Sariti, hotii!

N. C. Munteanu
Recent, un iesean trecut de varsta pubertatii s-a pomenit cu politistii la usa. I-au fluturat un mandat de perchezitie, au mers direct la calculator, l-au luat in brate si au plecat.

Desi pare, nu e o forma noua de furt din locuinte. Asa actioneaza politia in cazul in care are suspiciuni de fraude prin calculator. Nu mai este vorba de insi care vand limuzine fictive pe pietele virtuale sau care sparg sisteme sofisticate de protectie ale unor institutii pentru a fura date sau bani, ci despre un cetatean privat, care si-a colectat cateva ore de muzica de pe Internet.
Romania sta rau la capitolul apararii proprietatii intelectuale, are un stegulet galben in raportul de monitorizare al Ue si trebuie sa arate ca trece de la vorbe la fapte. Ceea ce se si intampla de cateva luni. Acum, politia vizeaza retelele de cartier, care de la inceput au scapat controlului si au devenit o ruta importanta de contrabanda, membrii acestor retele schimband intre ei o cantitate mare de filme, muzica si soft de calculator. Se pierd bani grei. In principiu, politia are dreptul moral si legal sa faca aceste descinderi. E vorba despre furt si furtul trebuie pedepsit.
Dar, ca si altadata, scenariul loveste la talpa fenomenului si nu in inima lui. Greu gasesti in Romania calculator pe care sa nu se afle un program fara licenta. In mandatul trecut, un functionar superior din guvern recunostea ca doar 40% dintre programele instalate pe calculatoarele guvernului erau legale. Valabil pentru oricare alta institutie de stat sau privata. Situatia e dramatica in randul posesorilor de calculator, unde se spune ca ilegalisti ar fi cam 90 la suta. Putini au rezistat tentatiei de a inregistra de pe Internet melodia, cartea sau filmul indragit. Internetul a devenit, pentru unii, o forma de libertate populara, alaturi de televiziunea prin cablu si presa zilnica. Insa libertatea presupune raspundere si nimeni nu a explicat ce responsabilitati implica hoinareala pe Internet. Acum cativa ani a fost adoptata legea care condamna pirateria pe Internet, fara a se explica si ce se intelege prin asta. Multi cred ca daca o melodie sau un film a fost postat pe Internet, intra in domeniul public. A le interzice pare totuna cu interdictia de a te uita la o casa frumoasa doar pentru ca ea este proprietate privata. Mai mult, furtul national de programe face parte din marea operatiune de emancipare a celor care n-au bani pentru un calculator bun si pentru programe de ultima ora. Ilegal, da, dar si explicabil. Faptasii zic ca guvernul a pus taxe mari pentru cei care vor sa-si cumpere un calculator sau programe cu licenta.
Si-apoi, a demonstrat vreun guvern ca respecta proprietatea privata? Terenurile din Bucuresti sau aiurea sunt expropriate cu anasana, la cheremul primarilor, pentru a face loc unor proiecte in spatele carora circula milioane de euro. In judetul Alba, maharii locali au intrat cu buldozerele in siturile arheologice pentru a-si ridica case de week-end. Retrocedarea pamanturilor s-a facut selectiv, pe criterii de familie, mita sau relatii la partid. Chiar si perchezitiile politiei, sustinute, e drept, de mandat, se lasa cu usi sparte si incalcari ale proprietatii, amintind de atmosfera de cosmar a perioadei comuniste. Mesajele private sunt, se pare, monitorizate de Serviciile Secrete pe motiv de antiterorism.
Descinderile politiei au loc intr-un moment nefericit, in care statul cauta metode de a-i escroca, inca o data, pe fostii proprietari. Acestia ar trebui sa accepte in locul proprietatilor lor nerestituite actiuni la Fondul Proprietatea. Statul nu a dat semnalul ca respecta proprietatea si, de aceea, poate ca ar fi fost necesar ca autoritatile sa demonstreze, ele, in primul rand, ca se simt obligate sa respecte proprietatea privata sau de stat, pentru a putea cere, mai tarziu, si altora s-o faca.