Cu jazzul, pe drumurile vacantei
Chiar daca suntem in plina vara, nu toata lumea canta despre mare, soare si fete goale. Publicul are nevoie chiar si in vacanta de muzica buna, cu certificat de valoare. Din fericire, oferta este destul de bogata, chiar daca locul actiunii este, cateodata, departe de Bucuresti
Veritabil "greiere" ce isi petrece toata vara cantand, reputatul pianist si compozitor constantean Harry Tavitian sustine concerte in cele mai diverse locuri din tara, si in formule la fel de diferite. De la concertele la doua piane, alaturi de Johnny Raducanu, la aparitii solo, impreuna cu invitati din strainatate sau cu trupa sa, Orient Express, spectacolele lui Harry Tavitian, indiferent ca se desfasoara la Viena sau la Valenii de Munte, inseamna virtuozitate si libertate. Muzica sa cauta mereu sa cucereasca teritorii inca nedescoperite, fara a se lepada de miresmele mostenirii balcanice.
"La Viena, am cantat alaturi de Johnny, la sediul Centrului Cultural Roman, in fata unei audiente formate in egala masura din romani si austrieci. Cu cateva zile inainte, pe 9 mai, de Ziua Europei, sustinusem impreuna un concert intr-o cunoscuta sala din Budapesta, unde pe 4-500 de locuri se ingramadisera cel putin 600 de oameni. Dintre cele patru formatii participante din patru tari diferite, etno-jazzul practicat de noi si de bulgari a avut cel mai mare succes, iar reactia publicului a fost cu adevarat impresionanta. Cu Johnny colaborez de aproape 30 de ani, am batut impreuna toate colturile tarii, asa ca, muzical vorbind, cele doua concerte au mers perfect. Am dat si interviuri, insa marele regret a fost ca nu am putut raspunde cererii publicului, care dorea Cd-uri cu noi. Nu avem inca un Cd impreuna.
La revenirea in tara, am avut un turneu solo de patru concerte sustinute in orase mai mici, in Resita, la Gheorghieni, Odorhei si Miercurea Ciuc, in Secuime, unde am cantat alaturi de percutionistul Cserey Csaba. Organizarea aproape impecabila si publicul exceptional m-au facut sa ma bucur ca de-a lungul anilor am pastrat legatura cu amatorii de jazz din comunitatile mai mici, care, candva, au avut in orasele lor cluburi de jazz. In acest moment, exista un fenomen de revigorare a jazzului, in afara marilor orase. Anul trecut, in decembrie, am sustinut primul concert de jazz din istoria orasului Valenii de Munte. Sala cocheta, ingrijita, de 250 de locuri a Casei de Cultura a fost plina ochi, iar publicul a participat direct, a comunicat cu scena, iar pentru mine asta-i un ingredient al unui concert reusit. Experienta imi da dreptul sa fac o comparatie intre marile festivaluri de jazz, intre concertele sustinute in fata cunoscatorilor (de multe ori se pot pune ghilimele la cunoscatori), si cele din orasele mici, din provincie. Ei bine, balanta nu inclina deloc in favoarea festivalurilor celebre, care au ajuns afacerea unor mici grupuri. Nu este vorba numai de felul in care simte si comunica publicul, ci si de modul in care sunt primit, ca om si ca artist. Si noi, oamenii de jazz, dam importanta lucrurilor sentimentale, avem nevoie de semne ca suntem apreciati. Fata de anii 80, cand lumea jazzului era unitara, acum fiecare e in legea lui. Singura comunicare existenta a ramas cea intre artist si public, dar iata ca se poate face performanta si asa. Avem un public de jazz care poate sa stea in aceeasi banca cu orice public din Europa. Am facut o recapitulare a activitatii mele din ultimii 10 ani si am inteles ca cel putin 90% din ea s-a desfasurat in afara mediului jazzistic.
Cu atat mai mult apreciez pe cei ce organizeaza la nivel profesionist concerte de jazz, in locuri mai putin... celebre. De pilda, anul trecut am concertat cu Johnny, in cadrul Festivalului Rock Sam Fest. L-am rugat atunci pe primarul orasului Satu Mare sa reinnoade traditia jazzistica, stiut fiind faptul ca intre 85 si 87, acolo s-a desfasurat un apreciat festival. Anul acesta, pe langa cele doua zile de rock, Sam Fest a avut parte de... trei zile de jazz. Am cantat aici cu Orient Express. In prezent, pregatim o serie de concerte in strainatate, la care, alaturi de Hanno Hofer, El Lako Jimi si ceilalti, se vor alipi si cativa componenti de renume stabiliti in Occident: Eddie Neumann si Szolt Meier. Vom canta in Italia, la un mare festival ce se desfasoara intr-un mic oras, asa cum am mai participat si in Franta sau Austria. Este o tendinta ce se bucura de mare succes in strainatate.
Urmatorul meu concert va fi la Valenii de Munte, pe 15 august, sub numele de "Jazz la Universitate". Daca prima oara am punctat in concert momente si oameni importanti ai istoriei jazz-ului, acum vreau sa fac cunoscuta atitudinea mea fata de introducerea jazz-ului in cadrul academic. O consider total inutila, neavenita. Jazzul nu poate exista decat in cea mai mare libertate de exprimare, iar prezenta lui in orice forma de invatamant ii poate rapi ce are el mai de pret: spontaneitatea.
Ma intrebi de vacanta? De prin 87, cand am avut ultimul serviciu oficial, imi este greu sa spun daca ma aflu intr-o vacanta permanenta sau intr-o perioada de munca continua. Este greu de delimitat. Jazzul este viata mea, se confunda cu existenta mea. Tratez fiecare concert cu intreaga daruire trupeasca si sufleteasca de care dispun si nu stiu daca asta se numeste munca sau placere."
Foto Iulian Ignat