Ostire-bomba a explodat in mass-media romaneasca la inceputul anului 2000: celebra comoara de aur a regelui Decebal fusese descoperita. Dar nu de arheologi, cum ar fi fost legal, ci de niste bande bine organizate de cautatori de comori. Prada: zece bratari de aur, fiecare de peste un kilogram! Disparute ca prin minune, unele in strainatate, altele in seifurile unor magnati de la Bucuresti, podoabele dacice fac obiectul unui urias dosar de ancheta, instrumentat de procuratura din Alba-Iulia. O veste cat se poate de buna, daca nu va fi inabusita in fasa, prin presiune politica.
Cronologia jafului
Povestea incepe in 1998, cand lumea interlopa din Deva intra in fierbere. In zona cetatilor dacice, un tezaur de 2000 de monezi "lisimah" este gasit in cursul unor sapaturi ilegale. Se duce vestea. Tezaurul nu a fost niciodata recuperat in intregime.
1999. Goana dupa aur este la apogeu. Detectii si sapaturi pirat se petrec pretutindeni in munti. Grupari rivale din Deva si Orastie isi disputa zonele de actiune. Filiere internationale de trafic isi fac aparitia in zona. Sponsori importanti finanteaza cautarile. Politia are ochii inchisi.
2000. Grupul numit "Nedelcu", dupa numele liderului sau, da lovitura. La est de incinta Sarmizegetusei, pe inaltimea Caprareata, este gasit tezaurul celor 10 bratari dacice, dupa luni de zile de cautari si sute de sapaturi facute cu localnici. Comoara este atat de grea, incat e coborata din munti pe un cal. Bratarile au intre 1,4 si 1,7 kg. Sapatorii primesc cate 15000 de marci fiecare si promisiunea unui glont daca vorbesc. A doua zi, tot orasul stia de gasirea comorii. Politia, sesizata de un jurnalist, gaseste gropile, dar nu urmareste infractorii, care dispar cu bratarile.
Vara anului 2000. Un proprietar de antichitati ii cere d-nei Barbara Deppert, expert german in bijuterii antice, sa evalueze doua bratari din aur, spiralice, cu capete avand motive zoomorfe. Le evalueaza la cca 100.000 de dolari bucata. Alte bijuterii similare se aflau deja in vitrinele unor magazine de antichitati din Germania. O parte din comoara parasise tara.
Iulian Ceia este un fost boxer la Dinamo, fost politist, fost "referent" la Camera Deputatilor si liderul unui grup de braconieri amatori de comori. Incearca sa obtina un contract "de paza" a rezervatiei arheologice din Muntii Orastiei, dar nu reuseste, in ciuda recomandarii la Ministerul Culturii, facuta de prietenul sau, Dan Iosif. Atunci Ceia propune grupului Nedelcu sa devina el intermediarul afacerii, pentru a plasa cateva bratari in Bucuresti, prin relatiile sale. Una dintre bratari, conform anchetatorilor, ajunge prin intermediul lui Ceia la Marian Iancu, pe atunci patronul clubului de fotbal Poli Timisoara, pentru suma de 80.000 de euro, iar acesta o daruieste unui "important colectionar din Bucuresti". Bratara nu a fost gasita pana acum, in ciuda cercetarilor organelor judiciare.
Noiembrie 2000. Omul de afaceri Sorin Moldovan, fost vicepresedinte Psd, fost sef al vamii, este impuscat in cap. Autoritatile judiciare presupun un omor la comanda, legat de afacerea "aurului dacic", in care sunt implicate lumea interlopa a cautatorilor de comori si lumea politica.
2001. Alte cinci bratari sunt gasite in aceeasi zona de catre braconieri, conform anchetatorilor.
Februarie 2002. Pe un post de televiziune apare un straniu documentar in care sunt prezentate mai multe obiecte, printre care si una dintre bratarile dacice, gasite la Caprareata. Ancheta avea sa stabileasca faptul ca Ceia, samsarul bijuteriilor, era unul dintre personajele fara chip ale filmului. A doua zi, avea sa i se incendieze masina, iar realizatorul reportajului va avea un grav accident de circulatie. Casetele originale ale filmului dispar.
