Doua initiative legislative, modificarile la legea deconspirarii Securitatii si proiectul de lege a lustratiei, dadeau speranta ca vom pasi cu dreptul pe acest drum. O stim din viata de zi cu zi, poti face primul pas cu stangul, dupa care trebuie sa continui cu dreptul. Exista si domenii care frizeaza paradoxalul. Drumuri incepute cu stangul, continuate tot cu stangul. Poate si pentru a le compromite.
Incercarea Colegiului Cnsas de a taia din carnea vie a politicii schijele ramase de la implozia comunismului in mai toate institutiile puterii a dus la situatii periculoase, la un pas de compromitere. Premierul, un judecator din Consiliul Superior al Magistraturii si liderul unui partid guvernamental au fost acuzati, pe fata sau prin culise, ca au facut politie politica. Legea prevede o procedura standard pentru aceste situatii. Cnsas ar trebui, daca s-ar tine de buchea legii, sa pastreze discretia in privinta deciziilor luate, pana la instiintarea oficiala a suspectului. Apoi, acesta o poate contesta sau nu in justitie. Daca nu o contesta, se obliga sa abandoneze functiile publice. In caz contrar, hotararea Cnsas devine publica si ajunge in Monitorul Oficial. In toate cele trei cazuri nu a fost sa fie. Premierul a fost acuzat intr-un acces de nervi al unui membru Cnsas, contestat ca sef al Colegiului. In celelalte cazuri, surse din Cnsas au scapat informatiile in presa, parca pentru a distruge incercarile de aparare ale celor doi posibili colaboratori ai Securitatii. Efectul a iesit din schema. Persoanele cu pricina au decis sa porneasca actiuni in instanta impotriva Cnsas pentru ca ar fi incalcat legea. Daca in cazul premierului, lucrurile par sa se fi limpezit, iar Cnsas a dat publicitatii un comunicat care-l spala de banuieli, celorlalti doi nu le-a mai ramas decat sa protesteze in public, sa invoce prezumtia de nevinovatie si sa transforme ceea ce considera drept agresiune in contraatac.
Asa, Cnsas intra in sala de tribunal, nu pe banca martorilor, ci in boxa acuzatilor. E o chichita avocateasca, valabila din punctul de vedere al legii, care interzice indiscretiile si apara informatiile considerate secrete. Liderul partidului cu pricina are ca atu o retea media care a inceput sa spele 99 dintre cele mai frecvente pete si sa-l protejeze intre periaje. El poate populariza un slogan pe care nu credeam sa-l mai auzim: Securitatea era prietena poporului! Ca puteai fi securist fara sa-ti vinzi sufletul! Ca toti salariatii la stat, deci toata Romania muncitoare, colaborau cumva cu Securitatea.
Este a treia oara cand Cnsas porneste la drum, in lungul si dificilul proces al comunismului. Si e a treia oara cand incepe cu stangul. Mai ales pentru ca serviciile secrete, adica parte dintre fostii securisti ai lui Ceausescu, i-au pus sistematic piedica. Asa au primit certificate de buna-purtare securisti notorii si oameni cheie din sistemul comunist. Acum, a treia oara, Cnsas tinde sa-si puna piedica de unul singur, din graba. Pentru ca, pana la proba contrara, acuzatii sunt nevinovati si cei care au furnizat informatiile (secrete, altfel) au subminat procesul deconspirarii Securitatii iar teoretic, sunt pasibili de acuzatia ca au divulgat secrete de serviciu. Chiar daca aflata in mare si dureroasa intarziere, lustratia ar trebui facuta temeinic, ca la carte. Altfel, drumul inceput cu stangul va continua la fel si e periculos sa schiopatezi pe un drum pavat cu atatea bune intentii. Si asa, ajutandu-ne de carja presei si a calomniei, operatia fara anestezie care si-a propus purificarea societatii romanesti se poate transforma in scandal national. E de mirare ca pacientul face tot posibilul sa scape de pe masa de operatie?