Primarul si orasul

N. C. Munteanu
Primarul general al Capitalei e pe punctul sa doboare un record. Putini oameni au reusit sa calce pe nervi atat de multa lume in atat de putin timp.

Acum doi ani de zile, primarul parea cel mai mic rau posibil dintre toti cei care ravneau la Primaria Bucurestilor. Parea un om calm, de marmura, cu suficient de multi bani sa nu mai vrea si altii. Avea idei rezonabile si o relatie normala cu Traian Basescu. Era un candidat pe care bucurestenii l-au adoptat la recomandarea presedintelui. Si cel mai important lucru care i-a cucerit pe bucuresteni, a fost promisiunea ca-i va consulta in legatura cu toate marile proiecte de transformare a Bucurestiului. N-a durat mult si s-a vadit ca bucurestenii si primarul au imagini divergente despre transformarea orasului. Vorbea corect si sugestiv despre gropile din strazile Bucurestiului, dar nu se astepta nimeni sa le astupe cu gaurile din buget. Vorbea despre transformarea orasului, putini credeau ca e vorba, de fapt, despre deformarea lui.
Acum cateva luni, primarul prezenta un plan pentru transformarea pietei din zona Palatului Regal si bisericii Kretzulescu intr-un kitsch arhitectonic, in care iesirea din biserica ar corespunde cu intrarea intr-un Mall supraetajat, iar ansamblul sculptural din Piata Revolutiei, e vorba despre statuile fruntasilor taranisti Coposu si Maniu, nu si despre suprarealistul monument al Revolutiei, ar fi devenit o zona de birouri si parcari etajate. Planul a starnit indignarea societatii civile care i-a reamintit primarului promisiunea de a fi consultati cand e vorba despre proiecte importante. Daca ar fi fost de-al locului, primarul ar fi stiut ca bucurestenii au o relatie afectiva cu pietele din jurul Universitatii si Palatului Regal. De neinteles si enervant cum de a planuit si a inceput primarul sa risipeasca banii bugetului pe aceste proiecte mirobolante. E de neinteles cum de a intrunit cu acest proiect votul majoritatii politice din Consiliul general. Cum de nu i-a spus nimeni ca reteta modernizarii nu este sa aglomerezi beton si sticla in zona istorica a orasului? Asta facea si Ceausescu atunci cand ne sufoca in surogatele fastuoase ale arhitecturii staliniste. Demola cartiere istorice si ridica in locul lor gluma proasta a Victoriei Socialismului si caricatura faraonica a Casei Poporului. Sub pretextul modernizarii, Ceausescu a amputat Bucurestiul de farmecul sau linistit, pastrat astazi doar pe stradute de care Primaria actuala nici nu vrea sa auda. Proiectele futuriste de pe masa primarului costa de cateva ori mai mult decat renovarea zonelor de case din fostele cartiere de precupeti sau mici burghezi, pastrate partial in zone unde n-au ajuns buldozerele. Ar incapea in devizul in euro al acestor proiecte o nota de plata cu noua cifre, si constructia altor zone rezidentiale, mai aproape de buzunarul omului de rand. Daca ar vrea sa modernizeze Capitala, primarul ar trebui sa gaseasca, in primul rand, o solutie pentru ghetourile din marginimea Bucurestiului. Blocuri pocite, adevarate bombe ecologice, care au depasit de multa vreme perioada de garantie si se ruineaza vazand cu ochii. Acest Bucuresti de praf si noroi nu e vizibil printre colosii de sticla la care gandeste primarul general. Primaria viseaza la extinderea zonei metropolitane pana la transformarea Capitalei in port la Dunare, in vreme ce fiecare ploaie transforma zone intinse din Bucuresti in canale navigabile. Acest mod de a visa cu ochii bine deschisi la avantajele prietenilor politici i-a desteptat pe multi bucuresteni, care au asteptat degeaba sa fie consultati in legatura cu aceste proiecte faraonice. E posibil ca, in stilul asta, singura consultare sa fie peste doi ani, la alegeri. Iar daca Mall-ul va fi crescut in coasta bisericii Kretzulescu, iar Palatul Regal va fi acoperit de blocurile de birouri si garaje, peste doi ani va fi prea tarziu. Pentru oras. Aproape sigur, si pentru primar!