"Este responsabilitatea bucurestenilor sa decida daca Bucurestiul vechi merita sau nu pastrat. Poate ar trebui organizat un referendum, sa se hotarasca odata pentru totdeauna daca partea veche a orasului are sau nu valoare"
In mod aproape miraculos, Bucurestiul a iesit, in 1989, din noaptea dictaturii demolatoare, cu cateva cladiri si spatii istorice intacte, frumoase, elegante, purtand cu demnitate patina vremii, in special amprentele marilor regi ai tarii, incepand cu Carol I. Din nefericire, caderea aceleiasi dictaturi a adus, pe valul tulbure al schimbarilor, pradatorii de patrimoniu. Rechinii imobiliari cu proptele politice au pus stapanire peste oras, distrugand parcuri, zone verzi, cladiri istorice. Dar recordul la acest capitol abia urmeaza a fi stabilit. Planurile sustinute de actuala primarie a Capitalei, date recent la iveala, atenteaza grav la centrul istoric al Capitalei. Pe o macheta amintind de dioramele ceausiste, spatiul liber cuprins intre Hotelul Hilton Athenee Palace, Ateneul Roman, Biblioteca Centrala Universitara (Fundatiile Carol I), sediul fostului Cc al Pcr - viitor (fost) sediu al Ministerului de Interne, Biserica Kretzulescu, Palatul Regal (Muzeul National de Arta) va disparea, ocupat, fireste, de noi constructii de otel si sticla. Desi sunt bucurestean abia la prima generatie, imi pasa de orasul in care traiesc si ma simt umilit pana la lacrimi de actiunile primarului pe care l-am ales. Profesorul arhitect Peter Derer, presedintele Uniunii Arhitectilor din Romania (Uar), dezvaluie pentru cititorii nostri mecanismele prin care proiecte aprobate de Primaria Capitalei ar putea ajunge sa mutileze zona istorica a orasului.
"Regret sincer ce s-a intamplat in urma cu zece ani, cand am fost de acord cu proiectul care prevede noi constructii in Piata Revolutiei"
- Proiectul prin care Piata Revolutiei din Capitala ar urma sa cunoasca o "indesire" de cladiri de tip ceausist a starnit mania multor bucuresteni. Cum sa ridici constructii de beton si sticla, intr-un spatiu istoric, martor atat al unui trecut secular, cat si al revolutiei din 89?
- Este vorba de un plan mostenit din 1997, cand Primaria Generala a organizat un concurs de proiecte pe o tema data. Castigatorul locului intai propunea si mai multe constructii decat se observa astazi in macheta data publicitatii. Practic, Piata Revolutiei disparea cu totul, de la Ateneul Roman pana la fostul sediul al Cc (Ministerul de Interne din anii 40). Lucram la Primarie pe vremea aceea si am facut parte din juriul care a notat proiectele respective. Am votat impotriva proiectului de pe locul intai, dar le-am acceptat pe celelalte doua, in care, de asemenea, erau prevazute constructii, dar ceva mai putine. Cu unul dintre ele vine azi d-l Videanu in fata bucurestenilor.
- Poate decide un primar viitorul urbanistic al Capitalei? Sa inteleg ca il sustineti si va veti da acordul si dvs., mai marele arhitectilor?
- Regret sincer ce s-a intamplat in urma cu zece ani, imi pare rau ca am fost de acord cu un astfel de proiect. Dar stiti cum e: cand il pui pe un arhitect sa aleaga ceva, el va alege intotdeauna sa construiasca, nu e un peisagist care planteaza copaci si flori. Abia astazi imi dau seama ca am aprobat ocuparea unui spatiu de interes public, cu o serie de constructii de interes restrans. Mai mult, concursul a ascuns un viciu de fond: n-a fost un concurs de teme, fiecare arhitect sa propuna cum vede el amenajarea centrului istoric, ci un concurs pe o tema deja data de primarie, vrem sa construim, aratati-ne cum. Nu ma mira ca bucurestenii, istorici, scriitori, artisti, ziaristi, participanti la o intalnire cu primarul in Aula Academiei, au reactionat cu vehementa cand au vazut macheta si au inteles ce li se pregateste. Si-au dat seama ca vor fi vaduviti de Piata Revolutiei, de care ne leaga, ca romani, atatea amintiri. Dispar perspectiva asupra cladirilor, spatiile pietonale, sculpturile monumentale. Aceasta Piata, cum este ea acuma, a fost creata si a servit Capitala in anii 30, cand s-a construit Ateneul si cand Bucurestiul n-avea decat 800.000 de locuitori. Ma inclin in fata argumentului ca astazi, cand Bucurestii au de trei ori mai multa populatie, nu poti sa micsorezi si mai mult aceste spatii ale unei comunitati atat de numeroase. Oamenii intuiesc ca li se fura teritoriul, ca asista la instrainarea domeniului public. Asta e o problema grava, in legatura cu care nici o administratie nu si-a facut datoria. Nu stiu daca actuala conducere a inventariat patrimoniul Primariei Bucurestilor, avutia Capitalei: strazile, terenurile, parcurile, cladirile. Ar fi interesant sa se faca un calcul, sa se vada cam cat domeniu public revine fiecarui bucurestean, comparativ cu locuitorii altor capitale europene.
