"Nu ne cunoastem tara asa cum ar trebui"
- Ai incercat foarte multe formate de televiziune, ai jonglat prin diverse roluri si diverse tipuri de emisiuni. Vara aceasta, publicul te-a putut vedea la Tvr, in "O tura de aventura", o emisiune care iti vine ca o manusa: calatoresti prin tara, in cautarea unor locuri si a unor oameni speciali, mereu pusa pe sotii si pe improvizatii si cu o curiozitate de nestapanit. Simti ca ti-ai gasit locul aici?
- Acum, ca emisiunea a ajuns la final, stau asa in bata, ca ciobanul mioritic, si cuget. Gasesc si eu ca a fost o experienta interesanta pentru mine. Si recomand tuturor sa plece sa-si viziteze tara, vor avea surprize de proportii. Acum, lumea se inghesuie sa plece in strainatate. Dupa atata vreme tinuti sub comunism in spatiul carpato-danubiano-pontic, e normal sa vrem sa iesim afara, dar rau e ca nu avem cultul tarii noastre, ca nu ne cunoastem tara asa cum ar trebui, iar cei cativa care mai sunt pasionati de drumetii si de munte sunt priviti ca niste ciudati. Cat despre lectiile de geografie de la scoala, sunt inutile, daca nu aplici cunostintele plecand la drum.
Revenind la intrebare, pot spune, asadar, ca mi s-a parut potrivita alegerea aceasta. Treptat, mergand catre diverse destinatii, descoperind noi si noi locuri, am inceput sa fiu fascinata de Romania si sa stau cu sufletul la gura in asteptarea urmatoarei plecari. Iar formatul mi se potriveste si el. Poate, pentru gustul meu, era mai interesant daca ii teseam si o poveste in jur. Daca il jucam, il puneam mai mult in scena. Este ceea ce imi place cel mai mult la o emisiune. Daca nu pun in scena cate o istorie imprevizibila, mi se pare mai putin provocator si mi se pare ca ii plictisesc si pe telespectatori.
- A avut emisiunea audienta scontata?
- A avut un impact destul de bun si am reusit sa declansam curiozitatea printre cei care o urmareau. Multi au plecat pe urmele emisiunii noastre sa viziteze anumite locuri. Emisiunea fusese inceputa la Realitatea Tv, cu un an inainte, cu Marius Vintila, apoi propusa pentru Tvr, dar fiindca Marius era indisponibil, s-a facut o preselectie in urma careia l-au ales pe Tom Wilson.
- Un englez care sa arate romanilor Romania... Nu e ironic?
- E pitoresc, caci el vorbeste romana cu accent. Juca rolul englezului pasionat de natura, care descopera o tara fascinanta. El este realmente pasionat de calatorii si este si un tip inteligent, de la care ai ce invata. A absolvit facultatea la Oxford si cred ca este pasionat de civilizatii. S-a nascut intr-un sat din Anglia, mai sus de Manchester, si desi sta doar de trei ani in Romania, cunoaste mai multe despre ea decat propriii ei locuitori. Englezul avea nevoie de un ghid roman, cei din Tvr au considerat ca ma fixez bine in emisiuni unde simti praful in obiectiv, in emisiuni dinamice, cu descoperiri spontane. Asa am aparut eu langa el. Am iesit imbogatita dupa o astfel de intalnire. Ne-am inteles foarte bine, este un om foarte placut si de mare bun-simt.
- Cum te-ai simtit in postura de reporter?
- Am constatat ca ma face fericita sa calatoresc, sa intalnesc oameni diferiti si locuri speciale. Inainte sa incep aceasta emisiune stiam foarte putine lucruri despre tara noastra, exceptand, fireste, toate datele invatate la geografie, din care am dat si examen ca sa intru la Ase. Daca eram o mare pasionata inainte, iesea probabil o emisiune in care mergeam la loc sigur si in care eu povesteam tot ce stiu despre asta. Dar asa, am descoperit odata cu telespectatorii zonele respective. Calatoream din Hateg pana in Maramures, din Delta pana in Bucovina, si de fiecare data, oamenii ne mai trimiteau in alta parte, la un loc si mai interesant, unde exista ceva mai frumos, la un cioban care canta din frunza sau la o femeie care face o paine foarte buna. Subiectele nu se terminau niciodata. Mereu mai gaseam si altceva, incat nu ne ajungeau emisiunile sa acoperim toate zonele interesante.
