"Daca guvernul roman se va lasa pacalit de strategia perversa a Companiei Gabriel si-si va da acordul pentru deschiderea exploatarii de la Rosia Montana, atunci va purta o vina istorica si va raspunde in fata generatiilor viitoare"
Intre 20 august si 15 septembrie, la Rosia Montana va avea loc primul Simpozion International de Sculptura Monumentala din Romania. In acelasi interval de timp, mai exact intre 25 si 28 august, festivalul "Fan Fest" din localitate, aflat la cea de-a treia editie, asteapta peste 10.000 de persoane de pe intreg cuprinsul tarii si din strainatate. Pe langa programele festivalului, participantii vor putea admira zece artisti plastici romani si straini, cioplind in piatra de calcar lucrari monumentale. An dupa an, acestor lucrari li se vor adauga altele si altele, transformand Rosia intr-un veritabil muzeu de arta in aer liber. Initiativa simpozionului - vazut ca o alta cale de salvare a Rosiei Montane - au avut-o doi romani din Paris: inginera Stefana Bianu, vicepresedinta Consiliului Mondial Roman, si artistul Leonard Rachita, sculptor, specialist in organizarea simpozioanelor internationale, editorul primei reviste din lume dedicate in exclusivitate simpozioanelor de sculptura si presedintele-fondator al A.I.S.S. - Asociatia Internationala pentru Simpozioanele de Sculptura. Alertati de amenintarea ca o zona atat de frumoasa geografic si atat de importanta prin istoria si traditia ei milenara ar putea fi distrusa, provocand, totodata, cancerul ecologic in Muntii Apuseni, au batut cu pasul "culmile si abisurile" din Rosia pentru a percepe realitatea "in direct". Astfel au decis sa-si asume rolul de curatori (manageri) ai unui proiect atat de ingenios, precum este simpozionul de sculptura, cu participare internationala.
"Simpozionul International de Sculptura este un proiect de mare perspectiva, pe care-l vom include in seria de programe ale UE, dedicate culturii, educatiei si dezvoltarii"
- Cand ati aflat pentru prima oara de Rosia Montana, Stefana Bianu?
- Inainte de alegerile din anul 2004, cand am citit foarte mult pe aceasta tema, in primul rand in "Formula As". Imi amintesc cat de mult m-a revoltat pledoaria unui inginer roman din Franta, in favoarea proiectului minier din Apuseni, si am fost furioasa de-a dreptul cand, in loc de concluzii, domnul respectiv spunea ca acest proiect e util si recomandabil, numai daca Uniunea Europeana il va urmari direct, pana in clipa inchiderii. Or, stim foarte bine ca Ue nu se angajeaza in proiecte peste capul administratiilor statelor membre, recomandarea romanului nostru nefiind altceva decat o diversiune. Dupa o tacere relativa care s-a asternut asupra acestui subiect, in februarie 2006, am fost invitata in Belgia, la o conferinta de presa tinuta de economista FranIoise Heidebroek, rezidenta in Romania si membra a Asociatiei Alburnus Maior. Imediat dupa conferinta, am decis, toti cei prezenti, ca nu mai putem sta deoparte. Ca urmare, am venit imediat in tara si am vizitat pentru prima oara Rosia. De atunci, am facut cinci vizite acolo, unele singura, altele cu Leonard Rachita, fascinati de frumusetea muntilor, a galeriilor romane si a centrului istoric al comunei. Intr-o astfel de imprejurare, am pus la punct detaliile organizarii simpozionului de sculptura - un proiect pasionant si pasional, de mare perspectiva, pe care-l vom include in seria de programe ale Ue dedicate culturii, educatiei si dezvoltarii.
- Ce se va intampla dupa terminarea simpozionului, in septembrie?
