- Inteleg ca tocmai te-ai intors de la o nunta, unde ai petrecut foarte bine, ai dansat toata noaptea, iar maine pleci la mare. Inseamna ca incepi vacanta in forta. Asa sa fie?
- Vacanta mea e activa: imi reincarc bateriile din mers. Nu am timp sa simt oboseala stagiunii, a filmarilor sau a problemelor legate de firma si de familie. La firma - casa mea de moda de care sunt indragostita - toate merg foarte bine, slava domnului, si nu-mi permit sa intrerup prea mult activitatea in plin sezon. Mi-am lasat colaboratoarele sa se odihneasca putin, dar eu mai am de rezolvat aici cateva urgente. La mare stau doar doua zile, dupa care ma intorc la Bucuresti. Pe 2 august plec la Timisoara, ca sa repet intr-un spectacol montat de d-l Hausvater. Toata distributia acestei piese - o drama pe care regizorul o va monta in 14 limbi - vorbeste englezeste. E un proiect international de anvergura, care ne va plimba prin multe tari. Premiera are loc in septembrie, la Timisoara, dar pana atunci ma mai reped de cateva ori in Bucuresti, unde am de jucat in cateva spectacole: la "Teatrul de Luni", de la Green Hours, am sansa unei piese extraordinar de frumoase, Sta sa ploua, scrisa de talentata Lia Bugnar si jucata in decorurile lui Buhagiar. Suntem patru personaje, interpretate de Marius Manole, Maria Buza, Antoaneta Cojocaru si de mine. Fetele - trei prietene amarate - isi mai varsa focul inimii si prin cantece. Melodiile, foarte reusite, sunt compuse de un jazzman cu experienta, caruia i-au placut vocile noastre si ne-a propus sa inregistram melodiile pe un Cd. Se pare ca dorinta mea fierbinte de a si canta, nu numai de a juca, incepe sa se concretizeze. Mai am o colaborare care ma incanta, cea de la CafE Deco, a lui Dan Chisu, "un teatru in Teatrul National", cum e supranumita. Sustinem un spectacol interactiv cu publicul, care intervine si propune el cum anume sa evolueze in acea seara Improvizatia - cum se numeste show-ul. Imi place enorm acest gen viu, dinamic, imprevizibil, cu o priza nebuna la public, in care "ma joc" si eu, alaturi de Catalin Neamtu si de trei studente la Facultatea de Teatru si Film, toate de o prospetime si o fantezie continua. Din grup face parte si "baiatul de la clape" (orga electronica), invitat si el sa improvizeze muzica, seara de seara. Pentru actorul deprins de multa vreme cu scena traditionala, aceasta "joaca" intr-un cadru familiar e ca o baie de noutate si de imaginatie creatoare. Am lasat la urma, cea mai importanta dintre noutati: piesa unei autoare irlandeze, Brian Freel, Dansand cu zeul pagan, o minune de text, care se monteaza la Teatrul National de o regizoare tot din Irlanda. Incepem repetitiile in luna septembrie, ca sa putem da premiera pe 15 octombrie. Toate aceste incitante activitati profesionale ma tin permanent in priza. Daca n-ar fi ele, as intra intr-o mare criza (uitati ca am gasit si rima). Printre ele, voi strecura si mici vacante cu familia. Deocamdata, plec doar doua zile cu Daria si mama la mare. Ele raman acolo, apoi amandoua o pornesc spre Slanic. Fetita mea trebuie sa se fortifice, pentru ca o asteapta primul ei an de scoala. Eu ma voi intari din mers, pentru ca am de dus la capat un mare vis. Cand am plecat din Basarabia spre Romania, am lasat tot si am venit aici doar cu o valiza de carti si cu o punga de seminte de flori ale mamei. I-am promis atunci ca va avea curand o noua casa. Si visul incepe sa prinda viata: am reusit sa cumpar pamantul pe care sa inalt - cu ajutorul unchilor mei, mari mesteri constructori - o casa ca cea din care am plecat. Am gasit un colt de vis la Calugareni, langa locul unde Mihai Viteazul i-a invins pe turci. Se afla la 20 km de Bucuresti si ajungi acolo cu masina in 20 de minute, drum intins pe o autostrada cu sase benzi, deloc aglomerata. Vedeti cum, treptat, cam tot ce-mi propun se infaptuieste. Evident, cu foarte multa munca. Si tocmai asta ma face optimista. Sunt bolnava de optimism. Dar e o boala ce-mi da forta si incredere in mine. Si multa, multa pofta de viata. Ceea ce doresc tuturor!