Asta a si fost scopul emisiunii, sa aratam locuri uimitoare din Romania: salbatice, necalcate de picior de om, cum in multe alte tari nu mai sunt. La noi s-au pastrat vii. Am vrut sa-i facem pe oameni curiosi asupra acestor locuri, asupra frumusetii oamenilor, traditiilor sau altor lucruri interesante care se petrec acolo. Chiar si asupra modernizarii.
"In timp ce strainii vin si cumpara casele de lemn din Maramures si le trec granita dezasamblate in camioane, romanii isi fac palate de beton"
- Ce a vazut ochiul tau de jurnalist pe teren?
- Am vazut ca avem bogatii enorme si o traditie fantastica, dar ca stam foarte rau la capitolul modernizare. Ori nu s-a facut nimic si sunt conditii foarte proaste, ori s-a facut, dar s-a facut prost, kitschos, prin imitatie. Am vazut muzee si biserici in paragina, pamanturi cu vestigii pe care taranii cultivau cartofi. O modernizare prost inteleasa. In timp ce strainii vin si cumpara casele de lemn din Maramures si le trec granita dezasamblate in camioane, romanii isi fac palate de beton, asa cum au vazut in Spania. Pacat!
- Vei continua si in toamna aceasta sa calatoresti in cautarea subiectelor?
- Emisiunea s-ar putea sa continue cu Tom, dar eu am un proiect nou, care va intra in grila acum, la sfarsitul lui septembrie. Vreau sa fac o emisiune despre banal. Banalul poate sa devina uneori mai interesant decat spectaculosul. Toata ziua facem lucruri banale, la fel in fiecare zi. Vreau sa explorez asta si sa descopar lucruri de substanta in banalitate. Cred ca ar putea fi o emisiune draguta, care sa ofere o alta viziune asupra vietii obisnuite. Incerc, asadar, sa patrund putin si in zona socialului.
- N-ai stat niciodata prea mult la o emisiune. Te plictisesti repede?
- Daca as sta prea mult intr-un loc, as innebuni. N-am ce sa fac, asa mi-e firea. Ma uit la alti oameni care stau si sunt consecventi, care cladesc in aceeasi directie, si mi se pare ca ajung sa aiba o liniste sufleteasca, o multumire imensa. Asa mi se pare. Cateodata, sunt si contrazisa. M-am impacat cu gandul ca asa sunt eu. N-as fi putut sa fac aceeasi emisiune la nesfarsit. Oricat o renovezi, la un moment dat se instaleaza rutina. Schimb emisiuni ca sa nu devin plictisitoare. Cea mai lunga emisiune a durat patru ani: Ora G. Apoi am primit propuneri diverse si m-am adaptat lor. A fost interesant si sa stau sub bagheta cuiva, asa cum a fost Clubul de comedie, unde era aproape teatru ceea ce faceam, invatam monologul pe de rost. Apoi a fost Stele de cinci stele, unde ma imbracam elegant si finut, desi eu sunt altfel. Era o emisiune inregistrata, unde stateam linistita si lasam invitatul sa iasa in fata. Pentru mine, e ca si cand as fi la scoala si trebuie sa invat diferite materii: si o emisiune inregistrata, si una de reportaj, si una de amuzament...
- Te-a ajutat teatrul? Cand ti-ai dat seama ca a fost un ingredient important in cariera ta?
- Inca de cand am inceput sa fac emisiunea Meteo. Simteam inconstient nevoia de a o juca putin, de a improviza in cele doua minute. Introduceam diverse elemente de decor, muzica sau alte idei care sa faca mai palpitanta aparitia. In timp, mi-am dat seama ca placerea asta de a improviza vine din faptul ca am facut parte dintr-un teatru in studentie. Catalin Naum, regizorul nostru de la trupa studenteasca Podul, are o pasiune imensa pentru meseria lui, care presupune si multa improvizatie. Am furat din mestesugurile lui si pe acela de a te juca in jurul unui concept foarte mult timp. Altfel, eu aveam o educatie destul de tehnicista. Facusem liceul de mate-fizica, terminasem Ase-ul si mi se pregatea o traiectorie destul de sigura si bine cotata in societate. Plina de rigoare, caci nu poti jongla prea mult cu conturile bancare. As fi avut o existenta oarecum previzibila, daca nu as fi provocat aceasta cotitura in viata mea.
