Nu cred in coincidente. Nimic nu este intamplator pe lumea aceasta. Nici cel mai neinsemnat fapt care ti s-ar putea parea o banala coincidenta nu este ceea ce pare. De fapt, totul este "aranjat" de unicul Creator, numai ca nu ne sunt cognoscibile noua, oamenilor, aceste "aranjamente". Cand si cand, totusi, ni se mai arata cate ceva. Subsemnatul, unul din pacatosii acestei lumi, intarziat multa vreme intr-o pozitie de ateu, dar de cativa ani alergand tot mai tare catre Sfanta Dumnezeire, am un prieten bun, un roman nationalist-crestin, pe care-l cheama, superb, Ion. In anul 2000, fiind la acesta in casa si discutand pe diverse teme, el imi povestea despre modul in care citeste si studiaza Sfanta Biblie: "M-asez la masa, imi fac semnul crucii, ma rog lui Dumnezeu sa-mi ajute si sa-mi dea minte limpede, si abia apoi deschid Cartea Cartilor si incep sa citesc". Mai mult decat atat, Ion imi spunea ca atunci cand nu-si doreste sa studieze un anumit capitol, lasa, oarecum, Biblia sa se deschida acolo unde vrea Ea (sau El?). Subsemnatul, cu toate ca nu am uitat niciodata aceste practici ale prietenului meu si cu toate ca am vazut clar ca asa trebuie procedat (chiar de la slujitorii Domnului pe pamant, calugarii si preotii ortodocsi, care in timpul Sfintei Liturghii au un ritual special, atunci cand se pregatesc sa citeasca din Evanghelie), in marea ignoranta care inca ma mai caracterizeaza, nu am procedat niciodata asa. Ma asezam la masa, luam pur si simplu Biblia si incepeam sa citesc. Dar in ziua de 7 mai 2006, in timp ce studiam o lucrare referitoare la activitatea apostolilor si unde se facea referire la un anumit pasaj din Evanghelia lui Matei, pasaj care mi s-a parut interesant si pe care am vrut sa-l subliniez, am luat Biblia din raft si, inainte sa o deschid, m-am rugat scurt si m-am inchinat. Studiez Biblia si inca alte cateva carti conexe din 1996 dar, pana in aceasta zi, nu m-am rugat niciodata inainte de a o deschide. Ei bine, de data aceasta am deschis-o exact la pagina pe care o cautam. Este aceasta o coincidenta? Eu sunt convins ca nu. S-ar putea ca aceasta sa nu mi se mai intample niciodata. Nici n-ar mai fi nevoie. Mi s-a aratat, si o data este de ajuns, ca, intr-adevar, asa trebuie procedat. Din Sfanta Biblie nu citesti oricum, ci in urma invocarii Dumnezeirii, spre a ti se da vrednicie atunci, in acele momente cand te-ai hotarat sa parcurgi cuvintele scrise de oameni, dar inspirate de Ei, "cei Trei".
Sorin Andrei
Nemarginita putere a sfintilor
Va scriu aceasta scrisoare spre a intari adevarul legat de puterea sfintelor moaste, cu o intamplare din viata mea. Marele Mucenic al lui Iisus Cristos, Sfantul Ioan Rusul, ale carui moaste se afla in biserica ce ii poarta numele, aflata in orasul Prokopie din Insula Evvia (Grecia) m-a vindecat de un cancer in ultimul stadiu (cu multiple metastaze hepatice), atunci cand medicii nu-mi mai dadeau nici o speranta. Ii voi fi vesnic recunoscatoare. Aveti incredere in rugaciune si in puterea nemarginita a sfintilor. Nici o asteptare nu ramane neimplinita in ceruri, atunci cand crezi.
