La "Adunarea primarilor din Tinutul Secuiesc" - tinuta sambata, 23 septembrie a.c., la Miercurea-Ciuc -, Marko Bela, liderul gruparii si vicepremier in guvernul Romaniei, a sustinut, nici mai mult, nici mai putin, ca telul "uniunii" este autonomia teritoriala "care ni se cuvine", adica separarea - pe criterii etnice - a teritoriilor locuite de minoritari. Propunerea a starnit, cum era si firesc, stupoare in randul partidelor romanesti, dand apa la moara celor extremiste, ce, de mai multa vreme, denuntau o asemenea - previzibila - iesire. Aflata la guvernare, practic, in toata perioada de dupa rasturnarea comunismului, si cu "stanga", si cu "dreapta", Udmr a obtinut de altfel - printr-un fel de "politica a pasilor mici" - aproape tot ce isi poate dori un partid etnic, pentru minoritatea pe care o reprezinta intr-o tara suverana. "Drepturile minoritatilor" - element important in indeplinirea "criteriului politic" pentru aderarea la Ue - au fost, insa, aplicate exemplar in Romania, fiind chiar mult mai largi decat in alte tari democratice ale continentului. In plus, aplicarea acquis-ului comunitar in problemele descentralizarii si subsidiaritatii asigura posibilitati foarte mari de autogestiune comunitatilor locale (deci si a celor in care grupurile etnice diferite de natiunea dominanta detin ponderea cea mai importanta).
Ce a urmarit atunci, prin aceasta declaratie cu iz separatist, conducatorul Udmr? Marko Bela era - si este - perceput de observatorii vietii politice romanesti drept un "moderat". De ce s-a produs aceasta brusca "radicalizare" ce aliniaza, dintr-o data, formatiunea sa politica la gruparile extremiste, ale caror deziderate separatist-iredentiste sunt cunoscute? Unii analisti au vazut in manifestare un fel de santaj al Udmr-ului pentru coalitia guvernamentala din care face parte, in vederea adoptarii proiectului de lege al Statutului Minoritatilor Nationale, ce absolutizeaza "autonomia culturala". Proiectul - acceptat de unii parteneri din coalitie - a provocat controverse, intrucat accentueaza, contrar spiritului european de armonie interetnica tendintele segregationiste, de separare a comunitatilor nationale, convietuind in acelasi spatiu. Autonomia culturala - in sensul dat de reprezentantii politici ai minoritatii maghiare - ar trebui sa fie preambulul autonomiei teritoriale, al ruperii spatiului minoritatii de cel al tarii ce il include. Constitutia Romaniei si cadrul legislativ actual ar trebui modificate in acest sens pentru a nu provoca un sindrom civil major. De altfel, in urma declaratiilor d-lui Marko, alti analisti au vazut chiar, dintr-o perspectiva catastrofista, o incercare de initiere a unui asemenea conflict, dupa "modelele" Kosovo sau Transnistria. Programarea unui referendum al "secuimii" ar fi semnalul declansarii unui asemenea demers, o amanare pana dupa admiterea in Ue facandu-l inutil, pentru ca, pe baza legislatiei comunitare, separatismul teritorial pe criterii etnice este exclus. In conditiile in care, cu sprijinul guvernelor de dreapta din Ungaria, minoritatea maghiara are - in Transilvania si, in special, in "Tinuturile Secuiesti" - suprematia economica, obtinerea rapida a separatiei teritoriale de Romania ar pune Ue in fata faptului implinit, obligand-o sa-l accepte, pentru a exclude aparitia unui nou focar de criza pe langa cele existente. Exista, desigur, in randurile minoritatii maghiare, destui iredentisti, nostalgici dupa arhitectura teritoriala a "coroanei Sfantului Stefan". Tot asa cum exista si extremisti nationalisti, adepti ai purismului etnic in randurile majoritatii romanesti. Am mai scris, in acest spatiu editorial, de ce visul Ungariei Mari este, la inceputul secolului Xxi, o imposibilitate. Infaptuirea Uniunii Europene, din care Romania va face parte, exclude modificarile granitelor statale, garantand concomitent aceleasi drepturi pentru toti cetatenii europeni, indiferent de nationalitate, credinta, orientare politica etc. Udmr-ul si celelalte formatiuni politice ale minoritatii maghiare nu trebuie sa uite ca in "Tinuturile Secuiesti" locuiesc si alte nationalitati (nu numai romani), ce pot avea, la randu-le, pretentia aplicarii egale a descentralizarii si subsidiaritatii. O exacerbare a cererii de "drepturi" - in situatia in care Ue a recunoscut ca Romania a facut foarte mult pentru minoritati - poate deschide "cutia Pandorei" pentru distrugeri si suferinte fara rost. Istoria nu-i iarta pe cei care, uitand trecutul, vor sa il repete.
"Radicalizarea" Udmr are, mai degraba, alte motive. In cei aproape saptesprezece ani de la rasturnarea totalitarismului, reprezentantii politici ai minoritatii s-au transformat intr-o adevarata "nobilime de aparat", beneficiind - in toate legislaturile si sub toate guvernarile - de avantajele statutului de clasa politica in functiune. "Baronizarea" politicienilor Udmr-isti s-a produs mult mai eficient decat a celor din partidele romanesti, pentru ca, in cazul celor din urma, alternanta la putere implica acceptarea unor anume limite in "activitatile de restructurare a economiei", adica de insusire - prin orice mijloace - a fostei averi comune a statului socialist. "Baronii" Udmr-isti au avut si posibilitatea gestionarii discretionare a fondurilor alocate pentru maghiarii din afara granitelor de guvernele de dreapta ale Ungariei. Nu intamplator, episcopul extremist Tkes Laszlo protesteaza la Budapesta impotriva guvernului socialist actual, care a avut "obraznicia" sa taie risipa de fonduri pentru sustinerea unui iredentism de parada. Din conducerea Udmr, mai multi lideri fac parte acum din "topul" milionarilor (in valuta) ai Romaniei. Era normal ca, la un moment dat, minoritatea maghiara (ce nu traieste, calitativ, deosebit de majoritatea romaneasca) sa simta ca "noua nobilime" n-o mai reprezinta. Tot asa cum era normal ca alti aspiranti la "beneficiile" meseriei de politician sa incerce sa ii ia locul. Gruparile Ucm si Cns concureaza politic Udmr-ul si nu o pot face decat exacerband discursul extremist-nationalist. Concurenta poate duce insa la ratarea pragului electoral de 5%, ce trimite in Parlament un numar proportional de reprezentanti ai minoritatii. Radicalizandu-si formularile, d-l Marko vrea sa preintampine disiparea voturilor etniei si, in consecinta, pierderea locurilor "de drept" ale baronilor sai.
Si mai este un motiv: intr-o Europa unita, "partidele etnice" nu mai au ce cauta. Maghiarii din Harghita, Covasna si Mures se vor orienta, ca si romanii si europenii in genere, spre crestin-democratie, social-democratie sau liberalism. Divergenta doctrinara in democratie este inevitabila. Iar, de la 1 ianuarie 2007, Romania va fi parte a Europei unite si democratice.