Nu numai bulgarii isi indeamna conationalii sa-si fereasca buzunarele. Presedintele Basescu a avut, la reuniunea anuala a magistratilor, cuvinte grele in legatura cu eficienta justitiei in rezolvarea cazurilor de coruptie si le-a cerut procurorilor sa treaca la treaba. Si au de lucru. Averile primilor cincizeci de miliardari de pe lista celor mai bogati 300 de romani asteapta sa fie scuturate de firme capusa, de virusi interlopi, de paduchi politici.
Aceste averi colosale, dublate, de multe ori, de datorii pe potriva, au fost subiect de admiratie si trambuline pentru propulsarea in lumea buna. Indiferent cat de murdar era subsolul din care ieseau, bogatasii ajungeau pe prima pagina a ziarelor si revistelor. De mai multe ori a trebuit sa se schimbe coloratura politica a parlamentului pentru a auzi un mic torent de capete curgand la rigola procuraturii. De multe ori, erau capetele finantatorilor opozitiei. Alternanta la putere a insemnat, adesea, si alternanta la buzunarul bugetului public sau la finantarile externe. Multi politicieni au supravietuit tranzitiei cu transfuzii de capital din conturile afaceristilor.
Situatie incurajata si speculata de partidele politice care, ani de zile, au boicotat proiectul de lege a finantarii partidelor. Proiectul reduce mult cotizatiile si donatiile catre partide. Or, dupa fiecare tur electoral, politicienii au recunoscut, nu o data, ca toata contabilitatea partidului in perioada electorala este masluita. In realitate, sumele virate in contul partidelor sunt mult mai mari decat cele din acte. Cu cat era mai mare electoratul partidului, cu atat mai mare frauda. Nu e mare diferenta intre haosul din fotbal, unde banii se cara cu sacosa, si aparenta de legalitate a partidelor. Nici o diferenta intre contabilitatea dubla a unuia dintre pestii mari ai coruptiei si cea a partidelor.
De cand Uniunea Europeana a pus degetul pe rana si ne-a aratat circuitul coruptiei in natura, multi au inceput sa se intrebe pe fata cum au reusit unii sa scoata bani din piatra seaca a unei economii in faliment. O intrebare cam ipocrita. Marile averi nu s-au facut urmand retete secrete de investitii sau de speculatie la bursa. Nu sunt bani pusi la inmultit de bunici prevazatori. Adevaratele mari averi, de care nimeni nu ar trebui sa se rusineze, sunt de multa vreme expropriate, ciopartite de foamea de nestins a cohortei de barbari ajunsi la putere cu sase decenii in urma. Averile de astazi sunt, intr-o coplesitoare proportie, facute peste noapte, la adapost de legi, inclusiv de cele ale bunului simt. Si chiar asa, cu averi facute noaptea, marii bogatasi ai Romaniei vor sa se arate ziua in intreaga lor splendoare, sa-i stie lumea ca sunt neinfranti in lupta cu legile.
Asadar, chiar daca fraudele, cate si ale cui vor fi fost ele, s-au petrecut noaptea, nu s-au putut petrece fara stiinta oamenilor cheie ai sistemului. E paradoxal sa te plangi de tigrii de carton ai economiei si, in acelasi timp, sa fii, in subteran, beneficiarul acestora. Neputinta ii face foarte asemanatori pe presedintii postrevolutionari. Toti se plang de cresterea decalajului intre bogati si saraci, toti au vrut sa taie cu un discurs capetele balaurului coruptiei si nici unul dintre ei nu a reusit cu adevarat s-o faca. Problema e ca pentru toti coruptia este doar o chestiune de imagine, si de aceea pedepsirea ei exemplara intarzie. Insusi presedintele Basescu a inceput sa aiba un aer de jucarie stricata cand repeta aceste indemnuri. Sabia vanturata prin aer nu a cazut. Iar daca o sa cada, nu o sa faca mari pagube, pentru ca e de carton.