Nu o strica doar mintea din care iese, ci si caracterul celui care vorbeste. Specialitatea casei la politicienii nostri este demagogia si minciuna. Nu ar ajunge un raft de biblioteca pentru toate ineptiile populiste, agramate si iresponsabile spuse de-a lungul anilor de ei.
Si parca nu e perioada mai plina de perdelele de fum ale politicienilor ca aceea electorala. Odata la patru ani, politicienii participa la campania electorala ca la niste probe olimpice. Vorbesc despre saracie, isi trec pe agenda vizite in cartiere sarace, in orase din provincie, anemizate de primari corupti, de consilii locale incompetente si la fel de corupte. Imbracat in trening, cu sapca proletara, politicianul trage o jelanie la capataiul bolnavului cronic care este cetateanul de rand. Ii spune ca, de va fi ales, se va termina cu saracia, hambarele vor fi pline cu bucate, iar temnitele cu corupti. Gata cu privilegii, pile, relatii, numiri pe criterii politice. Politicianul se va duce la parlament ca muncitorul la strung, se va ocupa doar de pasurile cetateanului.
Demagogia si minciuna sunt posibile pentru ca politicienii au uitat sa vorbeasca decent romaneste. Vorbesc o pasareasca ciudata si de imprumut. Pe care o vorbesc si multe Ong-uri. Este un limbaj care nu comunica nimic, care vehiculeaza forme fara continut. In vreme ce politicienii, demnitarii si mult-prea multii formatori de opinie vehiculeaza aceste forme fara fond in numele interesului public, despartiti de geamuri antiglont si antiprotest de oamenii simpli, acestia incearca sa se faca intelesi. Prind prin piata pe cate-un politician venit cu bodyguarzii dupa el si incearca sa-l tina putin de vorba sa inteleaga ce si cum, spre plictiseala afisata mitocaneste de omul politic. Oamenii simpli dau telefoane in timpul emisiunilor televizate, sperand sa afle in direct, la ora de maxima audienta, raspunsuri la intrebarile care ii framanta cu adevarat. Asteapta degeaba. Politicianul raspunde doar la ce vrea el, nu si la "aberatiile" despre criza de medicamente sau de locuinte, pensiile mici sau lefurile de mizerie din, sa zicem, industria textila.
Insa omul obisnuit s-a plictisit de minciuni si demagogie. Cine nu crede sa citeasca forumurile pe Internet. Cine isi imagineaza ca oamenii se mai lasa prostiti de un discurs poetic traieste intr-o mare iluzie. Opinia publica vorbeste, trebuie doar sa vrei s-o auzi. Recent, presedintele Romaniei spunea ca, la Cotroceni, sunt inregistrate zeci de mii de plangeri. Nu stim ce se intampla cu ele. Probabil, oamenii presedintelui le citesc, le trimit spre rezolvare sau le arhiveaza. Nu au vreme sa le rezolve pe toate. Alt adresant preferat al plangerilor publice este Avocatul Poporului, si el inecat in mii de plangeri. Il intrec probabil doar Oficiul pentru protectia Consumatorului si Comisia pentru petitii si abuzuri. S-or strange, anual, cateva milioane de plangeri si petitii.
Straniu e ca multe dintre aceste lacramatii nici nu ar trebui, la drept vorbind, rezolvate. Oamenii nu vor decat un semn ca mesajul lor a fost receptionat. Ca dincolo nu este o masinarie de tocat scrisori sau un manechin care se preface prea absorbit de probleme importante pentru a asculta un om obisnuit vorbindu-i. Si, daca nu ar fi atat de plini de sine si sufocati de propria lor valoare, poate ca politicienii ar auzi si ar intelege. Insa, pierduti in interminabila lor demagogie, politicienii prefera sa vorbeasca, pentru a nu-si pierde antrenamentul, in perioadele preelectorale. Cat reusesc o demonstreaza clasamentele statistice, care plaseaza politicienii pe ultimele locuri in materie de credibilitate. Probabil ca la demagogi si mincinosi se referea cel care a spus, prima data, ca groapa ti-o sapi cu gura.