2003. Conform datelor prezentate de anchetatori, Ceia mai cumpara de la braconieri cateva bratari dacice cu preturi intre 25 si 30.000 de euro. In decembrie, acesta se afla in Bucuresti, avand asupra sa o comoara: doua bratari spiralice din aur, cinci bratari mai mici din argint, inele, monezi si altele. Din dosarul aflat la procuratura, reiese ca Dan Iosif l-ar fi prezentat importantilor colectionari bucuresteni, iar acestia urmau sa plateasca preturi intre 120.000 si 800.000 de dolari. Apoi Ceia paraseste temporar tara.
2004. Ancheta intra pe mainile procurorilor de la Alba-Iulia. Firele duc la fostul premier Adrian Nastase, care ar fi cumparat obiecte de la traficanti. Alaturi de acesta, ar fi fost implicati Ioan Talpes, Sergiu Nicolaescu si Dan Iosif. Sunt arestati seful politiei din Deva si alti ofiteri. Dosarul privind demnitarii ajunge la Dna. Investigatiile continua la Alba-Iulia. Instanta decide ca Ceia, revenit in tara, poate fi judecat in libertate.
2006. Nici una dintre cele 15 bratari dacice nu a fost recuperata pana in acest moment.
Mai 2006. La Alba-Iulia are loc, pentru prima data in Romania, un seminar avand ca tema "Combaterea criminalitatii contra patrimoniului cultural national". Pentru prima data, problema miilor de obiecte de patrimoniu care se scurg in afara granitelor tarii si in colectiile particulare ale unor potentati autohtoni este pusa pe tapet. Arheologi, politisti, experti internationali, procurori sefi ai unor directii de patrimoniu abordeaza problema. In centrul discutiilor: fabuloasa poveste a bratarilor dacice. Concluzia: lucrurile sunt mult mai grave decat ne-am imaginat. Abuzurile, coruptia, incompetenta si nepasarea au provocat in ultimii 15 ani pierderi uriase patrimoniului cultural national. Povestea bratarilor dacice furate nu este decat varful vizibil al icebergului. Partea nevazuta e scufundata in apele tulburi ale tranzitiei romanesti, o enorma masinarie de furat, despre care abia incepem sa ne facem o imagine reala. De fapt, nu vom sti niciodata ceea ce a disparut.
Conf. univ. dr. Horia Ciugudean,
arheolog, Muzeul National al Unirii, Alba-Iulia
"Obiecte inestimabile au fost scoase din tara
cu acte in regula, semnate de Directiile de Patrimoniu"
- Cum a fost posibil ca asemenea obiecte sa paraseasca tara?
- Sunt mai multi factori care ar putea explica ceea ce s-a intamplat. Poate ca cel mai important este faptul ca atatia ani nu a existat o lege a patrimoniului. De fapt, a existat, dar era inaplicabila. In orice caz, situatia a aruncat in ceata toate autoritatile de la vama, in asa fel incat a putut iesi din tara orice, fara nici o problema. De altfel, legea patrimoniului a fost una dintre primele legi abrogate. De ce oare atata graba? - si au trecut 10 ani pana cand ne-am pomenit cu una noua. Un rastimp suficient pentru ca multe obiecte inestimabile sa paraseasca tara. Apoi, pentru ca tot mai ramasesera unele obiecte foarte valoroase, s-au gasit cai si dupa anul 2000 de a fi scoase din tara. Una dintre cai este cea clasica, legata de coruptia sau incompetenta functionarilor vamali. A doua, si cea mai dramatica situatie, este aceea a obiectelor de patrimoniu scoase din tara cu acte in regula, semnate de unele Directii de Patrimoniu. Au iesit in felul acesta obiecte fara pret, de la mobilier pana la icoane vechi, de la antichitati pana la patrimoniu bisericesc. Se intocmea, pur si simplu, o fisa de export definitiv. Oamenii a caror misiune era protejarea patrimoniului au fost exact cei care l-au instrainat. Cunosc un caz in care o Directie de Patrimoniu din Ardeal a exportat in felul acesta obiecte, ani in sir. La aceasta metoda se adauga o multime de alte cai de a le scoate din tara, asa cum se scot o multime de lucruri, de la bani si droguri pana la tigari. Apoi, alti factori sunt situatia generala a arheologiei si a patrimoniului, lipsa de respect pentru ele, faptul ca in tara noastra e posibil orice daca ai bani, faptul ca oricine poate sapa oriunde, daca are un spate destul de puternic. O tara fara stapan.