- In viziunea artistului Leonard Rachita si cu sprijinul Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisa, la Rosia Montana va fi creat un Centru International de Sculptura (www.simpozionrosiamontana.org), care va avea o activitate permanenta. In cadrul Centrului se va deschide o scoala de vara, unde se vor preda cursuri de sculptura pentru amatori. In paralel, Centrul va amenaja sau va inchiria camere de locuit pentru artisti in rezidenta - vor veni sculptori romani si straini, vor sta o luna-doua si vor sculpta in piatra pe care le-o vom pune la dispozitie. In fine, Rosia Montana va deveni locul unei bienale de sculptura mica, ceea ce ii va atrage o notorietate si mai mare decat in prezent.
- De unde veti lua piatra necesara sculpturilor?
- Este o intrebare grea, pe care ne-am pus-o deseori. Am gasit, dupa multe cautari, o piatra de calcar, folosita si de Brancusi, dar tinem deocamdata secret numele carierei, deoarece ne putem astepta la surprize neplacute, precum cele oferite de doamna Videanu, sotia primarului general al Bucurestiului. Am solicitat firmelor dansei, cu banii jos, cateva blocuri de marmura, dar cand s-a aflat ce dorim sa facem cu ele, adica sa le ducem la Rosia Montana, am fost refuzati fara nici o explicatie. Sa fie aceasta atitudine generata de faptul ca domnul Videanu este lider marcant al Pd (se stie ca Partidul Democrat este implicat profund si de la inceput in sustinerea proiectului "Gabriel Resources" - n.red.) sau e doar o intamplare? Sunt si oameni din diverse partide politice care, nestiind cine va castiga din aceasta lupta teribila, ce se duce in jurul Rosiei Montane, prefera sa se tina deoparte, ca sa sara la timp in tabara castigatoare. Este o mare lasitate din partea lor, in orice caz.
"Am avut un soc enorm sa vad ce valori sunt lasate de izbeliste"
- La Rosia Montana se vad inca urmele asezarii miniere infloritoare de odinioara. Ce v-a atras cel mai mult cand ati fost acolo?
- Peisajul sublim, monumental, vegetatia diversa, muntii galbeni, din pricina oxizilor, fanetele aflate pe pante aproape verticale, izvoarele reci si puternice, care alimenteaza asezarea de multa vreme. Centrul comunei este insa deasupra oricarei asteptari. Cand am ajuns in piata pustie, marginita de case multiseculare, mi s-a parut ca intru intr-o cetate medievala, de mare cultura, cu o arhitectura spectaculoasa. Din pacate, dupa impresia de prim moment, iti dai seama ca acolo se petrece ceva inadmisibil intr-o tara europeana. In scurt timp, am avut un soc enorm sa vad ce valori sunt lasate de izbeliste. N-am crezut ca o arhitectura atat de bogata a putut supravietui intacta de secole (sunt case si de 500 de ani vechime!), pentru a fi astazi abandonata in ruina. Intr-o tara cu pretentii, in care exista totusi un minister al Culturii, casele de patrimoniu de la Rosia, unele devenite proprietatea companiei Gold Corporation, sunt tinute cu geamurile sparte, cu acoperisurile putrede, cu peretii coscoviti, parca n-ar astepta decat sa le dai un branci si sa dispara pentru totdeauna. Imaginea e de dezolare, apasatoare, terifianta, intretinuta special de Rmgc, pentru a exercita presiuni psihologice enorme asupra rezistentei locale. De aproape zece ani, localnicii care refuza sa-si vanda casele sunt tinuti intr-o continua hartuire de specialistii companiei. Psihologi cu experienta in Peru, Indonezia, Spania si in alte zone miniere folosesc metode si tehnici foarte avansate, de ani si ani de zile, mergand pe la poarta fiecarui rosian care refuza sa-si vanda casa si amenintandu-l ca oricum o va pierde, cand va incepe exploatarea, dar o va pierde pe gratis, prin expropriere fortata. Va imaginati ca nervii multora cedeaza si ajung la gestul pe care dupa aceea il regreta tot restul vietii.
"Administratia din Rosia Montana este presata psihologic, in egala masura cu localnicii"
- Aveti o experienta directa, legata de autoritatile locale si de modul in care compania aurifera da ordine consiliului local al primariei. Ce s-a intamplat?
