O mica precizare istorica: adevarul despre Lutita
In data de 16 octombrie curent, peste 1500 de secui au aniversat, la Lutita, in judetul Mures, "500 de ani de la adoptarea constitutiei secuiesti si 158 de ani de la constituirea garzilor nationale secuiesti". In cuvantari inflacarate, liderii Udmr, in frunte cu Marko Bella, au preamarit eroismul secuiesc, afirmand, ca de obicei, ca numai autonomia teritoriala poate salva secuimea de la disparitie. Ceea ce-au uitat sa aminteasca este tocmai semnificatia istorica a acestei zile, in constiinta romaneasca din Transilvania. Istoricul Vasile Lechintan de la Arhivele Nationale din Cluj-Napoca ne spune intreaga poveste.
- Ce s-a intamplat la Lutita, in 16 octombrie 1848, domnule Lechintan?
- Atunci s-a tinut "Faimoasa adunare fatala a secuilor", cum a caracterizat-o George Baritiu, la care au participat circa 30.000 de secui, in mare parte inarmati. Adunarea a fost convocata de catre Berzenczei Laszlo, comisar al lui Kossuth, tribunul ungurilor in revolutia de la 1848. In programul lui, Berzenczei prevedea, printre altele, infiintarea unui "comandament secuiesc de razboi". In 16 octombrie 1848, la ora 8 dimineata, secuii au fost asezati in batalioane, in linie, dupa cum au fost asezati romanii la Blaj, pe 3/15 mai 1848. Luand cuvantul, Berzenczei Laszlo i-a indemnat sa se supuna guvernului Kossuth (cu sediul la Debretin), si sa plece "in contra valahilor, spre apararea fratilor din comitate". Adunarea a votat si o proclamatie adresata romanilor si sasilor, amenintandu-i cu armele, daca nu "restaureaza pacea tarii". Intentionat, proclamatia a fost adusa la cunostinta romanilor si sasilor foarte tarziu. Au fost inarmati circa zece mii de secui, care au plecat in patru coloane mari, si "peste tot pe unde au trecut acele coloane au lasat urmele devastatiunii si a satelor arse" (Baritiu). Una dintre coloane, condusa de contele Lazar, a infrant pe prefectul Florian Micas la Iernut si, in inaintarea sa spre Ludus, a incendiat Iernutul si a ucis 20 de romani neinarmati din aceasta localitate, si inca 43 de civili in Saula, Cipau, Ogra, sate care au fost si ele incendiate. Baronul Apor a spanzurat, si el, 26 de romani.
- In Reghin si imprejurimi, romanii si sasii, deopotriva, au fost tinta militiilor dezlantuite ale lui Berzenczei. Cum s-a intamplat?
- Partea cea mai mare a trupelor secuiesti s-a indreptat spre Reghin, contra colonelului Urban, care comanda trupele romane. Romanii au fost invinsi la Santioana, langa Reghin, din cauza numarului coplesitor al inamicului: 10.000 de secui contra a 1300 ostasi graniceri romani. Secuii lui Berzenczei au pradat si omorat "pe toti care le cadeau in mana, iar pe 17 ostasi romani ramasi in spital ii macelarira ca orice salbatici" (Baritiu). Au incendiat si localitatile Mirasteu, Archiud, Albestii Bistritei, Grebenisul de Campie si alte sate. Pana in 16 decembrie 1848, au fost arse si devastate peste 100 de comune romanesti si sasesti. Orasul Reghin, locuit atunci in mare parte de sasi, a fost incendiat si pradat, inclusiv bisericile mari sasesti romano-catolice si luterane, pe langa numeroase atrocitati contra populatiei civile. Istoricul ungur Kovari a glorificat intr-o carte expeditia secuilor dupa Lutita. George Baritiu a replicat, insa, fara intarziere, spunand ca aceasta istorie a lui Kovari "sufera corecturi esentiale, afara numai daca devastarea de tari, jafuri, omoruri de oameni neinarmati si taciunaria (incendierea) s-ar putea considera de catre popoarele civilizate ca fapte ale eroismului, in loc de a le numi ce sunt si a le infiera drept crime comise de popoare salbatice".