Pe patul mortii...
L-am redescoperit pe Dumnezeu dupa multi ani. Pe cand eram copil, nu exista o duminica in care sa nu merg la Sfanta Liturghie. Ma intalneam cu El prin mijlocirea preotului nostru, care si-n ziua de azi, cu parul nins, dar cu aceeasi vorba blanda, ne linisteste sufletele si mintile cu un sfat bun.
Anii au trecut, viata m-a purtat pe cararile ei nestiute si am traversat, la un moment dat, o perioada in care uitasem cu totul de El. Uitasem sa-I multumesc pentru ca exist, pentru ca am parinti minunati, pentru ceea ce mi-a dat si pentru ce nu mi-a dat. Pana intr-o zi, cand o problema de suflet mi-a redeschis calea catre Sfanta Biserica. Si linistea interioara, pacea sufletului si a mintii am dobandit-o rugandu-ma. As putea spune ca m-am nascut a doua oara. Viata mea a luat o alta intorsatura, tot raul provocat de oameni s-a vindecat, incetul cu incetul, prin descoperirea balsamului sufletesc care este rugaciunea.
Acum vreau sa vorbesc cu Dumnezeu prin intermediul revistei "Formula As", pentru ca trebuie sa-L rog, inca o data, ceva. Si nu pentru mine. Se spune ca cele mai puternice rugaciuni sunt acelea in care cerem mila lui Dumnezeu pentru altii.
Nu am prieteni multi, dar cei pe care ii am sunt oameni adevarati. Sunt parintii mei, rudele mele si, dintre ele, in mod special, nasa mea. Ea e sora pe care, din pacate, nu am avut-o. Viata ei a fost macinata, de-a lungul timpului, de necazurile provocate in familie de un membru al acesteia. Stresul continuu, amaraciunea de zi cu zi au imbolnavit-o grav. Un cancer la san s-a dezvoltat rapid, ajungand la faza de metastaza osoasa. Acum e tintuita la pat, paralizata. E cumplit sa o vezi in nemiscare, cu rani adanci provocate de atata zacut. Rugaciunea a ramas ultima speranta. Rugaciunea ei si rugaciunile noastre se indreapta din toata inima catre Cel ce o poate salva. Si de aceea spun: "Doamne, Tu, Cel care ai atata putere, Tu care tii in mainile Tale vietile noastre, fa o minune si inlatura suferinta pe care rautatea oamenilor a pricinuit-o surorii mele. Ia ani din viata mea si daruieste-i ei si parintilor mei, ca sa-i am aici, pe pamant, langa mine, in sanatate si liniste sufleteasca, cat mai mult timp de-acum incolo.
Si Te rog, Doamne, da-mi putere, tarie, credinta si rabdare, sa duc la bun sfarsit tot ce am de facut pe pamantul asta. Nu ma lasa, Doamne, sa cad din credinta mea catre Tine, indiferent ce s-ar intampla in viata mea. Si fa, Doamne, sa fim buni unii cu altii, sa ne ajutam la nevoie si sa ne iubim neconditionat. Doamne, ajuta-ne!
Madalina Bratescu - Zona Dorobanti, str. Ovidiu, bl. E6, sc. H, ap. 7, Timisoara,
jud. Timis, cod 300295
"Simt ca ma porti pe picioarele Tale"
Doamne, Dumnezeul meu,
E atat de usor sa-Ti scriu, pentru ca simt ca esti cu mine. Ai fost cu mine din primul moment al vietii mele si ma ocrotesti in continuare. In toti anii de cand boala a intrat in trupul meu de copil, mi-ai aratat ce inseamna minunile si iubirea Ta. Ai facut sa am si zile senine, ai facut sa rasara soarele de atatea ori, in ceata celor 15 ani ai mei. Au fost si nori, dar bucuria pe care am simtit-o dupa ce ei au trecut nu se compara cu nimic.
Doamne, Te rog ajuta-i pe toti copiii bolnavi, si daca este dupa cum vrei Tu, ajuta-ma si pe mine. Sunt copii pe care i-am cunoscut in "vacantele" mele prin spitale si pe care numai Tu ii poti izbavi.
Ma rog si pentru scumpa mea mama. Ajut-o Tu, ca sa ma poata si ea ajuta, si da-i intelepciune sa ne creasca asa cum vrei Tu. Sunt o fetita tare, pentru ca am in Tine un Tata Puternic si un prieten nepretuit.
Doamne, Te rog sa ma ajuti sa devin si eu un sprijin pentru altii, Te rog sa ma ajuti sa invat bine si sa pot reusi mai departe... Sper ca toti sa Te cunoasca asa cum Te stiu eu. Un Dumnezeu aproape la suferinta. Cineva care te iubeste fara sa-l rogi. Simt ca ma porti pe picioarele Tale si ca pasii Tai imi arata drumul pe care trebuie sa merg. Multumesc pentru viata!