- Cat de valoroase sunt pentru noi aceste bratari de aur dacice?
- Exista trei componente ale valorii unui asemenea obiect, cum observa si experta germana care le-a evaluat. Materialul, respectiv aurul, care are o anumita valoare, apoi componenta artistica, mai importanta decat aurul si care este cu atat mai valoroasa cu cat este mai veche si, in cele din urma, valoarea istorica, cea mai mare. In cazul bratarilor dacice, pe pietele internationale valoarea istorica nu conteaza. Scoasa la licitatie, asa cum s-a petrecut cu unele dintre ele, valoarea istorica este nula. Importante sunt lucratura, vechimea, aurul, raritatea, factori care stabilesc un pret in bani. Pentru noi, insa, valoarea istorica este aceea care primeaza, iar valoarea istorica nu are pret in bani. Obiectele acestea sunt inestimabile pentru romani, pentru ca au o semnificatie. Din punct de vedere istoric, sunt de valoarea tezaurelor princiare de la Peretu, de la Agighiol sau, daca vreti, de la Baiceni-Cucuteni. In plus, aduc o noua lumina asupra civilizatiei geto-dace, care pana acum a fost mai mult banuita. Mai exista asemenea piese, dar nu din aur, ci numai din argint. Un asemenea tezaur, gasit in zona centrului de putere care era Sarmizegetusa, spune mult despre ce insemna cultura geto-daca, despre arta lor, despre civilizatia lor, confirma faptul ca majoritatea lor au fost duse ca prada de razboi, dupa invazia romana. Le-as compara cu tezaurul de la Baiceni-Cucuteni, unde s-au gasit coifuri de aur si bratari spiralice, foarte asemanatoare, numai ca sunt goale, si nu masive ca acestea. Deci, aceste obiecte sunt niste unicate, iar o asemenea descoperire se face o data la zeci de ani.
- Domnule Ciugudean, cum e posibil ca asemenea obiecte extraordinare sa fie gasite de niste traficanti, si nu de arheologii profesionisti? E vorba doar de noroc?
- Nici vorba. E vorba de cautari sistematice, indelungate, si uneori chiar asistate de profesionisti, cu scule sofisticate, la care arheologii de rand nu au acces. Nu e vorba de noroc, ci de mijloace. In aceste cautari ilicite s-au desfasurat forte importante. Gasirea unui asemenea tezaur este in sine dovada organizarii, a mijloacelor enorme de care au dispus, a protectiei de care s-au bucurat. Un asemenea tezaur nu se gaseste intr-un week-end, la iarba verde, ci dupa indelungi cautari. Si mai este ceva foarte important: arheologii nu cauta neaparat metale, nu pornesc de la premisa cautarii de aur, ci ei sapa intr-un sit, ii intereseaza intregul context arheologic. In aceasta perspectiva, niste asemenea obiecte gasite de braconieri, scoase din contextul arheologic, conduc la pierderi uriase de informatie, care nu pot fi cuantificate. Toate obiectele, inclusiv zecile de mii de monede scoase din contextul arheologic, isi pierd din valoarea stiintifica, dar si de piata, nefiindu-le cunoscuta provenienta.