- Un alt proiect al primarului Bucurestilor este crearea unui mare parcaj subteran in zona. Este oare necesara o astfel de parcare uriasa, de 2000 de masini, in plin centru istoric al Bucurestiului?
- Cred ca parcajul subteran va rezolva unele probleme, dar va aduce la suprafata altele. Bucurestenii cu masini vor fi atrasi ca de un magnet de aceasta parcare, si aceasta atractie se va traduce in supraaglomerarea si chiar blocarea strazilor de acces. De ce sa vina toti in centru cu masina? Din pacate, nu avem prea multi specialisti in probleme de trafic orasenesc. Daca am avea si daca primaria i-ar asculta, n-am pierde atata timp in trafic si poate ne-am gandi mai bine unde sa amplasam parcajele.
- La Palatul Regal, peste drum, exista temerea ca impresionanta curte de onoare a regilor Romaniei va fi strapunsa de una dintre gurile de iesire din parcarea in cauza. Este ca si cum ai face o gara intr-o biserica...
- Daca e adevarat, sunt foarte surprins. Muzeul de Arta (Palatul Regal) are teritoriul lui, si n-ar fi bine sa cedeze din acest teritoriu, n-ar trebui sa permita intruziunea in spatiile lui, chiar si in cele exterioare. Sa nu uitam ca cele mai multe acte teroriste se intampla cu masini capcana. Ce garantie pot sa am eu ca, avand acea iesire acolo, nu se poate intampla un act terorist, distrugand colectiile de arta, asa cum s-a intamplat cu Biblioteca Centrala Universitara? E cat se poate de clar ca, in zonele bogate in patrimoniu, n-ar trebui sa intervina functiuni si destinatii care ar putea sa favorizeze actiunile teroriste.
"Inainte de razboi, arhitectul era un om de cultura, ceea ce nu poti spune despre o buna parte dintre arhitectii de azi"
- Dupa demolarile ceausiste, a mai ramas prea putin din fermecatorul Mic Paris de odinioara. Dar chiar si asa, in loc sa-l pastreze ca pe ochii din cap, diversii primari au umblat sa-l ciunteasca, in vreme ce toate tarile occidentale, inclusiv cele foste comuniste, protejeaza cu strictete in capitale cartierele istorice.
- Pe cand distrugea Ceausescu, toata lumea suferea si protesta pe ascuns. Azi, cand e liber sa protestezi, primaria distruge in continuare, dar nimeni nu mai protesteaza, pentru ca fiecare (ma gandesc la organizatii, institutii, universitati) se gandeste ca ar putea avea oarece avantaj de pe urma demolarilor. Cred ca este responsabilitatea bucurestenilor sa decida daca orasul vechi merita sau nu pastrat. Poate ar trebui organizat un referendum, in urma caruia sa se decida odata pentru totdeauna daca partea veche a orasului are sau nu valoare. Intrebarea grava e cati primari si cati arhitecti au "organ", vorba lui Plesu, pentru arhitectura veche bucuresteana. Din familia oraselor moldo-valahe, Bucurestiul inca mai pastreaza o cantitate de obiecte de arhitectura cu totul altfel decat orasele de la est de Bucuresti si decat cele de la vest de Bucuresti. Din punctul asta de vedere, chiar putem afirma ca acest oras e unic. Apoi, de ce sa n-o spunem: inainte de razboi, arhitectul era un om de cultura, facea parte dintre intelectualii aristocrati, ceea ce nu poti spune despre o buna parte dintre arhitectii de azi. Cum sa indrageasca ei farmecul bucurestean si parfumul epocii, cand nu au cultura necesara? Cei de demult proiectau case aristocratice, resedinte, palate. Uitati-va chiar la casele mici, doar cu parter, si veti vedea cata decenta, demnitate, rafinament si frumusete au pus in ele arhitectii interbelici. Si uitati-va si la blocurile standard, de sticla si otel, de azi (ca sa nu mai vorbesc de cele construite de comunisti), si veti vedea diferenta. In sticlirea lor rece si aroganta e scrisa moartea spiritului Bucurestilor. Acestea nu sunt din Bucuresti, sunt de niciunde.
