Continuam analiza Studiului de Impact asupra Mediului (Sim) al proiectului minier de la Rosia Montana. Publicul interesat este invitat sa-si exprime pozitia fata de acest proiect, de preferat prin posta, pe adresa Ministerului Mediului (B-dul Libertatii nr. 12, Bucuresti), recomandat, cu precizarea numelui complet si a adresei exacte ale expeditorului. Deoarece nu sunt luate in consideratie mesajele exclusiv emotionale, publicam o serie de argumente stiintifice ale unor specialisti, ce pot fi inserate in scrisorile respective. Daca in numarul trecut, economista belgiana Francoise Heidebroek a inventariat deficientele din domeniile economic si al protectiei mediului, in pagina de fata sunt analizate aspectele arheologice. Profesorul Ioan Piso si profesor doctor Ioana Bogdan-Cataniciu din Cluj-Napoca au luat la purecat sutele de pagini pe care Compania le-a dedicat capitolului "Protectia Patrimoniului Cultural".
Ioana Bogdan- Cataniciu
"Toata asa-zisa politica de protectie a patrimoniului arheologic este de un cinism terifiant"
- Pe ce se intemeiaza politica "Gabriel-Rmgc" de protectie a patrimoniului cultural?
- Politica "Gabriel", de asa-zisa protectie a patrimoniului cultural de la Rosia Montana, se bazeaza pe inducerea in eroare a marelui public. "Rezumatul fara date tehnice" din Studiul de Impact, destinat publicului, are doar doua pagini, din care una este cu "poze". Aici regasim pe deplin conceptia Companiei de exploatare totala a zacamantului auro-argentifer de la Rosia pe o durata mult mai scurta decat perioada necesara pentru a iesi la pensiei Intreaga problema se rezuma la inducerea ideii false ca, prin cercetarile finantate de Rmgc (ca obligatie impusa de legile nationale si internationalei), Compania a stabilit - si functionari ai Ministerului Culturii au dat din cap afirmativ - ca mare parte a patrimoniului national de importanta exceptionala de la Rosia Montana, protejat prin legea 5/2000, se afla intr-o "stare precara de conservare, situl fiind semnificativ afectat...". Toata asa-zisa politica de protectie a patrimoniului arheologic este de un cinism terifiant; ne sunt reproduse temeiurile juridice nationale si internationale de protectie; ne sunt insirate programe sau proiecte de management, ca orice muritor neavizat sa se lase impresionat de "generozitatea" si "corectitudinea" manifestate de o firma care n-ar face altceva, desigur, decat sa ne puna in valoare un patrimoniu pe care noi si asa l-am fi ignorat. In mod cinic, chiar Compania recunoaste capacitatea patrimoniului cultural si natural propriu Rosiei Montane de a fi un factor de succes: "Asocierea siturilor arheologice", se spune in Studiu, "cu o serie de elemente de peisaj cultural, precum si relatia cu alte atractii turistice din zona Muntilor Apuseni creeaza premisele unui posibil scenariu de succes." Cata responsabilitate si onestitatei Esti tentat sa zici ca pozitia Academiei Romane si a specialistilor care se opun acestui proiect ar fi cea a unor "retrograzi si fundamentalisti", cum a afirmat, in raportul sau controversat, d-l Ohara de la Consiliul Europei.
"Cum poate explica Ministerul Culturii faptul ca a acceptat sa acorde descarcarile de sarcina arheologica, pe obiective aflate intr-un complex cultural unic in Europa?"
- Si totusi, Companiei ii place sa faca figura unui protector generos, gata sa jure ca va promova "dezvoltarea durabila" si turismul cultural, prin "punerea in valoare" a patrimoniului de la Rosia. Cum comentati?
- Numai in gluma, "dezvoltarea" propusa de "Gabriel" poate fi definita ca exploatare miniera responsabila, oferind garantii de prosperitate pe lunga duratai Preconizata "protectie si punere in valoare" a patrimoniului de la Rosia Montana se rezuma doar la ceea ce nu este in calea proiectului, deci, practic, un mic procent din ceea ce s-a descoperit si ar mai putea fi descoperit. Intrebarea este cum poate explica Ministerul Culturii, menit prin lege sa apere patrimoniul cultural al natiunii, faptul ca a acceptat sa acorde descarcarile de sarcina arheologica, pe obiective care se constituie intr-un complex cultural unic in Europa? Acest minister, manevrand in Comisia Nationala de Arheologie votul unor membri alesi in functie de obedienta, a acordat descarcari de sarcina arheologica, pe descoperiri de monumente in cea mai mare parte sapate doar partial. De fapt, ministerul se considera un fel de angajat al firmei "Gold Corporation", altfel nu ar accepta sa ni se prezinte in Studiul de Impact "generoasa oferta" de a pune in valoare doar o infima parte din patrimoniul arheologic, restul urmand sa fie distrus. Prin grija ministerului, generatiile viitoare vor fi lipsite de posibilitatea de a studia reteaua de mine, care tocmai prin aceea este importanta, ca prezinta un tablou al etapelor cronologice si al tehnicilor de extragere si prelucrare a aurului, in ultimii 2000 de ani.
