- Cei care s-au ocupat in mod serios de problemele integrarii in aceasta vara - oameni ca Monica Macovei, Anca Boagiu sau Gheorghe Flutur - nu au avut timp sa cutreiere platourile televiziunilor si sa se iroseasca in rafuieli si dispute sterile. De aceea, rezultatele muncii lor, plicticoase si prozaice, nu apar nici pe prima pagina a ziarelor, nici in deschiderea jurnalelor de stiri. Dezbaterea publica a fost dominata de cu totul alte probleme, cum ar fi "dosariada", care nu au nici o legatura cu integrarea. Ar fi fost poate sanatos pentru natiune sa ne ocupam si de pregatirea populatiei pentru schimbarile majore pe care le implica aderarea.
Avem insa o clasa politica cu reactii paradoxale - cu cat ne apropiem mai mult de data aderarii, cu atat mai putin se preocupa de viitorul Romaniei in Ue. In loc sa se mobilizeze pentru a aduce economia romaneasca, si mai ales agricultura, la standardele de competitivitate cerute de piata europeana, si sa amortizeze socul integrarii, politicienii s-au irosit toata vara in rafuieli si discutii sterile, iar toamna incepe cu calcule si negocieri menite sa refaca raporturile de forte.
Intre timp, apropierea datei de 1 ianuarie 2007 le da fiori occidentalilor, ingroziti nu numai de exodul fortei de munca dinspre Est spre Vest, ci si de inapoierea relativa a Romaniei si Bulgariei fata de standardele europene. Neimplinirile noastre s-au regasit, de altfel, in mustrarile diplomatice ale ministrului german, exprimate in discursul rostit cu prilejul Zilei diplomatiei romanesti. Domnul Gloser a insistat in primul rand asupra statului de drept si combaterii coruptiei, care preocupa statele membre ale Ue in cel mai inalt grad. Ministrul german le-a amintit oficialilor romani ca "numeroase firme se plang de lipsa sigurantei juridice si de arbitrar", iar companiile germane s-au abtinut de la extinderea activitatii lor in Romania, din cauza acestei nesigurante.
Tot Gunter Gloser a amintit si de lipsa de progrese substantiale in agricultura, unde Romania a colectionat stegulete rosii. Nici astazi, insa, agentiile de plati pentru efectuarea platilor directe in agricultura nu sunt operationale, ceea ce inseamna ca agricultorii risca sa fie lipsiti de avantajele integrarii, adica sa nu primeasca subventiile europene. Fara aceste subventii nu se stie cum vor putea rezista taranii romani la socul integrarii. Cate ceva a inceput sa se auda pe la sate despre standardele de igiena alimentara curente in Europa, dar importanta lor inca nu este inteleasa. Daca fermierii polonezi nu au avut decat de castigat de pe urma integrarii, vanzandu-si produsele cu succes pe pietele europene la preturi mult mai mari decat obtineau pe plan intern, fermierii romani nu vor avea aceasta sansa imediat, deoarece nu au fost pregatiti sa faca fata pietei europene. Ministrul Agriculturii, Gheorghe Flutur, sustine ca a facut mari progrese si a cartografiat peste 60% din comune in vederea identificarii parcelelor care se califica pentru subventiile europene, dar este greu de imaginat ca va putea incheia procesul pana la sfarsitul anului. Nu s-au rezolvat inca nici problemele legate de ecarisaj, care sunt si ele insemnate cu rosu la Bruxelles, dar putem spera ca macar eforturile si progresele facute vor convinge Comisia Europeana de vointa politica a guvernului. De altfel, guvernul are si cateva realizari incontestabile: ministrul justitiei Monica Macovei a reusit, certandu-se indelung cu parlamentarii, sa finalizeze o parte din legile necesare reformei justitiei, iar ministrul de finante Sebastian Vladescu a recuperat intarzierile inregistrate in crearea unui sistem informatizat de evidenta a platilor Tva, compatibil cu sistemul european. Aceste intarzieri ne costasera si ele un cartonas rosu, in luna mai.
Si totusi, in ciuda realizarilor guvernamentale, raman doua mari neimpliniri: Legea privind infiintarea Agentiei Nationale de Integritate, ceruta de Ue si tergiversata de guvern, nici macar nu a intrat in dezbaterea Parlamentului, si Economia ramane nepregatita pentru piata europeana: nici macar un sfert din fabricile de produse lactate, de pilda, nu indeplinesc standardele europene si mai au foarte putin timp sa se adapteze.
La capitolul integrare, parlamentul s-a miscat mai incet decat guvernul si a avut nevoie de sesiuni extraordinare, pentru a finaliza legi esentiale, cum ar fi legea privatizarii Bcr si legea Curtii de Conturi. Procesul evolueaza anevoios, pentru ca partidele politice nu renunta la show, prezinta obiectii si amendamente si intarzie procedura parlamentara. Ai zice chiar ca unii ar prefera ca aderarea sa fie amanata cu un an. Nu va fi. In ciuda deficientelor incontestabile, avem toate sansele sa ne integram la 1 ianuarie 2007, pe de o parte pentru ca actualul guvern a facut eforturi sincere - desi in salturi - pentru a satisface criteriile europene, iar pe de alta parte, pentru ca europenii au luat deja decizia politica sa integreze Romania si Bulgaria, adoptand si un buget in acest sens.
Nu putem deci vorbi de o victorie in adevaratul sens al cuvantului, in cazul in care vom afla, la 26 septembrie, la Bruxelles, ca aderarea noastra va avea loc la data fixata si nu in 2008. Vom putea vorbi insa sigur de un esec, daca integrarea va fi resimtita de romani ca un soc cu impact negativ, pentru ca nu a fost suficient pregatita. Abia atunci guvernantii vor fi nevoiti sa dea socoteala pentru ceea ce nu au facut si erau obligati sa faca.