de circ. Sa le dam macar cateva hectare de padure, unde sa traiasca in liniste. Sa nu fie fotografiati de 1000 de ori pe zi si umiliti cu biscuiti dati prin gard. Sa-i lasam sa traiasca, nu sa supravietuiasca! Dar poate nu mai intereseaza pe nimeni astazi asa ceva.
Al doilea episod care ne-a intristat e legat de cinstirea celor care si-au pierdut viata in timpul masacrelor hortiste, din anul 1944. Calatoria noastra ne-a dus in minunata tara a Maramuresului, "leagan de cultura si civilizatie romaneasca". Acolo a fost ridicat un monument (sculptor Vida Geza), care cinsteste memoria victimelor din Moisei. 16 octombrie 1944... Moisei... Mai spune ceva cuiva? Ma indoiesc. Poate celor batrani, care isi mai amintesc de teribilele atrocitati, comise de hortistii unguri in Ip, Traznea, Moisei... Spun asta, judecand dupa starea de degradare a monumentului. Este incredibil sa nu se poata intretine un monument istoric! Totul e in paragina, incepand cu suporturile de drapel, care sunt indoite sau rupte, si terminand cu statuile pe care cresc ierburi. Steagul national ar trebui sa fluture tot timpul, in schimb, flutura hartiile aruncate si gunoaiele... E rusinos... Ce fac cei raspunzatori de intretinerea monumentului? Sau Parlamentul Romaniei? Ca doar avem atatia parlamentari "patrioti"... Nu se poate face nimic? Monumentul va disparea in cativa ani. Putinii vizitatori vin si pleaca, cu un gust amar. In viitor, vom uita ce au facut predecesorii nostri, vom uita ceea ce suntem. Vom trai doar in viitor, facand uitat trecutul. Maramuresul trebuie sa-si cinsteasca eroii! Lor, celor care au murit atunci, le datoram mult, mult prea mult ca sa-i putem uita. Dar Monumentul de la Moisei ne spune altceva. Ne arata o realitate trista. Ne-am uitat trecutul si ne-am uitat in acelasi timp pe noi insine.
Marius si Nicoleta Racolta-Paina -
Cluj-Napoca, e-mail: racoltama@yahoo.com
Spune-ti parerea despre Rosia Montana!
Camera Deputatilor asteapta parerea si votul dvs. cu privire la proiectul de la Rosia Montana, la www.cdep.ro