La inceputul lunii august, soarele straluceste inca in toata splendoarea si puterea lui, si multi oameni se pregatesc sa plece in vacanta pentru a se bucura din plin de frumusetile verii. Cu toate astea, toamna a si-nceput! Pe pamant si in cer, anotimpurile se pregatesc de schimbare, urmand marele ceasornic al universului. Nascute din rotirea planetelor, apropierea lor este blanda, ele se instaleaza treptat, fara a putea fi percepute schimbarile. Numai cei care stiu pot sa priceapa ca ziua de azi - chiar fiind foarte calda - nu este la fel cu cea de ieri, ca aerul este mai transparent si muntii mai aproape, ca s-au albastrit padurile, iar randunelele si-au intetit lectiile de zbor, pregatindu-si puii pentru plecare.
Iar cei care stiu toate astea sunt taranii. Fireste, daca un taran i-ar spune unui orasean ca "Schimbarea la fata", tinuta pe 6 august, este prima sarbatoare de toamna, acesta i-ar rade in nas. "Care toamna, vericule, cand concediul abia a-nceput?" Dar taranul e sigur pe el, mai ales taranul din Maramures, pentru care natura e singurul calendar: "Apoi, domnucule, io ase stiu din mosi-stramosi, ca in 6 august, sa probaze frunza si iarba si-i prima sarbatoare de toamna. Galbine frunza si sa usca iarba".
"A probazi" inseamna a certa, a ocari. Cuvantul vine din slavona si da numele popular al sarbatorii: "Probajeniile". Frunzele si iarba se supara si ingalbenesc pentru ca au fost probazate (certate, ocarate) de cine oare? De Cel care a imbracat cu ele copacii si pamantul, de Cel care a facut randuiala curgerii vietii. O frunza galbena cazand in 6 august vesteste, sigur, toamna, si leagana in dansul ei un strop de melancolie.
Se crede ca in aceasta zi, nu-i bine sa te certi cu nimeni, dar mai ales, nu care cumva sa fii certat de catre cineva, ca asa vei fi tot anul, pana la urmatoarele Probajenii. Se vede, asadar, ca inceputul a ceva, orice inceput, are o mare importanta si o valoare speciala. Este vorba de inceputul toamnei, timpul culesului roadelor, a hranei pentru anul intreg, de rezultatul muncilor incepute inca din februarie.
Ierburile se usuca "pe picioare" in august, au spicele galben-ocru, si de la Probajenii, tapsanele capata un aspect de stepa. Fanul din august nu este de calitate, animalele nu-l mananca cu placere - mai mult il "ogrinjesc" (lasa multe resturi din el) -, iar laptele se imputineaza. Toate acestea sunt observate cu atentie de cei care-si duc viata depinzand strict de ceasornicul cerului, de perioadele de vegetatie dupa care isi randuiesc munca.
"Numa` atata-i vara, vara/
Pana-i patu` mandrii-afara"
Dar Schimbarea la fata nu este numai un inceput, ci si un sfarsit - sfarsitul verii - care aduce cu el interdictii. Prima interdictie se refera la scaldat si suna asa: "De la Probajenii inainte, nu-i slobod sa te mai scalzi in rau; o coborat cerbul de la munte, s-o pisat in apa si-o racit apa. Atata-i tat". Alte explicatii nu se mai dau in ruptu` capului, sub nici o forma. De retinut sunt ultimele cuvinte: "o racit apa", s-a racit apa si te poti imbolnavi.
A doua interdictie este legata de dormitul afara, dar si de libertatea dragostei, care nu cunoaste reguli si oprelisti. Vara se poate dormi oriunde: intr-o capita de fan inmiresmat, intr-o coliba, in podul surii, pe prispa. Si numai cine a dormit afara a cunoscut glasurile noptii, cantecul pasarilor ce traiesc in intuneric. Numai aceia au privit fascinati alunecarea inceata a constelatiilor spre apus - ca niste mari corabii silentioase, cum se crapa de ziua, cum geana rosie a rasaritului alunga negurile noptii si cum toti copacii si iarba scanteiaza in diamante cand apare astrul zilei. Patul se scotea afara cand era bine, cald, pe la Sanziene, si se ducea inapoi in casa de 6 august, de Probajenii, de la aceasta data dormitul afara fiind interzis. Versurile cantate de flacaii care se intorceau acasa in zori vorbesc despre acest obicei al dormitului in patul de afara si despre mutarea lui, semn al dragostelor trecute. "Numa` atata-i vara, vara/ Pana-i patu` mandrii-afara/ Daca mandra patu-si muta/ Poti sa stii, vara-i trecuta."