"Propun declararea Tarii Motilor drept "Peisaj Cultural Evolutiv Unesco""
- Ce propuneti Ministerului Culturii si, implicit, Ministerului Mediului, astfel incat propunerea dvs. sa fie insusita si de publicul larg?
- Propun declararea Tarii Motilor drept "Peisaj Cultural Evolutiv Unesco", o idee prezentata deja Monei Musca, inainte de a-si abandona postul. Prin punerea zonei sub umbrela Unesco, se va permite dezvoltarea pe durata nelimitata a civilizatiei specifice unei comunitati consolidate prin aport succesiv de colonisti, in doua mii de ani, care a trait intr-o simbioza cu mediul unic prin frumusete si bogatie. Fara lac de acumulare, fara steril si patru uriase cratere de ecologizat, dar si cu exploatari miniere prin tehnici nedistructive si cercetari de arheologie miniera pe termen lung, vom putea pune in valoare nu numai patrimoniul arheologic, ci si pe cel natural. Dar mai cu seama vom putea pastra modul de viata specific unei comunitati pe care secolele de exploatare nu au infrant-o, dar spaima de a fi supusa expropierii fortate a inceput s-o decimeze. In aceasta alternativa - pe care Compania o numeste ironic "alternativa zero"- comunitatea, ajutata de guvern si de Ue, ar putea cunoaste, intr-adevar, o dezvoltare infloritoare pe termen lung.
Ioanei Bogdan-Cataniciu ii puteti scrie la e-mail: iombc@yahoo.com
Ioan Piso
"Daca va fi lasata sa moara, Rosia Montana va duce cu ea, in pulberea exploziilor, modul de viata al stramosilor nostri"
- Dupa ce ati castigat procesul impotriva Ministerului Culturii, ati intrat din nou in arena luptei pentru salvarea Rosiei Montane, domnule profesor. Asteptam de la dvs. cateva observatii utile intocmirii scrisorilor catre Ministerul Mediului...
- Faima Rosiei Montane (Alburnus Maior) se datoreaza, in primul rand, galeriilor antice, unice in lume, si in care, in secolele Xviii si Xix, au fost gasite celebrele tablite cerate, ce constituie unul dintre izvoarele Dreptului roman. Nu exista astazi universitate in lume, in care, in cursurile de Drept roman, sa nu se vorbeasca despre Alburnus Maior. Fiecare asezare de tip Rosia Montana cuprinde locuintele colonistilor, cel putin un templu, intrarea in puturile sau in galeriile luate in arenda si, bineinteles, cimitirul. Astfel, prima mea propunere pentru minister vizeaza continuarea sapaturilor arheologice, atat cat este nevoie, pentru a cunoaste si habitatul minerilor romani. Din vina Ministerului Culturii si Cultelor, cercetarea de pana acum a avut un caracter nesistematic si fara orizont, limitandu-se la cateva puncte mai mult simbolice. Au fost investigate ici si colo temple izolate, structuri de locuinte sau necropole, nu insa si asezarile in ansamblul lor. Daca va fi lasata sa moara, Rosia Montana va duce cu ea in pulberea exploziilor modul de viata al stramosilor nostri.
- Cand ati cercetat dvs. la Rosia, care a fost rolul Companiei in monitorizarea sapaturilor arheologice?
