In urma cu doi ani, v-am adresat o scrisoare pe care, in cel mai scurt timp posibil, mi-ati publicat-o la rubrica "Scrisoarea saptamanii", sub titlul "Moartea fiului nostru ne-a aruncat intr-o disperare din care nu mai putem iesi" (F. As nr. 607). Pentru mine personal, gestul acesta a insemnat schimbarea vietii. In cele mai cumplite clipe de suferinta si deznadejde, mi-ati fost alaturi si mi-ati deschis orizontul, ajutandu-ma sa cunosc oamenii altfel decat credeam ca sunt. Atunci cand mi se inchisesera toate usile, singura usita ramasa deschisa ati fost dvs. Doamne, cat mi-ati schimbat viata, atat mie, cat si familiei mele. Cat de bine am inceput sa ma apropii de Dumnezeui Atunci, dragi prieteni, prin scrisoarea aceea, m-ati pus in legatura cu sute de persoane din toata lumea, care s-au grabit sa-mi sara in ajutor. Atunci am inteles ca nu saracia materiala este cea mai grea, ci saracia spirituala. Atunci am inteles ca-mi lipseau foarte mult prietenii - pe care, multumita voua, acum ii am peste tot. Prieteni dragi, sa stiti ca in ziua in care Dumnezeu v-a luminat sa-mi publicati scrisoarea, in casa si viata mea s-a intamplat ceva special, un semn, o minune foarte importanta pentru mine. Foarte mare. M-am trezit de dimineata cu gandul sa cumpar revista cea draga, "Formula As". Aici, in oraselul nostru, soseste posta la ora 9.30 dimineata. Era ora 8.00 si eu nu aveam 10.000 lei sa ma duc s-o cumpar. Asteptam sa aud un zgomot cat de mic din perete la vecina mea, ca sa pot sa merg sa-i cer niste bani. Dar... a sunat telefonul. Cineva din Bucuresti citise deja revista si pagina cu scrisoarea mea si dorea sa ma incurajeze. Am vorbit, am plans, cu fata la biblioteca pe care o am in camera. Tot plangand si gesticuland, involuntar am pus mana pe un raft cu carti. Oameni buni, de acolo au zburat 100.000 lei. Cine-i pusese acolo, daca nu Dumnezeu? De ce nu-i gasisem pana atunci? Ce insemnau ei, daca nu o speranta ca voi gasi, in revista, ajutorul cerut?
Multumesc lui Dumnezeu si trimisilor lui pe acest pamant, adica dvs. si cititorilor dvs., care mi-au umplut golul din inima pe care mi l-a lasat fiul meu, Laurentiu, trecut in nefiinta. Pana sa va cunosc pe voi, m-am zbatut in disperare, suparare, lipsuri si intr-un noian de intrebari fara raspuns.
Voi m-ati facut sa inteleg ca El, Creatorul, a avut un mare plan cu mine cand mi l-a luat pe Laurentiu, dar in compensatie mi-o daduse pe Georgiana, care prin voi a cunoscut oameni noi ce i-au fost de ajutor. Invata bine si este sufletul meu. Scopul meu de a trai. Datorita voua, prieteni vechi, care ne cunoscusera in Bucuresti, si-au amintit de noi si ne-au contactat. Cu ajutorul vostru, sotul meu are acum un serviciu, iar noi, intreaga familie, ne-am regasit echilibrul. Multumesc, multumesc, multumesci Doamne mult indurate, ocroteste-i de rele si de rautati pe trimisii tai pe pamant, pentru ca i-ai ales pe cei mai buni, pe cei mai devotati si mai saritori. Mi-as dori ca pe fiecare dintre voi Dumnezeu sa va ajute sa aveti parte numai de zile albe alaturi de familiile voastre.
Va multumesc pentru intelegere, va imbratisez cu drag si ceea ce Dumnezeu a legat intre voi si toti oamenii care va iubesc, nimeni si nimic sa nu rupa niciodata. Poate multi nu au posibilitatea sa va spuna cat de necesari le sunteti prin tot, tot, tot ceea ce faceti. Dumnezeu sa va tina sanatosi si frumosi.
Cu respect,
Maria - Ramnicu Sarat