Arsenie din trupa O-Zone isi incearca norocul de unul singur

Bogdana Tihon Buliga
Arsenium . "Sunt foarte norocos ca am doua case, una la Bucuresti si una in Moldova".

In urma cu trei ani, trupa O-Zone facea furori in Romania, iar la putin timp dupa aceea, cucerea topurile muzicale ale lumii, devenind un veritabil fenomen muzical. Dragostea din tei se fredona peste tot, atat in discotecile din Romania, cat si pe terasele si in cafenelele din Paris. Reteta succesului lor? Talentul, disciplina si, mai ales, originalitatea. Baieti frumosi, adorati de popoare intregi de adolescente, Arsenie isi intrece, totusi, fostii colegi in charisma, poate si din cauza ochilor lui prea albastri. Un "rac" vibratil si iradiant, pursange. Fostul Arsenie isi spune astazi Arsenium si se pregateste de o cariera de mare succes ca solist individual. Primul pas a si fost facut: albumul Al 33-lea element, lansat recent pe piata. Frumos, talentat, bine crescut si cu lipici la fete... iata o combinatie care nu are cum sa dea gres!

"O otrava dulce, dulce de tot..."

- Dupa ce in trupa O-Zone te-ai molipsit de succesul ei mondial, iata-te iarasi in mare forma, de data asta ca solist... personal, posesor fericit al unui album. Cum te simti singur la microfon?
- Da, am lansat primul meu album solo si ma simt extraordinar in postura asta. Albumul este lucrat indelung, fara graba, fara presiuni si sunt foarte increzator in el. Emotii? Am avut emotii la fiecare piesa pe care am scris-o, la fiecare cuvant sau nota de pe portativ. Acum, ca am terminat, sunt fericit. Acesta este suta la suta "copilul" meu, eu singur am compus toate melodiile, toate versurile. Doar la orchestratie am avut nevoie de ajutor, si atunci am apelat la cel mai bun in domeniu, dupa parerea mea: Bogdan Popoiag, de la trupa Unu (acelasi care a orchestrat si muzica O-Zone, n. red.). Lumea se mira cand aude ca eu compun, desi scriu muzica de la 15 ani. Poate chiar unul dintre motivele pentru care nu mai exista O-Zone este ca fiecare membru al ei era mult prea creativ. Erau multe idei foarte bune, dar mult prea diferite, in schimb, cand esti singur, faci exact muzica draga tie. Acest album este creat pentru piata internationala, implicit si Romania, si ma astept ca macar jumatate din populatia Romaniei sa il cumpere. (rade) Albumul se numeste "Al 33-lea element" si este vorbit integral in engleza. De ce acest titlu? Ideea de la care am pornit este ca arsenicul, numele meu muzical, e al treizeci si treilea element din tabelul lui Mendeleev, dar si de la faptul ca aceasta substanta are multe valente. Daca o consumi in cantitati mici este drog, iti intra in sange si te face sa vezi totul in culori calde; daca iei mult deodata, devine otrava. Diferenta e ca Arseniumul pe care-l ai in fata, adica eu, este o otrava dulce, dulce de tot...
- Ce te inspira pe tine sa compui, care sunt ingredientele de care ai nevoie pentru o melodie de succes?
- Fetele, soarele, luna, toate impreuna. Totul ma inspira, tot ce e frumos, tot ce e urat. Depinde si de piesa. Dar dragostea ma inspira cel mai mult, pentru ca, desi cateodata nu iubesc, imi imaginez ca iubesc. Imi imaginez ca sunt ranit, iar cateodata chiar sunt. De fapt, tot albumul are la baza sentimente reale, cu deosebirea ca pe unele dintre ele mi le imaginez. Uite, de exemplu, May Be este o piesa imaginata. Acolo ma joc cu vorbele: "Daca pleci, eu ma intorc...", dar nu este ceva ce mi s-a intamplat. Asta nu inseamna ca nu este la fel de real pentru mine. In Professional Heartbreakers pun pe melodie ceea ce, de altfel, eu fac foarte des: dau sfaturi fetelor. Le spun sa nu se lase prinse in capcana de baietii cei rai, care vor doar sa le amageasca. Lor le trebuie baieti buni, ca mine. Multe fete au primit astfel de sfaturi, iar acum sunt toate fericite. (rade)
- Crezi ca aceasta "otrava dulce" de care ne vorbeai poate atinge performantele O-Zone?
- Bineinteles ca da. Daca nu as crede asta, as fi incetat sa fac muzica. Sunt convins ca o sa aiba cel putin acelasi succes. Mai cred ca 23 de ani pe care-i implinesc pe 22 iulie reprezinta varsta ideala pentru o cariera solo, iar la experienta acumulata pana acum, chiar nu am nici un motiv sa ma indoiesc de succesul meu.
- Desi fiecare fost membru O-Zone are drumul lui, succesul pe care l-ati avut impreuna trebuie sa fi adus si multe momente frumoase, multa prietenie. Te mai vezi cu fostii colegi?
- Lumea iscodeste mult pe tema asta si poate sa creada ce-o crede. Eu va spun ca suntem in continuare amici, ne intalnim atat cat ne permite timpul, ne dam sfaturi. Cu Radu ma vad aici, in Bucuresti, cu Dan m-am intalnit nu demult in Moldova, am urmarit impreuna finala Campionatului Mondial de fotbal, intr-un club. Vorbim ca niste prieteni vechi, ar fi mare pacat sa nu se intample asa, doar am fost o familie. Mai mult decat atat, O-Zone inca se mai canta in lume, succesul trupei nu s-a stins, iar acest lucru ne leaga si mai mult.