- Este vorba de scoala veche din sat, un monument istoric si de arhitectura din secolul al Xix-lea, care zace dezafectata de cativa ani si in care dorm vacile vecinilor. Am dorit s-o inchiriem si s-o renovam pe banii nostri, ca sediu al Simpozionului si, in viitor, al Centrului International de Sculptura, Educatie si Comunicare. Initial, primaria a parut sa agreeze propunerea, am primit semnale incurajatoare. Dar cand a fost convocarea la vot a consiliului, directorul Liviu Popa de la "Gold Corporation" a trecut pe la primarie ca din intamplare si a stat de vorba (probabil pe un ton categoric si amenintator) cu majoritatea consilierilor. Rezultatul? Opt din treisprezece consilieri s-au abtinut, unii au lipsit si ceilalti au votat impotriva. Primaria ne-a raspuns ca regreta, dar n-a avut cvorumul necesar. Tragic este ca in aceeasi situatie cu scoala este vechea primarie, o cladire extraordinara, amintind de vremurile romantice de acum un secol si ceva, precum si vechea maternitate, ca si casele de epoca despre care s-a scris la dvs. in revista. Sunt ferm convinsa ca acei consilieri care s-au abtinut, in conditii normale ar fi votat in favoarea repararii scolii, fie si numai pentru ca multi dintre ei au invatat chiar in salile de clasa ale acestei cladiri monumentale. Am impresia insa ca administratia este presata psihologic, in egala masura cu localnicii. Singura institutie care-si face treaba in judet, cu privire la Rosia Montana, este Prefectura. Daca nu am fi avut acordul initial al prefectului, simpozionul nu s-ar fi putut face. De altfel, prefectul este membru in Comitetul de Onoare al simpozionului.
- Vorbiti si in numele Consiliului Mondial Roman?
- Fara indoiala. Pentru noi, proiectul Gold Corporation nu este ceva demn de luat in seama. Nu credem in viabilitatea acestui proiect. Membrii Consiliului Mondial Roman au trimis in acest sens petitii autoritatilor de la Bucuresti, iar specialistii nostri in minerit din America si Canada au organizat o serie de dezbateri a caror concluzie a fost categorica: "Romania nu numai ca nu castiga nimic din aceasta afacere, dar proiectul distruge nejustificat. Este inadmisibil sa ceri unei tari niste sacrificii pentru ceva care de fapt nu reprezinta nimic pentru acea tara". Daca, totusi, guvernul roman se va lasa pacalit de strategia perversa a companiei Gabriel si-si va da acordul pentru deschiderea exploatarii, atunci ministrii de azi vor purta o vina istorica si vor raspunde in fata generatiilor viitoare. De aceea, eu cred ca proiectul nu se va realiza.
- De unde aveti atata optimism?
- Din povesti. Povestile, care au intotdeauna la baza realitati crude, precum cea din Apuseni, se termina mereu cu victoria binelui asupra raului.
La primul Simpozion International de Sculptura de la Rosia Montana vor lua parte urmatorii: Stefana Bianu, curator din Franta; Leonard Rachita, sculptor, manager general din Franta. Sculptori din Romania: Adrian Popovici, Mihai Buculei, Sava Stoianov, Zoltan Gergely. Sculptori din strainatate: Roland de Jong Orlando, Olanda; Miguel Ausili, Argentina; Ehab Ellaban, Egipt; Andre Domon, Canada; Hideto Yada, Japonia.
Carte de vizita
Stefana Bianu a emigrat in Germania in 1975. In 1982, se muta in Belgia, iar in 1989, se stabileste in Franta, unde locuieste si in prezent. Recent, a fost cooptata in Consiliul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania. Pe langa activitatea de vicepresedinta a Consiliului Mondial Roman, este membru fondator al Alliance Belgo-Roumaine, membru al Association France Roumanie Art (fondata de Leonard Rachita), membru de onoare al Uniunii pentru Regele Mihai si al Association Internationale pour les Symposiums de Sculpture.
Doamnei Stefana Bianu ii puteti scrie la e-mail: stefanabianu2002@yahoo.com, iar domnului Leonard Rachita, la e-mail: leorachita@hotmail.com