Politica si morala

Rodica Culcer
In Romania se lucreaza febril la declansarea procesului comunismului. Cu toate astea, demascarea publica a unui fost securist ajuns la putere, Dan Voiculescu, s-a soldat cu un simplu circ mediatic, care n-a produs nici o tresarire morala. Cum e posibil ca primul ministru si reprezentantii oficiali ai celorlalte partide politice sa colaboreze pe mai departe cu el, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic?

- Singura explicatie a acestei atitudini duplicitare din partea partidelor Aliantei Da si a Udmr este logica compromisului care guverneaza orice coalitie politica. De fapt, ca sa fim sinceri, ar fi trebuit sa ne punem problema moralitatii si oportunitatii acestui compromis, inca din momentul formarii guvernului, acum un an si jumatate. Dan Voiculescu, liderul Pc, a fost intotdeauna o personalitate controversata, iar dubiile cu privire la trecutul sau erau extrem de puternice. Si totusi, la vremea respectiva, toata lumea s-a bucurat ca avem un guvern cu ajutorul caruia vom trece puntea catre Europa, indiferent cu cine dam mana. Criteriile morale nu au contat, desi Alianta isi propusese in campanie o reforma a clasei politice.
Ar trebui, de asemenea, sa ne amintim ca primul care a numit Pc "o solutie imorala" si a propus eliminarea sa prin alegeri anticipate a fost presedintele Traian Basescu. Liberalii i-au raspuns atunci cu atacuri dure, speriati ca-si vor pierde suprematia in guvern si postul de prim-ministru, in ciuda asigurarilor date de seful statului ca domnul Tariceanu ar fi fost numit premier si in noua varianta. Conflictul dintre cei doi nu izbucnise inca; el a pornit chiar de la intentia presedintelui de a elimina Pc din coalitie.
Putem intelege pana la un punct necesitatea unei coalitii stabile, care sa guverneze tara intr-un an crucial pentru integrarea europeana, dar, in acest caz, va trebui sa renuntam la criteriile morale. Politicienii o fac intotdeauna cu usurinta, in numele "interesului national". Nu este intamplator faptul ca tot scandalul care a dus la verdictul Cnsas cu privire la colaborarea lui Dan Voiculescu cu Securitatea nu a izbucnit ca urmare a unui demers politic, ci ca urmare a interventiei societatii civile, mai concret, a Coalitiei pentru o guvernare curata, care i-a cerut primului ministru sa nu-l nominalizeze pe liderul Pc in functia de ministru de stat. Strans cu usa, premierul a fost nevoit sa mai ceara un aviz de la Cnsas. Imbogatit cu noi date si cu o noua conducere, acesta a dat un verdict cat se poate de incomod pentru coalitie, de vreme ce toate partidele componente s-au vazut in postura de aliate ale unui colaborator cu acte in regula. Ne-am fi asteptat la reactii ferme si transante din partea Aliantei si a Udmr; la o reconfigurare a coalitiei; la constituirea unui guvern minoritar. Ar fi fost mai decent sa negociezi punctual cu Psd, sprijin pentru legile integrarii, decat sa pastrezi in coalitie un partid condus de un fost colaborator. Reactia coalitiei a fost insa jalnica: ea a acceptat un nou compromis, si anume, numirea unui colaborator apropiat al domnului Voiculescu in functia de ministru de stat. Aceasta cedare rusinoasa s-a petrecut dupa ce conducerea Pc, adunata la Palatul Parlamentului, a adoptat o atitudine sfidatoare la adresa partenerilor politici, impunandu-le ea lor conditii pentru ramanerea la guvernare. Mascarada a fost completa si de cel mai prost gust. Reactiile liderilor politici ai puterii au fost palide, iar coalitia si-a dovedit slabiciunea. Desigur, toate se fac in numele stabilitatii necesare pentru integrare, dar, dincolo de aceste sloganuri, banuim existenta unei retele transpartinice de interese de afaceri si de complicitati. Or, unei astfel de retele nu i se aplica nici un criteriu moral!
Scandalul recent prilejuit de verdictul Cnsas in cazul lui Dan Voiculescu ne-a dezvaluit toata mizeria politicii romanesti si a demascat ipocrizia politicienilor. Mai exista insa o solutie logica si foarte trista a celor intamplate, care se refera la ipocrizia retoricii anticomuniste adoptate de membrii Pnl in ultimele luni. Atat "procesul comunismului", cat si "demascarea Securitatii" se dovedesc a fi fost teme lansate cu un singur scop precis: hartuirea lui Traian Basescu. De altfel, o serie de fruntasi liberali, solicitati sa-si spuna parerea despre asocierea cu Dan Voiculescu, au evitat un raspuns transant, cerand Cnsas "sa-l cerceteze si pe presedinte". Desigur ca trebuie s-o faca, dar aceasta nu schimba cu nimic datele problemei, in privinta presedintelui Pc, si nu atenueaza cu nimic gravitatea compromisului moral pe care se bazeaza coalitia de guvernamant, cu atat mai mult cu cat purtatorul de cuvant al Pc a declarat ca partidul nu este cu nimic afectat de verdictul Cnsas la adresa liderului sau.
In final, se cuvine sa nu ignoram calitatea dezbaterii publice lansate de "scandalul Dan Voiculescu". Putem s-o facem pentru ca ea a murit dupa o existenta extrem de scurta. Extrem de animata inainte si dupa anuntarea hotararii Cnsas, presa nu a mai meditat asupra chestiunii moralitatii "solutiei imorale" dupa numirea lui Bogdan Pascu in functia de ministru de stat. Ca si cand problema reala ar fi fost numele inlocuitorului lui Dan Voiculescu! De fapt, problema reala, care vizeaza bazele morale ale politicii romanesti, a fost atinsa doar in treacat de cateva editoriale. Dupa care energiile ziaristilor si ale analistilor au fost absorbite din nou de tema sterila a conflictului presedinte-premier. Podul de la Tarlisua, pe care s-au intalnit cei doi fara sa vrea, a devenit mai important decat chestiunea colaboratorilor Securitatii. Cu alte cuvinte, marea manipulare a fost reluata, dupa o scurta si nedorita pauza. Cat despre procesul comunismului - el ramane un obiectiv real doar pentru cativa istorici si membri ai societatii civile, aflati in minoritate, nu si pentru politicieni. Putem asadar sa-i spunem un scurt si trist "adio".