...Mai intai, toate felicitarile pentru ambitia si determinarea Televiziunii publice de a continua atat de placuta si de rodnica traditie a "Festivalului de muzica usoara de la Mamaia". Inceputa in 1963 - cu unele intreruperi, din motive... istorice -, aceasta atat de iubita festivitate nationala a ajuns - iata - la cea de-a 36-a editie. O editie plina de surprize placute pentru noi, publicul. Este vorba, in primul rand, despre prezenta si lansarea in eter a unor voci deosebit de frumoase - mai ales ale baietilor concurenti, care si-au primit rasplata meritata pe deplin. (Premiile se cunosc, asa incat nu le voi repeta aici.) O alta placuta surpriza a constituit-o prezenta unor vedete "de altadata", absente cam de multi ani de pe micul ecran, dar mult indragite de public, care le-a reprimit cu entuziasm: Corina Chiriac, Mirabela Dauer, Adrian Enache, Pompilia Stoian, Doina Spataru, Mihai Constantinescu, Marina Voica, Oana Sarbu, Gabriel Cotabita. Voci inca tinere, prezente scenice remarcabile, ne-au readus in memorie slagare lansate, candva, la Mamaia. Felicitari si aplauze merita din plin Liana Sandulescu, producatorul general al Festivalului, dar si - jos palaria! - initiator si manager al "Proiectului Tvr 50". Un proiect care a readus si readuce la lumina productii de varf, realizate de-a lungul unor ani in care televiziunea publica se lupta amar cu cenzura de tot felul. Pe vremea aceea, regi ai spectacolelor Tv - ce pacat ca stirpea li s-a pierdut - erau Caragiu, Dem Radulescu, Iordache, Marin Moraru, Dinica, Rodica Tapalaga, Carmen Stanescu. Regizor era fabulosul Alexandru Bocanet, textieri erau Dan Mihaescu, Octav Sava, Mihai Maximilian. Iar peste toti, domnea talentul imens - de organizator si initiator de programe - al lui Tudor Vornicu. Cornel Patrichi dansa de mama focului cu echipa sa, iar Big-Bandul era dirijat de acel Duke Ellington al nostru, care s-a numit Sile Dinicu! In lipsa lor, golul nu s-a umplut decat timid, si pe alocuri, un efort pentru care televiziunea nationala se desprinde clar in castigatoare, fata de celelalte Tv-uri "private", la propriu si la figurat.
Revenind la Festivalul de la Mamaia-36, sa spunem ca merita toate felicitarile, si organizarea lui impecabila. Felicitari merita si Luminita Dumitrescu - regizoarea spectacolelor oferite in cele 3 seri -, precum si autorul decorului-, Petre Talea. Dar maximum de puncte le acordam animatorului festivalului, Horia Brenciu, aflat in forma de zile mari. Un Horia Brenciu plin de farmec si dezinvoltura, care, cu exceptia unor "balbe" simpatice, petrecute in prima seara, s-a achitat stralucit de sarcina sa. Inzestrat cu multa carisma, spontaneitate si umor, ba chiar si cu multa autoironie, prestatia lui a fost lipsita de orice urma de vulgaritate. (Minus excesul de ocheade si miscari ritmice de sprancene). Pacat ca nu a fost lasat sa-si faca treaba de unul singur, fara cele doua insotitoare, care n-au avut nici un rost in economia spectacolului. Dar chiar si asa, prestatia lui s-a bucurat de sustinerea totala a publicului. O sala care a rezistat, chiar mult dupa miezul noptii, ba chiar pana spre doua noaptea, atunci cand vedeta muzicala a serii a fost chiar... Brenciu. El ne-a oferit un extraordinar concert, de care multi telespectatori se vor fi lipsit, din pricina orei inaintate, dar care, pentru iubitorii de muzica adevarata, pentru impatimitii de jazz veritabil, a fost un adevarat regal!
Acompaniat de orchestra lui - Horia Brenciu Band -, alcatuita din 13 instrumentisti de mare clasa, "inganat" de doua fete "vocal background" cu voci splendide, inconjurat de 6 balerine tinere, frumoase si deloc atinse de vulgar, Horia Brenciu s-a dovedit a fi o adevarata vedeta a genului! Un artist 100% (tinut in umbra de la o vreme, chiar si de televiziunea publica, cea care l-a lansat acum vreo 10 ani), care a interpretat cu farmec si forta piese din repertoriul "greilor": Dean Martin, Ray Charles, Kurt Weil (vezi "Cantecul lui Mack-cutitarul" din Opera de trei parale), Quincy Jones, Sammy Davies Jr., Stevie Wonder, Duke Ellington, Phil Collins, James Brown. In final, Bee Gees! Si a facut-o cu o voce remarcabila si cu un deosebit profesionalism. (Sa nu uitam ca este fratele lui Marius Brenciu - un tenor de renume international, rezident in Belgia, si ca el insusi a studiat canto si pian la Brasov, orasul lui natal, si ca a mai tras cu ochiul si cu urechea si prin America, unde a studiat prestatia idolilor lui, la ei acasa!) Asadar, Bravo, Tvr! Bravo, Brenciu si... "La multi ani"! Cele mai calde urari de bine, de succese si sanatate, pentru cei 34 de ani abia impliniti.