- Despre abandonul si distrugerile care domina zona Lipscani s-a scris mult in presa ultimelor zile. Se pare ca prin planul de sistematizare al primariei, strazi vechi si case frumoase vor cadea sub lama buldozerului. Cum e posibil acest lucru?
- E important sa respecti comunitatea pentru care lucrezi si sa iei deciziile numai dupa ce ai consultat-o. Nici un plan de sistematizare nu mai poate fi aplicat fara o consultare populara. Si nimeni nu mai trebuie sa treaca peste vointa oamenilor si peste opiniile intelectualitatii. Participand la conferinta de la Academie, primarul Videanu a interpretat opozitia intelectualilor la proiectele domniei sale de sistematizare drept manifestari emotionale. Greseste. Dupa parerea mea, dansul n-a vazut padurea din cauza copacilor. Preluand solutia demolarilor din vremea dictaturii, pentru a largi unele strazi, d-l primar nu a avut in vedere si solutiile alternative, prin care s-ar evita demolarile. Desigur, aceste solutii sunt mai costisitoare si complicate, dar trebuie incercate. Este de notat, in context, ca actiunile hazardate ale primariei in sfera urbanisticii sunt facilitate si de inexistenta unei asociatii a bucurestenilor, dupa model occidental, si chiar dupa modelul asociatiilor de bloc de la noi, care sa analizeze si sa monitorizeze orice proiect adoptat de consiliul general.
"Bucurestiul vechi ne ajuta sa intelegem mai bine cum suntem. Cu fiecare casa ori grilaj daramat moare ceva din fiinta noastra"
- La prima vedere, Bucurestiul pare un oras dezordonat, imprastiat, nesistematizat, care trebuie "disciplinat". Astazi, cand in Europa sta sub reflectoare, in scop turistic, orice constructie mai veche de o suta de ani, ne mai putem permite luxul demolarilor?
- Tocmai "dezordinea" si varietatea de stiluri fac farmecul capitalei noastre. Daca la Timisoara, spre exemplu, poti vedea si intelege o strada de la un capat la altul, privind dintr-un singur punct, in Bucuresti trebuie sa parcurgi fiecare strada la pas, ca s-o intelegi. Nici o casa nu seamana cu alta, nici o gradina nu e la fel, nici o magnolie nu infloreste la o singura "comanda". Ii sfatuiesc pe edili sa se plimbe mai des prin Bucurestiul vechi, mai ales inainte de a lua vreo decizie, chiar daca e vorba de taierea unui dud sau de demolarea unui gard. Abia atunci vor intelege acest oras, daca-l vor intelege... Bucurestiul vechi ne ajuta sa intelegem mai bine cine suntem, asa cum Parisul vechi sau Londra multiseculara ii ajuta pe cei de acolo sa se inteleaga pe sine. Bucurestiul vechi e viu, e mirific, in timp ce constructiile de sticla, plantate in cele mai nepotrivite locuri, sunt moarte din punct de vedere arhitectonic. Cu fiecare casa, cu fiecare sarpanta, cu fiecare grilaj daramat, moare ceva din fiinta noastra. Uneori, fara sa ne dam seama.
- Traind intr-o tara saraca, primariile incearca pe toate caile sa aduca investitii, chiar daca, uneori, acestea sunt discutabile si ameninta patrimoniul construit. Cum comentati aceasta tendinta?
- Investitorii nu vin sa restaureze orasul vechi, e prea complicat, ei se orienteaza spre orice posibilitate de a construi in centru, sperand ca primariile vor demola tot ce doresc dumnealor. Primariile demoleaza, dar isi vor da iute seama ca au gresit, ca vechile cladiri le-ar fi fost de mai mare folos in viitorul indepartat daca ar fi ramas intregi. Castiga ceva pe termen scurt, dar pierd enorm pe termen lung. Daca primaria Capitalei promoveaza demolarile, investitorii vor face ca in zece ani sa nu mai recunoastem nimic din Bucurestiul vechi. Azi demolezi colo, maine dincolo, poimaine la est si raspoimaine la vest, actiunea aceasta se va intinde ca o pecingine. De la demolarile izolate, pe care publicul acum nu le percepe, ne vom trezi cu demolarile in masa - un tavalug pe care nu-l va mai putea opri nimeni. Asa vor disparea Bucurestii.
D-lui prof. Peter Derer ii puteti scrie la e-mail-ul uar.contact@rdslink.ro