Dr. Barbara Deppert-Lippitz,
expert in antichitati, Germania
"Am tinut bratarile in mana doar cateva ore,
dar erau suta la suta autentice"
Dr. Barbara Deppert-Lippitz este considerata expertul numarul 1 in antichitati din Germania. Lucreaza pentru Camera de Comert si Industrie din Frankfurt pe Main, pentru muzee din intreaga Europa. Este singurul martor al justitiei romanesti care poate spune ca a tinut in mana doua din faimoasele bratari, un martor de exceptie, datorita calificarii sale. In vara anului 2000, un tanar agitat si suspicios, presupus negustor de antichitati, i-a cerut sa faca o evaluare unor bratari masive, provenind din spatiul romanesc. Ulterior, a depus un certificat de expertiza si a depus marturie in fata unei comisii rogatorii germane despre ceea ce a vazut.
- Unele ziare din Romania sustin ca aceste bratari nu exista. Le-ati vazut cu ochii dvs.?
- Da, am vazut doua dintre ele si le-am examinat personal. Pot sa va spun cu toata raspunderea ca ele exista. De altfel, unele dintre aceste obiecte au aparut pe pietele occidentale, in Germania, si poate si in alte parti. Fotografiile lor au aparut pe Internet, ca oferta. Eu am vazut o pereche in realitate. Erau fascinante.
- In ce context le-ati vazut? Le puteti descrie?
- Mi-a fost solicitata o expertiza, de catre un comerciant de obiecte de arta antice, in calitatea mea de specialist. Voia sa stie daca sunt autentice si cat ar putea valora astfel de obiecte pe piata. Erau niste bratari masive, in forma de spirala, ale caror capete erau decorate cu motive animaliere, foarte frumoase, foarte spectaculoase. In primul moment, m-am indoit de autenticitatea lor, erau prea masive, peste un kg, si astfel de obiecte apar rar. Nu le-am avut in mainile mele decat un timp destul de scurt, numai cateva ore, pentru ca acel comerciant parea foarte grabit, ceea ce se intampla atunci cand obiectele au o provenienta neclara, insa timpul acesta mi-a fost suficient ca sa ma conving, suta la suta, ca erau autentice. N-o sa intru in detalii tehnice, dar ceea ce m-a convins a fost nu metalul, aur de 24 k, ci lucratura manuala, o prelucrare exceptionala. Unui bijutier din zilele noastre i-ar fi foarte greu sa faca asa ceva si, in plus, ar trebui sa fie foarte documentat in privinta artei dacice, ceea ce nu este cazul. Sunt piese extrem de rare.
- Va pricepeti la arta geto-daca?
- Am participat la editarea unor cataloage romano-germane cu obiecte antice din aceasta zona, asa ca nu am avut nici o problema sa-mi dau seama de unde vin. In plus, o bratara asemanatoare fusese scoasa la casa de licitatii "Cristies", cu cativa ani inainte, fiind evaluata la 65.000 de dolari. Cea pe care am vazut-o era mai masiva si, dupa parerea mea, valora in jur de 100.000 de dolari. Apartinea epocii geto-dacice clasice, sec. Ii i.C.-Ii d.C., si pot sa va asigur ca era autentica.
- Comerciantul cu pricina v-a spus care este provenienta lor?
- Ma indoiesc ca era un anticar profesionist. Nu parea. Ulterior, politia germana mi-a cerut sa-l identific din fotografii. Am inteles ca bijuteriile sunt aduse pe o filiera sarbeasca si ca ar fi vorba de mai multe obiecte, nu numai bratari, ci si monede si alte obiecte de arta antica, venind din Romania, dar si din alte tari din zona. Bijuteria era extraordinara si mai tarziu m-am interesat in lumea anticarilor, unde auzisem ca ar mai exista si alte piese asemanatoare. O prietena mi-a spus ca doua bratari s-ar afla in vitrina unei galerii de arta din Munchen. In orice caz, anticarii se tem sa vorbeasca despre aceasta afacere. Se tem, de fapt, de cei doi sarbi care fac tranzactiile si care fac parte dintr-o filiera foarte puternica, ce controleaza traficul cu monede si antichitati din Romania si din intreaga zona, beneficiind de protectia unor inalti demnitari de la Bucuresti.