"Interesanta la o femeie este inteligenta:
ca daca e inteligenta, devine si frumoasa
si performera si gospodina si..."
- Ca femeie te-a schimbat experienta din teatru?
- Eram mult mai rigida inainte. Cred ca a declansat un resort care exista in mine. Am descoperit lucruri noi, a fost o imbogatire brusca si concentrata. Mie nu imi placea deloc poezia pana sa fac teatru. Dupa, m-a cucerit definitiv, m-am indragostit de ea. I-am descoperit pe Nichita, pe poetii basarabeni. Iar Catalin Naum ne-a invatat sa nu cadem in reverii neavenite si patetice, pentru ca pana si oamenii sensibili sunt pamanteni ca noi, mananca si ei mancare, nu se hranesc cu nori. La teatru mi-am dat seama ca trebuie sa fii deschis si sa acumulezi mereu informatii, senzatii noi ca sa treci prin viata mai usor si mai implinit. M-am concentrat mai mult asupra oamenilor, chiar si asupra celor necunoscuti. Mergeam cu tramvaiul si ma uitam la ei sa vad daca sunt fericiti sau tristi si incercam sa-mi dau seama de ce, ce ii asteapta acasa, de ce nu zambesc cand afara e frumos.
- A trecut ceva vreme de cand ai socat publicul cu nunta ta nonconformista. Cum e viata impartita in doi?
- Cred ca saracul public nu-si mai revine din soc... Ei, e cam la fel, doar ca in plus, ai cui sa impartasesti fara teama niste ganduri ale tale, te poti sprijini pe un umar apropiat. Mie nu mi-a schimbat viata in mod radical. Acum sunt poate perceputa altfel si ma intreaba mai des jurnalistii si despre acest capitol al vietii mele. Poate ca inainte aveam un zbucium interior, nu eram sigura ca felul in care simt si gandesc e corect. Mi se parea ca sunt eu prea aspra, prea colturoasa sau prea capricioasa si ca ar trebui sa ma schimb dupa oameni. Nu aveam destula incredere in mine, probabil, incercam sa ma indrept si deveneam schimbatoare. Eram intr-o perpetua cautare. Voiam sa ma pun in valoare, dar nu stiam drumul. Si nu era in regula, caci important e sa fii tu insuti. Prin experienta aceasta a casatoriei m-am regasit, stiu ca ceea ce simt si gandesc este bine, pentru ca ma face sa fiu eu insami.
- Nu ti-a fost greu sa impaci munca de reporter cu viata de familie?
- A fost destul de dificil, pentru ca noi plecam destul de mult pe teren. Plecam cate o saptamana, veneam si stateam o saptamana, apoi iar una plecam. Dar fiindca si eu, si Misa, sotul meu, am avut de lucru, fiecare a rabdat si a fost bine. Daca treci lucrurile prin filtrul intelegerii, nu se intampla nimic rau. De altfel, stiam amandoi ca e doar un proiect temporar.
- Ti-ai castigat o multime de admiratori, fara sa aplici vreo reteta de seductie deja incercata. Te-ai ferit mereu de clisee si canoane. Tu ce crezi ca face o femeie sa devina interesanta?
- Hai sa zic performanta. Eu sunt haaat, departe. Mai incerc sa obtin performante, dar ar trebui sa fac enorm in directia asta. Pe unele le nimeresc, pe altele le fac din talent, ca sa faci performanta iti mai trebuie si tenacitate. Si interesanta la o femeie e si inteligenta. E interesant rau giuvaerul asta! Ca daca e inteligenta, devine si frumoasa, si performera, si gospodina, si inalta, si scunda, si devreme acasa si... Hi!Hi!Hi!