Tarziu in noapte, sub cerul instelat de munte, componentii uneia dintre cele mai bune trupe romanesti din ultimii ani, Luna Amara, si-au intrerupt electrizantul concert, au pus chitarele deoparte si au aratat publicului un banner lung, pe care scria: ""Fan-Fest" Nu Este Un Concert, Este Un Protest". Mai bine de un minut nu s-au auzit decat scandarile si incurajarile spectatorilor. Acesta a fost punctul forte, adevaratul mesaj al Festivalului Fan-Fest: faptul ca, dupa ani de zile in care au simtit ca nu conteaza cuvantul lor, ca jocurile politice sunt prea murdare pentru ca ei sa faca ceva, tinerii au decis sa se implice, sa protesteze, sa ia atitudine. Intr-o zona de o importanta majora pentru identitatea si istoria nationala, totodata un adevarat paradis natural, se pregateste, sub ochii nostri, un dezastru ecologic si spiritual. Cu acordul celor ce conduc tara, o parte din Romania ar putea disparea sub cianuri, transformata in milioane de euro, din care nici unul nu va ajunge in buzunarele motilor. "Fan-Festul", ajuns la cea de-a treia editie, este unul din modurile in care tinerii au decis sa se implice, sa arate ca le pasa. Prin muzica, prin arta. Poate ca strigatul lor va trezi cumva din lancezeala opinia publica romaneasca.
Maraton muzical pe varful dealului
Pe platoul unde se tine "Fan-Festul" nu se ajunge cu una cu doua. Tren, autobuz, ia-ma nene si, la sfarsit, un urcus pieptis de un kilometru, cu rucsacii in spate. Sus, cateva sute de corturi sunt imprastiate pe dealurile din jur. "Am venit in primul rand pentru Rosia Montana, sa incercam sa o salvam, dar am venit si pentru formatii", imi spune o fata de 16 ani, care a ajuns aici impreuna cu grupul ei din Constanta, dupa un drum de 15 ore. Conditiile de pe platou nu sunt cele mai confortabile, dar nu se aud vaicareli. Oferta organizatorilor pentru cele trei zile de festival este atractiva si diversa. Se proiecteaza filme documentare, se tin prelegeri, se discuta despre ecologie si despre impactul poluarii. Se lanseaza carti, se tine un concurs foto, cortul in care au loc spectacole de teatru este intotdeauna plin, iar aplauzele rasuna si la unu noaptea. De pe un deal, emite "Radio Fan-Fest": muzica, interviuri, anunturi despre evenimentele festivalului. Se face si sport: se sare in fan de la inaltime, se sare cu parasuta de pe deal, se tine o cursa de biciclete, iar campionatele de volei si de fotbal atrag numeroase echipe si sustinatori.
Atractia principala a fost insa scena, pe care au urcat, seara de seara, chiar pana la orele diminetii, peste 30 de trupe, intre care si cateva formatii straine. S-a cantat si jazz, funk, hip-hop, insa grosul a fost acaparat de genurile dure, de rock si punk. Din pacate, violenta face parte nu doar din muzica, ci si din felul de a fi al unora din fanii acestui gen, iar comportamentul lor a insemnat o bila neagra pentru un astfel de festival cu o tinta clara, ecologista.
Invitatie pentru guvernanti:
"Duceti-va la Rosia si stati un minut pe iarba"
Organizarea excursiilor pe culmile din jur a fost una dintre cele mai reusite initiative ale festivalului. Pentru ca, odata ajuns in varf, privesti in jur si intelegi cu adevarat ca locurile astea merita orice efort pentru a fi salvate. Biserici stravechi, tauri, paduri, coline, o zona de o frumusete grandioasa, insa totodata blanda. Daca ar avea un minim de constiinta, cei ce-si vor pune semnatura in numele poporului roman pe decizia finala ar putea face un exercitiu cat se poate de simplu. Sa urce pe una din culmi, deloc greu accesibile, sa se aseze un minut in iarba si sa priveasca roata. Atat. Diferenta dintre cele doua lumi, cea a naturii si cea a exploatarii aurifere, isi face simtita prezenta brusc, aproape dureros, pentru ochii obisnuiti cu peisajul mirific din jur. Totusi, imaginea muntilor taiati de la Rosia Montana nu inseamna nimic, in comparatie cu distrugatorul proiect minier ce cauta prin diferite cai murdare sa atraga localnicii de partea lui.
