Unii spun, precum o parte a presei straine, ca Romania s-a intors acasa pe usa din dos. Ca, de fapt, nici noi, nici bulgarii nu indeplinim criteriile pentru a fi membri ai marii familii europene. Ca suntem prea saraci, prea corupti, prea putin competitivi pentru a juca un rol in hora celor ajunsi. Ca la mijloc a fost, de fapt, o decizie politica. Adica, pentru diverse motive, Ue ne-ar fi urcat in ultimul vagon al trenului european, aproape cu forta. Si, intr-adevar, nici o tara, in afara de Romania si Bulgaria, nu au mai fost admise in asemenea conditii. Vom fi monitorizati permanent, supravegheati, pasii ne vor fi numarati si masurati. Ue are suspiciunea ca fondurile europene, odata ajunse in Romania, ar putea sa dispara in directii necunoscute, prin sorburile unor institutii corupte. Sau ca, pur si simplu, Romania nu ar avea capacitatea institutionala de a folosi aceste fonduri. La capitolul Justitie si lupta anti-coruptie, Europa a bagat de seama ca eforturile ministrului Macovei se lovesc permanent de refuzul institutiilor fundamentale ale statului, inclusiv al Parlamentului, de a adopta masuri de transparenta. Comisarul european pentru justitie, Frattini, afirma, pentru urechile parlamentarilor romani, ca va fi cu ochii pe noi, pentru a vedea daca faimoasa Agentie Nationala pentru Integritate va functiona cu adevarat. Asta, pentru ca parlamentarilor romani nu le convine existenta unei institutii care sa verifice originile neclare ale averilor dobandite in ultimii 16 ani. Peste toate aceste conditii si avertismente de "monitorizare stricta" a Romaniei, peste toate clauzele de salvgardare care atarna precum sabia lui Damocles deasupra noii intrate in Europa, am mai aflat si ca, deocamdata, pentru cetatenii romani nu se va schimba nimic. Ei vor merge in Europa tot cu vize turistice. Statutul de cetateni europeni va fi doar pe hartie pentru moment. Una peste alta, Romania se intoarce intr-adevar in marea casa europeana, dar, deocamdata, este tinuta pe holul de la intrare. Pe de-alta parte, aceasta schimbare a statutului Romaniei aduce intrebari nelinistitoare. Ce va fi, cum va fi? O vor duce oamenii mai bine? Vor creste salariile? Ce se va intampla cu taranii deveniti cei mai modesti cetateni ai Europei? Ce a vrut sa spuna presedintele Comisiei Europene, Barosso, cand a zis ca "1 ianuarie nu este sfarsitul, ci abia inceputul"? Ce a vrut sa spuna Jonathan Scheele, afirmand ca "marea agricultura va fi impulsionata, dar micii fermieri vor trebui sa se adapteze sau sa dispara?". Cine sa dispara? Prapaditii de tarani care au o vacuta si trei gaini in curte? Asa arata trei sferturi din taranii Romaniei. Ce se va intampla cu ei?
Acum, aceste nelinisti sunt ingropate sub stralucirea momentului. Ecranele televizoarelor sunt invadate de chipurile sefilor de state si de guverne venite la "sommet-ul" francofoniei, care ne felicita pentru integrarea europeana. Nelinistile pot sa mai astepte inca 90 de zile. De altfel, dincolo de restrictiile, conditiile, clauzele si intrebarile care insotesc aceasta "intoarcere acasa", traim un eveniment de exceptie. Cu adevarat, o rana a istoriei se inchide. Nu numai capitolul intunecat al perioadei comuniste, dar si prelungirea acestuia de dupa 1989: mineriade, comploturi, sciziuni, devalizari de banci etc. Usa catre lume care s-a inchis acum 60 de ani este deschisa din nou. Chiar daca numai pe jumatate. Depinde de noi s-o facem sa se deschida de tot si sa pasim pe covorul rosu.