Cartea pe care vi-o recomand azi e scrisa de sotia lui Sergiu Al-George (1922-1981), al carui nume il poarta Institutul de Studii Orientale din Bucuresti - act de dreptate facut dupa 1990 unui carturar ce a avut nesansa sa traiasca in vremuri potrivnice anvergurii intelectuale si rectitudinii morale. Medic competent, specializat in Orl (a fost un pionier al foniatriei si al unor noi metode de tratare a corzilor vocale), si-a inceput, ca si autoarea memoriilor, cariera ca asistent universitar si cercetator. In paralel cu studiile si practica medicinei, s-a dedicat de tanar, din pura pasiune, indianisticii, pe urmele lui Mircea Eliade, publicand inca din 1947 in revistele internationale de profil. Dar realizarile lui remarcabile in ambele domenii au fost intrerupte brutal de arestarea in 1958, cu "lotul Noica-Pillat", si condamnarea la sapte ani de inchisoare pentru "complot impotriva ordinii de stat". Capetele de acuzare: o scrisoare de la Cioran, faptul ca citise Noptile de Sanziene de Mircea Eliade si discutiile din cercul de prieteni, infiltrat cu turnatori. Despre acest proces infam, inscenat unor intelectuali valorosi ce refuzau sa se lase inregimentati, s-a scris mult dupa 1989, fiindca detinutii politici condamnati atunci sunt azi nume de notorietate ale culturii noastre. Dorina Al-George adauga vastei bibliografii marturia ei, centrata pe biografia sotului cu care a impartasit nedreptatile strigatoare la cer, teroarea, privatiunile, dar si satisfactii profesionale in anii de relativa deschidere de dupa amnistia din 1964. Sergiu Al-George n-a mai apucat sa se bucure decat scurt timp de meritata recunoastere a studiilor sale de indianistica. In chiar anul cand i se publica cea mai importanta carte, Arhaic si universal, imediat dupa ce facuse in sfarsit mult dorita calatorie in India, un infarct ii pune prematur capat vietii. Memoriile Dorinei Al-George sunt interesante din multe puncte de vedere. In primul rand pentru tot ce povesteste despre sotul ei si despre sine, un cuplu admirabil, pentru care datoria fata de bolnavi, interesul stiintific si cultural, fidelitatea fata de ei insisi, de familie si de prieteni sunt mai presus decat o cariera cladita pe compromisuri. Apoi, pentru evocarile (cu elemente inedite) ale ilustrilor prieteni din cercul lor - Constantin Noica, Nicu Steinhardt, Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Theodor Enescu, Alexandru Zub, I.D. Sarbu s.a. - colegi de detentie impreuna cu care alcatuiau o mare familie, fostii detinuti politici fiind legati nu doar prin suferinta comuna, ci si prin preocupari intelectuale si valori-reper. Dintre multele revelatii ale cartii, as vrea sa atrag atentia si asupra unei descoperiri a sotilor medici, care ar merita reevaluata de catre forurile competente. Despre ce e vorba? Sergiu Al-George suferea de o forma grava de alergie. Pe cand se afla in detentie, sotia lui, stiindu-l in lagarul de munca din Balta Brailei, se temea ca mediul alergen de acolo l-ar putea ucide. Dar, spre uimirea ei, dupa eliberare, Sergiu i-a spus ca se vindecase de chinuitoarea boala. Cautand explicatia, cei doi medici au ajuns la concluzia ca "miracolul" s-ar datora regimului alimentar din inchisoare, bazat pe turtoaie de porumb. Coroborand acest fapt cu studiile despre pelagra, boala datorata alimentatiei excesive cu mamaliga, ei au descoperit un important principiu farmaco- dinamic activ in porumb si, dupa indelungi experimentari in propria bucatarie, au obtinut extractul bioactiv ce si-a dovedit efectul terapeutic, nu doar in alergii, ci si in stimularea imunitatii si ameliorarea altor boli grave. Sotii Al-George si-au brevetat descoperirea in 1974 la Osim, dar, fiindca nu erau cercetatori acreditati oficial, ci doar simpli medici de circa, solutia lor terapeutica n-a fost luata in consideratie, desi materia prima si prepararea extractului nu sunt costisitoare (pentru cei interesati - toata aceasta istorie se afla in paginile 164-178 ale volumului).
Desi nu e scriitoare, Dorina Al-George povesteste bine, caci e unul din acei medici cultivati, care-si compenseaza duritatea profesiei cu lecturi, filme si muzica ce rezoneaza mereu in paginile cartii ei. Socul amintirilor nu e doar inca o marturie a acuzarii in virtualul "proces al comunismului", ci o carte despre o intreaga generatie "de pomina".