Olivia-Rahela Mariutanu - str. Smardan, com. Suhanau, jud. Botosani, cod 717366
Trei ingeri
Bunule Dumnezeu, in scrisoarea pe care Ti-o adresez nu vreau sa vorbesc despre mine, ci despre trei ingeri pe care i-am avut aici, pe pamant, si care sunt acum sus in cer, langa Tine. Imi este tare dor de ei. Ii visez si imi pare rau ca nu pot sa vorbesc cu ei. Te rog si pe Tine, Doamne, in marinimia Ta nesfarsita, sa le citesti scrisoarea mea. M-au crescut cu dragoste, si cand m-am facut mare a trebuit sa-mi urmez destinul si am plecat departe de ei, dar le-am promis ca odata si odata am sa ma intorc acasa. Au trecut multi ani, foarte multi ani, si mi-am tinut cuvantul. M-am intors, dar prea tarziu. Ei nu mai erau. Intr-o primavara cand florile patasera gradina mamei cu cele mai frumoase culori, sufletul ei s-a inaltat la cer, sa se intalneasca cu ingerii. Boala ii imputinase trupul. Era doar o mana de om. Fusese tare bolnava. O dureau toate celea, dar mai rau o durea sufletul, fiindca ma parasea. A fost o femeie buna si credincioasa. De la ea am invatat credinta in Tine. Imi aduc aminte ca odata, inainte de secerisul graului, lada de faina era goala, iar eu voiam neaparat un colt de paine. A imprumutat un ciurel de faina de la tusa Anita lui Cristea Stoie si a facut o azima coapta in test. Aburinda, mi-a pus-o in fata. Am mancat pana m-am saturat. Tata si bata au primit si ei cate o bucatica. Biata mama si-a oprit pentru ea doar trei dumicati, cateva coji arse si firimiturile... Florile colorate din curte i le-am dus la cimitir si le-am pus pe mormant. Cand imi este foarte dor de ea, ma uit la poza veche, scorojita de timp, prinsa in icoana atarnata deasupra usii. O privesc, si in coltul ochilor mi se agata lacrimile.
Doamne, bata a fost mama tatalui meu. Bunica. Cand ei plecau la munca, eu ramaneam acasa cu ea. M-a crescut cu multa dragoste. Ar fi bucuroasa sa stie ca m-am intors iar in sat, in ograda casei parintesti. Si sa stie ca mai sunt pitroci si acuma pe Calmatui, si oamenii din sat dau si azi la peste, batand apoi cu cosurile de nuiele, pana se imbata pitrocii, si-i prinzi cu mana. Si sa stie bata ca din musuroaiele de pamant unde facea test nu a mai ramas nimic. Am gasit doar cativa bulgarasi si toarta de la vadra de arama. Si sa mai stie ca numele sergentului Roman Stan, baiatul ei de numai 26 de ani, cazut in razboi, este trecut pe placa monumentului ridicat in mijlocul satului in cinstea eroilor. A plecat la cer, langa bata, intr-o zi de iarna, cand zapada era cat uluca de la gardul oborului, iar soarele stralucea fara sa dea caldura.
Intr-o toamna, a plecat si tata. Zambetul lui din coltul buzelor l-a luat cu el, desi eu stiam ca numai mie mi-l daruia. Am ramas singura, dar mai stau si azi, cand da soarele, in chindie, pe buturuga de la poarta. Ma uit spre vale, poate il vad venind, cu strugurii-n palarie. O tinea cu mana, la piept, sa nu curga boabele coapte prin sparturi. Doamne, cred ca tata s-a grabit sa plece la Tine. A lasat bastonul rezemat afara, langa usa de la veranda. In casa veche, usa de la tinda era descuiata, in vatra taciunii stransi sub pirostrii. Pe polita afumata de la corlata, am gasit strachinile aliniate ca niste soldati. Ata de mamaliga era tot in cuiul de la geam. Doar lada de faina avea usa ridicata si era goala. Am gasit in ea, ramase cine stie de cand, nojitele de la opinci si panze de paianjen.
Bunule Dumnezeu, Ti-a scris aceasta scrisoare o femeie cu parul alb, cu ochelarii pe nas si pe care o dor din cand in cand oasele. Cum a trecut oare vremea? Parca ieri am fost copil. Parca ieri ma jucam cu papusa de carpa in iarba, ori umblam prin nameti cu colindul, incaltata in opincile tatei. Ceata de copii cu care umblam cu steaua prin sat nu mai este, s-a risipit. Nici ai mei nu mai sunt. Podul casei s-a daramat si nu mai gasesc opincile tatalui meu, chiar si fara nojite. Ce mi-a mai ramas din lumina vietii? Doar amintirile, bune sa-mi ung sufletul, la batranete, cu ele.
Daca scrisoarea mea a fost lunga, Te rog sa ma ierti, bunule Dumnezeu. Si Te mai rog sa ai grija de ingerii mei, care se afla in cer, langa Tine, pana cand voi veni si eu, langa ei.
Iosif Gica - comuna Putineiu, sat Baduleasa, jud. Teleorman, cod 147285