Ioana Pataliu
Strigati, si Domnul va va raspunde
M-am bucurat cand am citit reportajul despre Manastirea Rarau si Icoana cea minunata a Maicii Domnului. O am si eu acasa, intr-o reproducere dintr-o carte, si ma impartasesc zi de zi din puterea ei. Cand sunt bolnava si o pun pe locul unde ma doare, imi trece raul imediat. M-am aflat foarte aproape de moarte, am fost operata, iradiata cu cobalt, purtata prin spitale, la Galati si la Bucuresti, dar datorita rugaciunilor pe care le fac zi si noapte, a faptului ca merg la biserica, ca postesc si fac milostenii, Dumnezeu mi-a prelungit zilele si am apucat sa traiesc de atunci 3 ani si 3 luni. Sigur, in lupta cu moartea am fost tratata de medici deosebiti, de asistente medicale cu inalta calificare, care m-au ingrijit si m-au incurajat, dar adevaratul miracol care m-a ajutat a fost rugaciunea. De cate ori am fost internata in spital, n-am uitat sa iau cu mine carticica de rugaciuni, cumparam iconite, mergeam la biserica din curtea spitalului, dadeam acatiste, bani, alimente, ulei, faina (era postul Sfintei Marii). Un preot minunat din Galati, parintele Ionel Rusu, mi-a citit rugaciuni pentru sanatate. La Bucuresti, era fratele geaman al parintelui Ionel, preotul Toderita Rusu, care mi-a fost tot timpul alaturi cat am facut razele acelea infernale. Asa ca Dumnezeu si rugaciunile sunt miracole adevarate, asa cum se spune si in textele pe care le publicati in revista, iar viata mea certifica acest adevar. Daca nu ma rugam, eram moarta. Dar Dumnezeu mi-a vazut suferinta si mi-a primit rugaciunile. Rugati-va, oameni buni. Bateti la portile cerului. Strigati si Domnul va va raspunde.
Stan Rodica
Cersetoarea
S-a intamplat in vara anului trecut, cam pe la inceputul lui iunie. Nu merg in fiecare duminica la biserica, dar fiind si in pregatirea examenului de licenta, in acea zi am fost. Cred ca eram si putin interesat, pentru ca noi, oamenii, ne aducem aminte de Dumnezeu numai cand avem nevoie. De obicei, dupa ce trec pe la icoane si aprind doua lumanari, ma retrag intr-o parte a bisericii, unde ascult slujba, ma rog, meditez, ma incarc cu o stare pozitiva de spirit, care pe mine ma ajuta toata saptamana, si chiar mai mult. In duminica aceea, m-am rugat in special sa trec cu bine examenul de licenta, sa fiu sanatos, si poate ca m-a strafulgerat gandul ca mi-ar prinde bine si ceva bani, dat fiind ca ma asteptau multe cheltuieli in vara aceea. Nu am insistat insa prea mult asupra banilor. Pentru mine era important sa iau doar licenta. Catre sfarsitul slujbei, a intrat in biserica o cersetoare: urata, neingrijita si cu un picior stramb, pe care abia si-l tara. Dupa ce s-a inchinat pe la icoane, a trecut prin mijlocul credinciosilor, pentru a mai capata cate ceva. Probabil ca starea ei a facut o impresie puternica, pentru ca aproape toti cei prezenti in biserica i-au lasat ceva in palma. M-am scotocit si eu prin buzunare, sa vad daca-mi mai ramasese ceva maruntis dupa cutia milei si lumanari. Am gasit, intr-adevar, cativa lei si i-am dat cersetoarei. I-am dat bucuros, din suflet, multumit ca participasem si eu la ajutorarea acelei fapturi oropsite. Acum eram liber si fericit, de parca ma eliberasem de cine stie ce povara. Din momentul acela, nu m-am mai rugat nici pentru reusita, nici pentru bani. De fapt, aveam de toate: o familie, casa, masa, mai aveam putin si terminam o facultate si, cel mai important lucru, eram intreg, sanatos si lumea era a mea...
In aceeasi zi, peste cateva ore, am primit de la cine ma asteptam mai putin suma de 4.000.000 de lei. I-am primit fara sa fac nimic pentru ei. Era un stimulent. O recompensa pentru ca absolvisem.
Mi-au trebuit cateva zile ca sa-mi dau seama ca, de fapt, se intamplase cum scrie in Biblie: am primit atunci cand am dat, chiar daca faptul material (banii) se produsese ceva mai tarziu. Dadusem din inima si Dumnezeu ma incurajase in gestul meu. De atunci inainte, incerc sa cred ca cea mai buna rugaciune e darul, de fapt, o forma de multumire catre Cel de Sus.
Paul Andrei - Piatra-Neamt
Foto: Dan Trasnai