"Dosariada" si artizanii ei

Rodica Culcer
Deconspirarea dosarelor de Securitate seamana tot mai mult cu jocul "de-a alba-neagra". Si cand a fost vorba de ziaristi, si cand e vorba de oameni politici, numele date publicitatii par trase la tombola, cand nu miros de departe a rafuieli. Este o harababura creata deliberat, pentru minimalizarea actiunii, sau expresia muncii defectuoase a CNSAS?

- Pe un ton usor ironic, fostul director al Sri, Virgil Magureanu, ne avertiza miercuri seara la Realitatea Tv ca, desi vom afla cate ceva despre trecut din actuala campanie de deconspirare a dosarelor de Securitate, in nici un caz nu vom afla tot ce ne-ar interesa. Tot domnul Magureanu sustinea ca, in valtoarea bine regizata a "dezvaluirilor" de presa, tindem sa nu ne dam seama ca toata campania de deconspirare, asa numita "dosariada", nu a pornit dintr-un impuls moral, ci dintr-un complex de interese politice dictate de conflictele pe viata si pe moarte care domina in acest moment scena politica. Cronologic vorbind, nu putem sa nu constatam ca "dosariada" a fost declansata printr-un atac furibund la adresa presedintelui Traian Basescu, acuzat de colaborare cu fostele organe de informatii. Greselile si neglijenta acestuia din urma, in cazul alegerii presedintelui Cnsas, au fost magistral speculate de adversarii sai, care au organizat o mini-demonstratie de protest, exact impotriva acelui presedinte care a dispus predarea integrala a arhivei Sri catre Cnsas. Artizanii "dosariadei" stiu insa ca perceptia conteaza adesea mai mult decat faptele, in epoca informatiei gata prelucrate si a inteligentei anesteziate de televiziune.
Rezultatul este ca o necesitate imperioasa a societatii romanesti, aflarea adevarului despre trecutul comunist, este in prezent in pericol de a fi compromisa definitiv prin manipulare politica. Cineva, nu stim cine, dar putem banui un grup de vechi si experimentati maestri ai diversiunii, ale caror nume nu vor fi deconspirate niciodata, au stiut sa speculeze setea de adevar a diferitelor grupuri din societate si sa declanseze un proces care, din cauza modului in care a pornit, va duce nu numai la compromiterea ideii de reforma morala a Cnsas, dar si a unor personalitati politice, mediatice, stiintifice etc. alese pe spranceana. Daca s-ar fi dorit cu adevarat reforma morala si curatirea vietii publice romanesti, atunci Cnsas ar fi fost lasat sa lucreze in ordine, cu calm si metoda, pornind de la dosarele oamenilor politici si ale functionarilor publici, iar dezbaterea publica ar fi fost purtata in jurul unor rezultate concrete, definitive si bine documentate. In schimb, ecranele televizoarelor iau foc la orice vorba aruncata de orice personaj obscur pe o punte de vapor, iar presa publica orice ii arunca peste gard maestrii manipulatori. Toata lumea "toarna" pe toata lumea, in virtutea binecunoscutului principiu "Calomniati, calomniati! Oricum va ramane ceva!" Faptul ca membrii Cnsas au dezmintit de mai multe ori marile "dezvaluiri" ale ziarelor privind dosarele care le-ar fi fost livrate de Sri ar trebui sa ne puna pe ganduri. Nu sunt cam multe dezmintiri si corecturi? Pe de alta parte, nici Cnsas nu s-a acoperit de glorie, in ciuda bunelor intentii si a corectitudinii probate ale majoritatii membrilor sai. Sa luam doar cazul judecatoarei Florica Bejinariu, care a primit un "certificat de buna purtare" in urma contestatiei la decizia initiala, prin care Cnsas afirma ca a facut politie politica. Potrivit presei, exonerarea judecatoarei a fost decisa printr-o eroare de numarare a voturilor, iar singura care ar putea-o modifica acum este doar o contestatie a judecatoarei Bejinariu insasi! Cum ziarele demonstreaza cu fapte si cifre ca nu este singurul caz de acest fel, avem motive serioase sa ne indoim de verdictele Cnsas. Nu este singurul motiv, de altfel. Stim, din declaratiile mai multor fosti directori ai serviciilor de informatii, ca zeci de mii de dosare din arhivele Securitatii au disparut, si nu putem sa nu banuim ca, in aproape 17 ani, cati au trecut din decembrie 1989, unele dintre ele au putut fi "infrumusetate", iar altele "uratite" dupa cum au cerut-o interesele politice.
Suntem departe de a afla rezultatele finale ale deconspirarii, dar putem constata ca, din rezultatele ei partiale, primii vizati au fost oamenii apropiati presedintelui Basescu. Desi nu este nici ministru, nici lider de partid, Mona Musca, una din cele mai populare personalitati politice si un critic al actualei conduceri a Pnl, a fost printre primii chemati. Se vorbeste, de asemenea, tot mai intens in presa despre Theodor Stolojan. Restul oamenilor politici, din aceeasi generatie, dar din tabere diferite, mai asteapta. Mai mult, Adrian Nastase profita de situatie si se duce la Cnsas ca sa se prezinte publicului ca victima a Securitatii. Nu putem nega cele spuse de fostul premier si nici nu-l acuzam de nimic, dar nici nu putem sa nu vedem ca si-a orchestrat cu iscusinta o noua operatiune de imagine. Este greu de crezut ca Cnsas, cu toate eforturile sale, poate face fata tuturor presiunilor politice si mediatice la care este supus. In plus, nici nu dispune de logistica necesara pentru a rezolva toate solicitarile care i-au fost aruncate pe masa. Actualei echipe a Consiliului i-a revenit sarcina ingrata de a satisface setea de adevar a diferitelor categorii profesionale, care s-au simtit frustrate, pe drept cuvant, de dominatia fostilor "stalpi ai regimului comunist" dupa decembrie 1989. Cnsas are insa prea putini oameni si prea putine mijloace pentru a achita toate datoriile tranzitiei. Acest fapt este speculat de adversarii sai din umbra, mult mai bine dotati si aparati. Daca tragem linie si adunam rezultatele de pana acum ale "dosariadei", ne alegem doar cu adevaruri partiale, reglari de conturi politice, manipulari de presa. Cnsas se afla in pierdere de credibilitate, iar ideea atat de generoasa de reforma morala a societatii romanesti risca sa fie compromisa, cel putin pe termen scurt. Pe termen lung nu stim ce se va intampla - pana acum nimeni nu a gandit pe termen lung in Romania.