- Inca din 2004 am constatat ca opinia publica nu mai poate fi manipulata nici de mass-media, nici de sondaje. Preferatul sondajelor si vedeta jurnalelor de stiri de atunci, Adrian Nastase, a pierdut presedintia in favoarea celui care fusese batjocorit de majoritatea covarsitoare a mass-media si nu avea sanse de victorie potrivit cercetarilor sociologice comandate la acea vreme. In ceea ce priveste alegerile parlamentare, chiar daca ele au fost castigate de Psd, partidul cel mai mult mediatizat si favorizat de sondaje, nu putem considera rezultatul lor concludent, atata vreme cat nu au fost elucidate dubiile cu privire la corectitudinea scrutinului.
Ceea ce putini stiau atunci, si anume ca sondajele sunt usor de manipulat, a devenit acum unanim acceptat: stim cu totii ca rezultatul cercetarii sociologice poate fi influentat de modul in care este formulata intrebarea - deschisa sau inchisa - sau de mijlocul de comunicare. Un sondaj realizat pe telefon mobil are, de pilda, o relevanta redusa fata de cel realizat cu metode clasice. Ne uitam mai atent la esantionul de populatie ales si vedem ca el a fost gandit astfel incat sa raspunda comenzii politice si, implicit, financiare a celui care a cerut sondajul.
Morala acestei ridicole istorii in derulare este ca oamenii politici continua sa-si subestimeze electoratul si inteleg cu greu ca opinia publica s-a maturizat. Obsedati in continuare de imagine, ei au ramas la metodele vechi de manipulare, incapabili sa imagineze ceva mai subtil. Ar fi insa o greseala sa conchidem ca sondajele de opinie nu mai au nici o valoare. Este adevarat ca datele care sunt "servite" mass-media reprezinta adesea doar acea parte a muncii sociologilor menita sa manipuleze perceptiile si judecatile publicului. Sa nu uitam insa ca fiecare partid sau institutie a statului comanda si sondaje confidentiale, care se apropie destul de mult de adevar. Pe acelea le aflam doar in urma unor "scurgeri de informatii". Daca neglijam rezultatele sondajelor, de pilda, riscam sa ignoram ascensiunea lui Gigi Becali si gresim astfel fundamental. Pe de alta parte, exista si institute serioase, care nu realizeaza sondaje de circumstanta, ci cercetari mai aprofundate, a caror valoare de adevar nu poate fi bagatelizata.
Trebuie, asadar, sa privim sondajele cu un ochi critic, examinand atent modul in care au fost efectuate si situatia celor care le comanda. Astfel vom evita sa fim manipulati de ele. Aceasta ar fi insa in primul rand datoria editorilor de stiri, cu conditia, evident, ca ei insisi sa nu fie usor de manipulat sau dornici de a manipula opinia publica.
- Nou-infiintata Mitropolie Ortodoxa a Transilvaniei isi da pe fata una din cauzele nasterii ei: lichidarea Bisericii Greco-Catolice, prin confiscarea proprietatilor sale istorice. Cum explicati aceste gafe enorme (vezi si propunerea retragerii din Irak), menite sa ne afume din nou imaginea pe plan international?
- Nu putem intelege aceste gafe decat din perspectiva miopiei politice a politicienilor romani, care nu vad niciodata in perspectiva, ci se multumesc sa obtina succese indoielnice pe termen scurt. In ceea ce priveste atitudinea Mitropoliei Transilvaniei fata de Biserica Greco-Catolica, nu ar trebui sa fim surprinsi: atat mitropolitul Bartolomeu Anania, cat si arhiepiscopul de Alba, Andrei Andreicut, au fost intotdeauna adversarii inversunati ai retrocedarii proprietatilor fratilor lor greco-catolici. Pe teritoriul pastorit de ei au avut loc cele mai multe incidente, adesea violente, legate de retrocedarea bisericilor greco-catolice. Pe vremea guvernarii Pdsr/Psd, s-au bucurat de concursul autoritatilor locale, care fie nu au intervenit pentru a pune capat violentelor, fie le-au incurajat.
Istoria nu justifica pretentiile inaltilor prelati ortodocsi: in 1948, Biserica Greco-Catolica a fost trecuta in afara legii printr-o decizie politica a regimului comunist proaspat instalat. Lacasurile sale de cult au fost facute cadou Bisericii Ortodoxe, iar credinciosii greco-catolici s-au convertit la ortodoxie de nevoie, nu din convingere. Poate ca temerea inaltului cler din Ardeal se leaga tocmai de perspectiva revenirii credinciosilor la Biserica Unita, daca bisericile vor fi retrocedate. In tot cazul, Biserica Ortodoxa nu face nimic altceva acum, decat sa ceara perpetuarea status-quo-ului instituit de regimul comunist. Este poate singura aparatoare a deciziilor acestuia la 16 ani de la evenimentele din decembrie.
Din punct de vedere al dreptului, izolarea proprietatilor bisericesti de celelalte proprietati si introducerea unor criterii speciale, subiective, care restrang dreptul fundamental la proprietate, reprezinta o incalcare inacceptabila a principiilor legislatiei europene. Probabil si ale dreptului romanesc. Este, asadar, cu atat mai greu de inteles, cum a putut un constitutionalist ca Emil Boc, fost parlamentar cu experienta, sa sustina necesitatea unei legi speciale care sa ingradeasca drepturile Bisericii Greco-Catolice. O astfel de lege ar introduce o discriminare scandaloasa, de vreme ce nu se aplica si altor culte. Si care ar fi ma rog criteriile? Ce cota de credinciosi se va stabili pentru legitimitatea unei biserici? Vom supune aceluiasi regim si retrocedarea prorietatilor bisericilor maghiare? Greu de crezut ca Udmr, Budapesta si Europa ar accepta asa ceva. Nu putem decat sa presupunem ca domnul Boc s-a lasat impresionat de amenintarea mitropolitului Bartolomeu Anania, potrivit careia Biserica va iesi din neutralitatea sa politica, in cazul in care nu va obtine satisfactie in chestiunea retrocedarilor. Ceea ce demonstreaza ca mitropolitul Ardealului este un abil manipulator de politicieni, iar politicienii romani mai usor de manipulat decat ne-am dori. Ramane de vazut daca se va gasi un partid politic destul de curajos pentru a apara statul de drept si drepturile greco-catolicilor, in fata ofensivei intolerantei religioase si a oportunismului politic. Realist vorbind, sansele sunt minime.