Selectia "Formula As"

Adriana Bittel
Societatea a ajuns sa considere literatura un divertisment pentru timpi morti, iar cartile - o marfa mai mult sau mai putin vandabila, in functie de moda si de vizibilitatea publica a scriitorului in imprejurari care n-au legatura cu vocatia lui artistica, ci cu aptitudinile histrionice.

Cu exceptii rare, nicaieri in lume scriitorul nu poate trai azi multumitor doar de pe urma creatiei sale literare, mai ales daca are si o familie de intretinut. Societatea a ajuns sa considere literatura un divertisment pentru timpi morti, iar cartile - o marfa mai mult sau mai putin vandabila, in functie de moda si de vizibilitatea publica a scriitorului in imprejurari care n-au legatura cu vocatia lui artistica, ci cu aptitudinile histrionice. Scriitorii nedispusi la compromisuri comerciale si nici la exhibari galagioase, cei care au o inalta idee despre profesia lor (caci, desi e trecuta abia de curand in nomenclator, a fi scriitor este o profesie), sunt nevoiti sa-si castige existenta din alte "slujbe". In cel mai bun caz, legate de preocuparile lor: profesor de literatura, gazetar cultural, editor. Uneori, aceasta viata profesionala paralela devine acaparanta, implica atata pasiune si creativitate, atata ambitie a lucrului bine facut, incat munca anonima consuma aproape toata energia necesara operei semnate. Un sacrificiu asumat in cazul talentatei poete Denisa Comanescu, devenita cea mai harnica si competenta editoare de literatura straina de la noi. Colectiile de traduceri coordonate de ea in timp, la editurile "Univers", "Polirom" si, mai nou, la "Humanitas", i-au transformat numele in renume si in marca de calitate: colectia de care se ocupa acum se numeste chiar Raftul Denisei. Pe raft s-au adunat, in doar doua luni, sapte romane grozave, a caror prezentare onoreaza continutul. S-a dus, slava Domnului, vremea cartilor tiparite pe hartie perisabila, a copertelor terne si a literei imbacsite. Stimulata de concurenta, calitatea tipografica a volumelor atinge performante la care nici nu visam in anii negri 80. Adaugand la asta faptul ca in librariile noastre gasim, in traducere, cam aceleasi nume si titluri din librariile marilor orase occidentale, putem spune ca in domeniul editorial suntem deja "integrati". Din Raftul Denisei am ales azi pentru dvs. un autor american necunoscut pana acum la noi si care, pentru mine, a fost o revelatie:
John Fante, Intreaba praful, traducere si note de Vali Florescu, Editura "Humanitas" (tel. 021/331.23.30), 224 pag. Despre John Fante, nascut in 1909 si mort prin anii 80, nu stiu decat ce am citit pe clapa cartii. Nu l-am gasit nici in dictionarele universale de autori si nici in Istoria literaturii americane de Peter Conn. Dupa ce am citit romanul, omisiunea mi se pare impardonabila, caci autorul lui e comparabil cu J.D. Salinger cel iubit de toate generatiile de la mijlocul secolului trecut pana azi. Intreaba praful e scris in 1939, cu 12 ani inainte de aparitia cartii-cult a lui Salinger, De veghe in lanul de secara, si cred ca doar spiritul epocii antebelice a facut ca eroul lui Fante, Arturo Bandini, sa nu se bucure de celebritatea universala a lui Holden Caufield, adolescentul lui Salinger, desi sunt inruditi. Ambii refuza sa se maturizeze, scarbiti de fatarnicia lumii, ostili conventiilor si inregimentarii sociale, ambii transfigureaza angelic realitatea, sunt nonconformisti in exprimare si emotionanti in fanteziile lor generoase. Daca Holden isi dorea sa apere inocenta de capcanele ce o pandesc la tot pasul, Arturo vrea cu aceeasi ardoare sa fie scriitor recunoscut, sa povesteasca savoarea si durerea vietii, asa cum o percepe el, intr-un Los Angeles fabulos, cu neamuri felurite - italieni, japonezi, mexicani, negri. Cei doi eroi sunt la fel de emotionanti prin sinceritate si caldura omeneasca, prin umor, visare, contrariere dureroasa. E imposibil sa nu-i indragesti, fiindca fiecare, in felul lui trasnit-induiosator, se adreseaza partii bune din noi si ajunge direct acolo. As avea multe sa va spun despre Intreaba praful, dar cum nu mai am loc, va citez cum isi rezuma John Fante insusi romanul, intr-o scrisoare din anexa editiei: "E povestea unei fete pe care am iubit-o mai de mult si care iubea pe altcineva, care o dispretuia. O istorie ciudata cu o mexicana frumoasa, care, cumva, nu-si gaseste locul in societatea moderna, isi pierde mintile si apoi dispare in desertul Mogave, cu un pui de pekinez".
Romanul a fost ecranizat anul acesta de Robert Towne, cu Colin Farrell si Salma Hayek in rolurile principale si am auzit ca va rula in curand si la noi. Cititi intai cartea, alta placere e dupa aceea sa vezi ce a facut cineastul din ea.