Inceputul razboiului

Toma Roman
Vara torida nu a relaxat viata politica romaneasca. Framantarile continua, "crizele" se succed cu repeziciune, dand impresia unei instabilitati accentuate.

Fenomenul este insa aproape normal. Inaintea integrarii efective in Ue (la 1 ianuarie 2007), Romania are inca de recuperat un imens handicap fata de fostele state socialiste trecute la democratie. Sub "mantaua" lui Ion Iliescu, in Romania, esalonul secund al nomenclaturii comuniste, serviciile secrete si diversi "tovarasi de drum" si-au dat mana, reusind cea mai mare "intoxicare" produsa vreodata pe aceste plaiuri, cea a mimarii perfecte a democratiei moderne, a respectului pentru drepturile omului, a economiei de piata. Tergiversand reformele, acceptand - formal si sub presiunea conjuncturilor internationale - anume schimbari, "baietii" au ocupat in forta parghiile institutionale ale statului, au privatizat in interes propriu economia nationala, au penetrat toate organizatiile sociale existente. Nu este de mirare ca, desi difera doctrinar si programatic, partidele politice romanesti se comporta in aceeasi maniera, odata ajunse la putere. Acesta este "sistemul ticalosit", un sistem de interese mafiote, ce domina societatea sub diverse masti, denumiri, atitudini. Clasa politica romaneasca este, in proportie absoluta, autoarea acestui sistem si, concomitent, produsul lui. Lipsa unei lustratii reale - realizata in toate celelalte foste state socialiste - a produs efectele ce se resimt, cu putere, astazi.
Intr-o ultima revolta impotriva unui sistem ce domina totul, de la administratie la economie, de la sanatate la invatamant, de la mass-media la cultura, societatea civila romaneasca a mai oferit o data, in noiembrie 2004, simbolurile puterii unei grupari ce s-a angajat sa curete "grajdurile lui Augias", restaurand normalitatea. Am scris "simbolurile puterii" pentru ca nici alianta Da, castigatoarea fortata a competitiei parlamentare, nici d-l Traian Basescu, victorios in batalia electorala directa a prezidentialelor, nu detin in fapt controlul acesteia. Birocratia administrativa, alcatuita in majoritate din reprezentantii si clientii vechilor structuri, clasa economica dominanta, oligarhia romana, formata din fostii "activisti" si securisti, sunt putin dispuse sa aplice regulile unei societati realmente deschise si democratice, cum este societatea occidentala. In Romania, "pana la Dumnezeu, te mananca sfintii". Dupa declaratiile lui Traian Basescu, la inceputul mandatului sau, cum ca va lupta pana la capat cu "sistemul ticalosit", "baietii" trebuie sa fi zambit semnificativ pe sub mustata.
Traian Basescu si-a inceput batalia cu mai multe handicapuri. Nu avea o structura politica unitara in spatele sau si nu dispunea de o majoritate parlamentara semnificativa. Nu avea destui oameni competenti si cinstiti, capabili sa reziste "tentatiilor" produse de sistem. Nu avea posibilitatea unui control sigur al "serviciilor" - alcatuite, in continuare, din "specialistii" fostei Securitati. Traian Basescu a trebuit "sa joace" cu mijloacele minime existente. A acceptat o coalitie parlmentara bazata pe "solutia imorala" reprezentata de Pc-ul lui "Felix" Voiculescu. A continuat sa lucreze cu sefii serviciilor secrete numiti de Psd-ul structurat de Ion Iliescu. A acceptat "capriciile" partenerilor liberali din Ada, desi nu s-a sfiit sa vorbeasca de "grupurile de interes" de la guvern. A renuntat, momentan, la ideea fuziunii Pd-Pnl intr-un mare "partid popular", desi avea o nevoie stringenta de regruparea unitara a fortelor politice de dreapta pentu a-si duce la capat programul electoral. Presedintele nu a incetat insa, nici un moment, sa denunte manifestarile "sistemului ticalosit", cu tentaculele sale intinse pana la cel mai inalt nivel al propriei organizari de putere. D-l Basescu nu a acceptat nici o clipa regula impusa de "sistem" a acceptarii formale a regulilor occidentale pentru acoperirea exploatarii mafiote a resurselor tarii. Pentru a-si impune vointa, presedintele a mers pana la limitele constitutionalitatii.
Doar Pd-ul, parasit in anii de opozitie de liderii oportunisti, l-a urmat. Penetrat de "jocul intereselor", Pnl-ul s-a indepartat de protocolul Ada, navigand conjunctural spre asocieri momentane cu Psd-ul sau/si Prm-ul. "Crizele" au inceput sa se produca tot mai des, blocand total procesul de "re-civilizare" a societatii romanesti. D-l Basescu a fost obligat sa speculeze, fie si politicianist, manifestarile adversarilor, in sfarsit, declarati, cautand sa isi impuna principiile de la care, se pare, nu va abdica. La criza declansata de fuga, previzibila, a lui Omar Hayssam, vechi agent al Securitatii, folosit - cu delicii - si de structurile Psd-iste, a raspuns acceptand demisiile sefilor de servicii secrete, menajati pana acum pentru asigurarea continuitatii democratice si a neutralitatii (aspirate) a administratiei, sustinand ca nu va nominaliza succesorii acestora fara ca Parlamentul sa adopte noile legi de organizare a respectivelor institutii. Cu exceptia reprezentantilor Pd-ului, parlamentarii au respins actele unilaterale de vointa ale demisionarilor, considerand ca presedintele a abuzat de Constitutie acceptandu-le. Motivul real este insa temerea ca noii sefi de servicii secrete, proveniti din afara "sistemului", ar putea dezvalui ansamblul "interdependentelor" de la nivelul clasei politice, relatiile "intime" dintre parlamentarii de toate culorile si din toate partidele. Pnl-ul a mers chiar mai departe, initiind - vorba lui Vasile Blaga, ministrul Administratiei si Internelor, o adevarata "monstruoasa coalitie", cu scopul blocarii presedintelui (amenintat cu suspendarea) si al izolarii Pd-ului, cum s-a vazut in problema restructurarii guvernamentale. Aliantele contra naturii nu au fost insa, niciodata, productive - pe termen lung - pentru cei ce le-au initiat. Rupand intern Ada, Pnl-ul s-ar putea regasi intr-o situatie asemanatoare Pntcd-ului din anul 2000.
Batalia, cu adevarat dura, incepe abia de acum, cand s-au precizat extrem de clar protagonistii.