Cei 15.000 de romani ce au participat la "Fan-Fest", in marea lor parte tineri, au mers in Apuseni pentru a arata ca vor sa traiasca intr-o tara mai curata, in care nu totul este decis de bani. Salvarea Rosiei Montane de la dezastrul ecologic ce i se pregateste ar insemna un pas mare.
Luiza Zan (Slang)
"Am avut o motivatie sentimentala sa vin aici.
Tatal meu, tatal sau si toti fratii au fost mineri"
"Anul acesta ne-am propus sa participam la cat mai multe festivaluri in tara, iar "Fan-Festul" de la Rosia Montana a fost unul din locurile in care ne-am dorit foarte tare sa ajungem, chiar daca am cantat si noi, ca si toti ceilalti artisti, pro-bono, fara nici o remuneratie. Personal, am avut o motivatie in plus, una sentimentala, sa ajung aici. Tatal meu, tatal sau si toti fratii au fost mineri la Cavnic, in Maramures. Unul din unchii mei inca lucreaza in mina. Stiu ca este o meserie foarte, foarte riscanta si dura, bunicul chiar a murit din cauza ei, insa nu pot fi de acord cu metodele "companiei lu Gabriel". M-am documentat de pe Internet si am citit cat mai multe despre acest subiect. El nu se bazeaza pe forta umana, ci pe cianuri, propune o metoda invaziva, care va da peste cap pentru totdeauna ecosistemul si va stramuta locuitorii. Am putut sa-mi fac o idee despre satele din zona. Am vazut peste tot, ca si in Rosia Montana, multe case frumoase, bine puse la punct, cu gradini ingrijite, cu flori. Oamenii de aici nu sunt bogati, insa isi ingrijesc locul in care traiesc si pe care-l iubesc. Daca as locui intr-o asemenea zona, inconjurata de o natura superba, mai bine as muri decat sa vad cum cineva face din ea un iad."
Andreea Iacob (Radio Fan-Fest)
"La "Fan-Fest", unde a transmis de pe deal,
prin megafoane, radioul a fost la el acasa"
"Programul transmisiilor incepea in fiecare dimineata la 10 si se incheia atunci cand incepeau, pe la 3-4, probele de sunet pentru concerte. Scopul nostru era sa gestionam sirul numeroaselor evenimente ce se desfasurau in paralel, sa-i atentionam pe cei prezenti pe platou de proiectiile, lansarile, dezbaterile, concertele ce se pregateau. Am difuzat si cateva interviuri cu Mihnea Blidariu de la Luna Amara, in postura sa de organizator, cu Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane, un sustinator al campaniei "Salvati Rosia Montana", care a prezentat pericolele exploatarii cu cianuri si si-a expus foarte clar argumentele ce l-au facut sa se implice in aceasta campanie. La "Fan-Fest", unde a transmis de pe deal prin megafoane, radioul a fost la el acasa, ca la inceputuri. Publicul tinta al majoritatii trupelor ce au cantat nu a coincis cu oamenii ce au venit aici ca ecologisti, iar aceste intalniri, dezbateri ale unor organizatii de mediu, teatru etc., au insemnat un spatiu in care ei s-au regasit."
Mandela (Sensor)
"Cel mai important festival
la care am participat"
"Noi am participat si la "Fan-Fest Ii", anul trecut, si ce mi-a placut la editia de acum au fost conexiunile foarte puternice realizate cu artistii, cu oameni din strainatate. Anul viitor, ei se vor implica in realizarea festivalului. Se va schimba si muzica - rockul a fost de data asta coplesitor, doar 4-5 trupe au cantat alt gen. Imi doresc sa existe mai multe evenimente alternative, dezbateri la care sa poata participa toata lumea.
Consideram "Fan-Festul" cel mai important festival din tara la care am participat, de aceea ne-am intors aici cu un program special. Fara butoaie, fara efecte, doar muzica, in formula de patru, cu Paul, Sasha, cu Laura si cu mine. Atmosfera a fost bestiala, publicul a reactionat imediat, si asta m-a bucurat teribil. Cand au auzit flautul au zis: "Ioi, ce-i asta?", apoi a venit Laura, care prin vocea ei si prin miscarea scenica a inspirat forta, putere. Ne-am simtit liberi, ca la sala de repetitii, nu i-am obligat pe spectatori sa faca nimic de genul "Cantati cu noi, acum dansati!". Piesele s-au nascut pe scena, ceea ce facem noi acum este un fel de performanta spontana. Nu avem un singur stil, cantam ceea ce simtim, muzica iese din noi, in diferite combinatii de stil."
Fotografiile autorului