- Compania a platit Muzeului Transilvaniei, pentru ca asa prevede legea. Vreau sa spun ca, daca "Gold Corporation" a "sponsorizat" sapaturile de la Rosia Montana cu 9 milioane de dolari, cum se lauda, asta nu inseamna nici pe departe ca a cumparat Rosia Montana care, prin legea 5/2000, a fost declarata monument de valoare exceptionala. Daca totusi acesta a fost rezultatul, de vina este numai coruptia. Iata, in Valea Nanului, dintr-un sit care se intinde pe zeci de hectare, au fost dezvelite doar trei temple izolate, dar arheologilor nu li s-a mai permis sa cerceteze mai departe, nici macar zidurile identificate in imediata apropiere. In punctul Habad au fost gasite pe o inaltime circa 25 de altare. In apropiere, la Hop-Gauri, au fost dezvelite circa 250 de morminte, dintre care unele sapate in stanca. La Taul Cornii, care apartine zonei destinate lacului de cianura, au fost dezvelite circa 200 de morminte, dar au mai ramas multe nesapate. Aceste morminte sunt singurul element scos la iveala dintr-o intreaga asezare. Cu toate acestea, pentru zonele mentionate, Ministerul Culturii a dat descarcarea de sarcina arheologica, ceea ce inseamna ca nu mai prezinta nici un interes pentru stiinta. Pasul urmator a fost declasificarea lor de catre Institutul pentru Patrimoniul National (condus de o colaboratoare apropiata a companiei aurifere, Dana Mihai) si, deci, cedarea lor catre "Gabriel-Rmgc".
- Ce ar trebui sa urmareasca publicul in acest moment, in legatura cu Ministerul Culturii?
- Ca politica Ministerului Culturii si Cultelor nu s-a schimbat, nici dupa plecarea lui Razvan Theodorescu si Ioan Opris. Dimpotriva, a devenit mult mai brutala fata de orice impotrivire din partea specialistilor. Orice arheolog onest va recunoaste ca un sit de o asemenea complexitate ca Rosia Montana necesita o cercetare de multe decenii. Or, sub presiunea firmei canadiene, s-a decis incheierea cercetarilor, in trei sau patru ani.
"Cine le-a permis canadienilor sa decida care monumente istorice pot fi distruse in Romania si care pot fi pastrate?"
- Galeriile romane sunt, dupa cum se stie, unice in Europa. Oricat ar vorbi de "protejarea patrimoniului", oricate rezolvari fatarnice ar cauta, Compania nu poate evita distrugerea acestor galerii de o frumusete tulburatoare, pentru ca pe traseul lor sunt filoanele cele mai bogate...
- Soarta galeriilor este cea care ne ingrijoreaza cel mai tare. Trebuie spus ca galeriile romane, medievale si moderne de la Rosia Montana sunt foarte numeroase, se constituie in adevarate sisteme. Unele sunt foarte greu accesibile, si in ele au fost gasite materiale arheologice, de pilda opaite romane, cu numele proprietarilor scrijelite pe ele, sau opaite avand inca fitilul in ele (!). Cine stie cate surprize ne mai pot astepta in zecile sau poate sutele de kilometri de galerii inca nedescoperitei Pentru ce si pentru cine sa distrugem un filon nu numai de aur, ci un filon din istoria acestei tari? Cine le-a permis canadienilor sa decida care monumente istorice pot fi distruse in Romania si care pot fi pastrate? Cine a permis trasarea de indicatii in mod barbar, cu vopsea rosie si albastra, in galeria romana-muzeu din Masivul Orlea? In Studiul de Impact se vorbeste de realizarea unor "replici" dupa aceste galerii, ceva artificial in locul monumentului original. Chiar si Galeria cu scari, cunoscuta drept "Planul inclinat", din varful Carnic, este propusa pentru "replicare". In concluzie, propun guvernantilor protejarea integrala a acestor galerii, prin amenajarea pentru vizitare si a celor recent descoperite.
"Propun un proiect european care sa transforme o buna parte a Rosiei Montane intr-un parc arheologic"
- In fine, ce le puteti spune romanilor interesati despre viitorul Rosiei Montane, in eventuala absenta a proiectului minier?
- In ceea ce priveste viitorul Rosiei Montane sunt convins ca exista o alternativa. Cercetarile arheologice pot continua aici cu sprijinul statului roman si cu sprijinul tuturor celor care s-au ridicat in strainatate in apararea ei. Propun un proiect european care sa transforme o buna parte a Rosiei Montane intr-un parc arheologic. Valoarea monumentelor istorice, carora li se adauga frumusetea extraordinara a naturii, poate face din aceasta parte a Apusenilor una dintre principalele zone turistice ale tarii. O asemenea abordare a dezvoltarii durabile ar fi in folosul motilor si al tuturor romanilor, pentru mai multe generatii. Nu avem dreptul sa distrugem un paradis.
Profesorului Ioan Piso ii puteti scrie la e-mail: piso_ioan@yahoo.com