Dar asta a fost demult, pe cand primarii erau personalitati ilustre ale societatii romanesti, edili preocupati sa transforme urbea damboviteana in oras european. Asa au fost generalul Gheorghe Manu, C.A. Rosetti, Em. Pache Protopopescu, Barbu Delavrancea, Vintila Bratianu, C.F. Robescu si altii. Portretele lor alcatuiau, candva, o remarcabila galerie, in sala cea mare a consiliului comunal din localul Primariei Municipiului, iar cu numele lor, in semn de aleasa pretuire, au fost botezate strazi si bulevarde ale Bucurestiului. Au mai fost si primari din aceia care, daca nu si-au legat numele de realizari importante, cel putin nu au stricat ceea ce se facuse pana la ei, din respect pentru munca inaintasilor.
A facut-o, in schimb, comunismul, indarjit sa stearga pecetea "burgheza" a orasului, distinctia lui culturala si istorica. Aerul european. In cateva cincinale, Bucurestiul interbelic a fost transformat intr-un oras proletar, uniformizat prin oribile cartiere de blocuri, veritabile ghetouri, dedicate taranilor adusi la oras pentru a deveni muncitori.
Mai cu seama in "epoca de aur", ceausista, cand "marele carmaci" "sistematiza" tot ce-i iesea in cale, au disparut sub buldozere cartiere intregi de case si vile. Multi bucuresteni, vazandu-si locuintele demolate, s-au sinucis ori au murit de inima rea. Cu binecuvantarea unor prelati cu sutane puse peste uniforme de securisti, au fost daramate si numeroase biserici.
Din ce in ce mai urat, mai cenusiu, mai trist, Bucurestiul a trait din plin Revolutia din decembrie 1989, sperand la timpuri mai bune, nu doar politice si sociale, ci si urbanistice. Era vremea ca vechea capitala sa fie scoasa si ea din mizeria comunista si intoarsa la frumusetea ei interbelica. Dar "traditia" primarilor corigenti a continuat, ca numeroase alte mosteniri ale comunismului. Ba, ce-a urmat a fost chiar mai rau ca inainte. Lacomi de bani, toti primarii de dupa 89 au considerat Bucurestiul o sursa de venit ilicit, aproband licitatii trucate de terenuri, defrisari abuzive de parcuri, decimarea padurii Baneasa, aprobarea inaltarii unor cladiri uriase, neconforme cu stilul arhitectural al orasului. Cel mai suparator si iresponsabil act al noii administratii este aparitia, peste noapte, a colosilor de beton si sticla, rod al unor minti inguste de arhitecti de doi bani, ce nu au habar de urbanism.
Si pentru ca intotdeauna este loc si de mai rau, actualul primar general, d-l Adriean Videanu, are ambitia, deloc laudabila, sa distruga si ce-a mai ramas din vechiul Bucuresti. Au aparut, sub obladuirea domniei sale, in locul vechilor borduri de trotuare, niste improvizatii ce vor trebui inlocuite dupa un an sau doi. Evident, sursa de venit pentru furnizor. Vazand ca nimeni nu protesteaza, primarul a trecut la initiative si mai ample. Gandind, pe buna dreptate, ca poate face orice abuz, fara sa dea socoteala cuiva, a hotarat - nimeni nu stie cine i-a fost "sfetnicul" - sa faca sa dispara Catedrala romano-catolica "Sf. Iosif", pusa in mare pericol de constructia gigantica "proptita" de ea. Aceiasi monstri de sticla si de beton vor inghiti si piata Revolutiei, locul in care s-au scris pagini din istoria recenta a Romaniei. Si exemplele nu se opresc aici. Oborul, Rahova, Viilor, Sos. Giurgiului, Baneasa, parcurile Capitalei vor fi abuzate dupa bunul plac al unor functionari cu lefuri grase, platite din banul public. Opozitia publica a bucurestenilor iesiti in strada pentru a protesta n-a avut pana acum efectul scontat. Primarul general, consecvent in "initiativa" sa merge... mai departe. Nimic nu pare sa-l poata opri. Nici un superior, nici o lege, desi nu ducem lipsa de ele, si cineva ar trebui sa i le reaminteasca navalnicului primar. Ar trebui instituit un control asupra tuturor "initiativelor" sale, ar trebui deschisa o ancheta severa, cu scopul de a apara Capitala de o noua mutilare, de data asta ireversibila. D-l Videanu, mai ceva decat Ceausescu!