"Bate si ti se va deschide"

- Ce promovare vei avea pentru Al 33-lea element, unde te pot vedea admiratorii?
- Va exista, cu siguranta, un turneu in toamna asta, prin mai multe orase din Romania, dar tocmai pentru ca turneul de promovare al acestui album va fi cel putin european, va fi greu sa batem chiar toata tara. Oricum, vom veni in orasele mari, insa nu avem deocamdata un orar bine stabilit. Cert este ca vor fi spectacole mari, cu multa lumina, cu coregrafie, cu show-uri distincte pentru fiecare piesa in parte.
- Unde te simti mai iubit, aici sau in Moldova?
- Ma simt la fel de iubit peste tot. Iubirea e iubire. Nu poti sa spui ca esti mai iubit sau mai putin iubit. La fel raspund si eu, cu iubirea mea pentru oameni, fie ca sunt romani moldoveni sau romani din Romania. Eu sunt foarte norocos sa am doua case, una la Bucuresti si una in Moldova, iar amandoua sunt "acasa" pentru mine.
- Din tot ce faci si din felul in care arati e limpede ca te-ai nascut ca sa fii artist. Ce ai fi facut daca viata nu te-ar fi dus spre muzica?
- As fi fost parasutist profesionist. De fapt, am sarit o singura data, dar suficient ca sa-mi dau seama ca as fi putut face lucrul acesta toata viata. Este atat de frumos in aer! Bineinteles, cat esti mic, gandesc parintii pentru tine, iar ai mei si-ar fi dorit sa devin economist, om de afaceri. Mama mea e medic, tata, inginer, este firesc sa nu se fi gandit la mine ca la un artist. Ba, chiar si eu mi-am dorit un timp o cariera legata de cifre si bani, dar apoi m-am razgandit. Parintii nu prea au fost de acord, dar cand si-au dat seama ca si muzica poate fi o afacere buna, au laudat alegerea mea. In lumea spectacolului, arta si afacerea sunt foarte strans legate in ziua de azi, si abia cand le stapanesti destul de bine pe amandoua, poti sa te consideri "de succes".
- Inainte de a-ti multumi pentru acest interviu, spune-mi ce-ti doresti pe mai departe de la viata ta, deja mai norocoasa decat a altora...
- Vreau, bineinteles, sa am in continuare succes in muzica. Dar, sa fiu sincer, cel mai mult imi doresc ca oamenii sa inteleaga ce vreau sa spun, sa ma inteleaga pe mine, sa ma cunoasca. Vreau ca lumea sa-si dea seama ca nu sunt doar un alt cantaret de succes, ca atatia altii, vreau ca ea sa vada in mine un artist adevarat si un om bun. Nu am ocazia sa vorbesc cu fiecare, dar mi-as dori ca lumea sa creada in sinceritatea mea si sa fie convinsa ca, daca asculta acest album, o sa ma cunoasca asa cum sunt. In afara muzicii? Vreau o familie numeroasa, vreau multi copii. Nu imi doresc asta chiar acum, dar in viitor este visul meu: multi copii, pentru ca ii ador. Vreau sa fiu un parinte bun, asa cum au fost ai mei, care ne-au lasat pe mine si pe sora mea sa luam singuri deciziile importante ale vietilor noastre. Sora mea are nouasprezece ani si e deja in America. Am sa-i invat si pe copiii mei unul dintre motto-urile mele preferate: "Bate si ti se va deschide", cel in care cred cel mai mult. Ba chiar ii sfatuiesc si pe tinerii artisti in devenire sa se ghideze dupa el, pentru ca este foarte adevarat.

Foto: Media Services

Biografie

Arsenie Toderas s-a nascut pe 22 iulie 1983 in Chisinau, Republica Moldova.
A crescut intr-o familie armonioasa, ascultand multa muzica ruseasca.
La 16 ani facea parte din Ansamblul Folcloric "Stejareii", unde canta la contrabas.
A incercat apoi sa cante opera, fara prea mare succes.
Totusi, incercarea a avut o urmare: a cunoscut-o pe Larisa Shulga, o faimoasa cantareata de opera a Urss-ului, de la care incepe sa ia lectii de voce. Profesoara devine una dintre cele mai importante persoane din viata lui Arsenie.
Tot ea ii face cunostinta cu Dan Balan. Cei doi, impreuna cu Radu Sarbu, creeaza trupa O-Zone.
In 2002, trupa se lanseaza si in Romania, iar in 2003 primeste dublu disc de aur.
Tot in 2003 O-Zone se lanseaza international si fac istorie.
In 2005, trupa se destrama.
In 2006 apare primul album solo: Arsenium - Al 33-lea element.