[/img]- Cine ar fi putut "lucra in culise" impotriva celor doi candidati ? In nici un caz Comisia Europeana. Aceasta pregatise de fapt portofoliul cultural al multilingvismului pentru Varujan Vosganian, nu pentru Leonard Orban, care, cu formatia sa de inginer si economist, nu se potriveste deloc in peisaj. Desigur, cercurile liberale incearca sa acrediteze ideea ca ar fi vorba de un complot al presedintelui Basescu, menit sa discrediteze Pnl. Nu exista insa, dincolo de retorica de scandal, nici un element serios care sa incurajeze aceasta teorie. In primul rand, domnul Basescu l-a avertizat pe primul ministru cu zece zile inaintea esecului de la Bruxelles ca Varujan Vosganian nu este alegerea potrivita, dar nu a fost ascultat. Inflamarea presei in legatura cu speculatiile - care par mai degraba o intoxicare - legate de o posibila colaborare a domnului Vosganian cu Securitatea ignora faptul ca senatorul liberal fusese respins inainte ca scandalul dosarului de Securitate sa izbucneasca in presa. Adevaratele motive ale refuzului sunt cu buna stiinta lasate in umbra de o presa controlata in mare masura de Sorin Ovidiu Vantu, poate pentru ca este vorba chiar de legaturile dintre partidul condus candva de domnul Vosganian, Ufd, si magnatul de presa. Nimeni nu a facut niciodata un secret din aceste legaturi, dar la Bruxelles ele au ridicat o serie de semne de intrebare. Faptul ca acum liberalii si prietenii lor acuza forte ostile de la Bucuresti, care i-ar fi trimis lui Jose Manuel Barroso informatiile compromitatoare in plic, da masura inadecvarii clasei politice romanesti la standardele europene. Nu numai ca nu avem politicieni de calibru european (in treacat fie spus, ei nu se ridica nici la nivelul marilor oameni politici ai Romaniei dintre 1866-1946), dar nici macar nu sunt cunoscute si intelese regulile si practicile europene. Daca ar fi avut macar curiozitatea sa stie cum se informeaza presedintele Comisiei europene sau europarlamentarii, politicienii nostri ar fi putut afla ca au la dispozitie revista presei romanesti, cel tarziu la ora 10 dimineata. Toate informatiile care au dus la respingerea domnului Vosganian se aflau in presa. In plus, oficialii europeni au numeroase contacte in Romania, ceea ce face ca parlamentarii sau inaltii functionari interesati de tara noastra sa stie, uneori mai bine ca noi, tot ce misca.
Pe langa aceasta lipsa de informare, liderii liberali au dat dovada si de lipsa de fler politic : cum au putut ei sa-si imagineze ca domnul Barroso avea sa ia in brate orice candidat ii trimitea primul ministru, fara o atenta verificare ? In urma cu doi ani, a avut destule probleme cu alti doi comisari est-europeni respinsi de Parlamentul european, astfel incat era la mintea cocosului ca nu avea sa-si asume nici un risc. Din pacate, domnul Tariceanu a desconsiderat in acest episod si grupurile parlamentare din Pe. Incercand sa impuna cu forta un liberal, fara a se consulta macar cu Pd si Psd, reprezentante ale principalelor partide europene, si-a atras ostilitatea majoritatii parlamentarilor. La Bucuresti nu se spune prea des si prea tare ca liberalii europeni, cu a caror prietenie se lauda Pnl, sunt abia a treia forta la Strasbourg, dupa populari si socialisti. Varujan Vosganian insusi a pus sare pe rana, iritandu-i si mai mult pe socialisti si pe populari, atunci cand a declarat, sustinut de primul ministru, ca va reprezenta Pnl la Bruxelles! Nu s-a oprit aici si a mai facut o gafa : purtat de valul discursului patriotic patetic, a declarat ca va fi ambasadorul Romaniei la Comisia europeana ! Nici nu i-a trecut prin minte ca avea sa fie de fapt ministru in guvernul european, caci aceasta este functia comisarilor si a Comisiei Europene. Acest declaratii neinspirate au aratat foarte clar cat de departe sunt de fapt politicienii romani de gandirea si practica europeana. Europa este inca "un pod prea indepartat" pentru Romania, iar Uniunea Europeana o entitate exterioara Romaniei. Nu am iesit din faza delimitarii dintre "ei" si "noi".
Tot ca rezultat al incapatanarii liberalilor de a-si trimite propriul reprezentant la Bruxelles ne-am ales si cu Leonard Orban drept candidat. Un om onorabil, desigur, un functionar competent si serios, dar nu un om politic de prima mana. Intr-o comisie in care alte state sunt reprezentate de fosti presedinti, fosti premieri si fosti ministri, noi suntem reprezentati de un etern adjunct.
Pe langa decalajul dintre standardele europene si cele la care se raporteaza politicienii romani, ar trebui sa remarcam insa si alt aspect: lipsa unei largi consultari si a transparentei in procesul decizional nu se limiteaza doar la desemnarea candidatului roman pentru postul de comisar, ci a devenit o practica politica tot mai frecventa. Pe de alta parte, iata ca obiceiul de a ne purta frumos cand iesim in lume fara sa facem acelasi lucru la noi acasa ne-a jucat de data aceasta o festa enorma: prinsi in hatisul rivalitatilor si rafuielilor politice marunte care-i macina, guvernantii au intrat in imposibilitatea de a-si asigura fatada pentru export si au facut tara de ras. Tara nu ar trebui insa sa se lamenteze, ci ar face bine sa-i sanctioneze pe cei care nu o reprezinta cu cinstea cuvenita.