- Ce fel de demnitari?
- Inalti functionari ai statului roman din ministerul culturii.
- In Germania este legal importul de astfel de obiecte care nu au o provenienta clara?
- Se pare ca pentru traficanti, singura problema este scoaterea lor din Romania. Daca aceasta problema este rezolvata, in rest, este o joaca de copii. La intrarea in Germania, singura obligatie este aceea de a declara obiectul si de a plati o taxa de 7% din valoarea lui. Astfel obtii o hartie de import si esti perfect acoperit legal. Un obiect scos ilegal din Romania devine astfel legal in Germania.
Dr. Augustin Lazar,
Procuror General adj. la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Alba
"Bratarile vor fi in cele din urma recuperate"
Dr. Augustin Lazar se ocupa de dosarul "aurului dacic" din 2004. De fapt, este omul care a repus pe tapet acest caz. A infirmat solutia propusa de Parchetul Deva, care privea detectii si sapaturi ilegale, si a redeschis dosarul, pe care presa avea sa-l numeasca "aurul dacilor".
- D-le procuror, putem spune ca avem de-a face cu cel mai important caz de trafic cu obiecte de patrimoniu?
- Da, este cel mai spectaculos caz privind detectia si comercializarea ilicita de obiecte de patrimoniu de pana acum. Spectaculos, prin valoarea deosebita a obiectelor in cauza, prin numarul si calitatea persoanelor implicate, dar si prin amploarea si complexitatea investigatiilor. A fost vorba mai intai de 10 bratari care fusesera gasite undeva, pe culmea Caprareata, apoi de inca 5 piese asemanatoare, dar in cursul investigatiilor am descoperit ca grupul infractional operase si cu alte obiecte.
- O parte a presei acuza faptul ca anchetatorii nu au vazut niciodata, nici macar una dintre piese...
- Existenta bratarilor nu poate fi pusa la indoiala, exista inregistrari filmate, fotografii si, mai ales, marturia unui expert care le-a putut examina si a carui credibilitate este impecabila. Problema existentei bratarilor, a autenticitatii lor, a provenientei lor dintr-un sit din apropierea Sarmizegetusei a fost rezolvata. Este cert ca unele nu mai sunt in tara, dar altele este posibil sa mai fie. Important este sa le recuperam si cred ca acest lucru se va intampla. Sunt date in urmarire internationala, si oriunde ar aparea, in tara sau in afara ei, vom afla. Recuperarea e o chestiune de timp. Tablourile furate de la Bruckenthal s-au intors dupa zeci de ani, dar s-au intors. Asa se va intampla si cu bratarile dacice.
- Avem de-a face cu retele de crima organizata, dupa cate inteleg, si se pare ca au beneficiat de complicitatea si protectia unor persoane importante.
- Da, sunt retele infractionale aflate in antecamera crimei organizate, cu un nivel de structurare si organizare foarte bine pus la punct. Au lideri, au oameni specializati, unii pe braconaje, altii pe comercializare, altii pe protectie. Cat despre complicitatea si protectia unor persoane importante care ar fi beneficiat de pe urma acestor retele, intr-un fel sau altul, avem indicii si probe care sunt in dosar, iar acest dosar se afla la Parchetul General. Noi nu avem calitatea de a investiga anumite persoane cu calitati oficiale in stat. Aceste indicii si probe conduc la ideea ca importanti colectionari din Bucuresti ar fi beneficiat de serviciile acestor retele infractionale.
- Ce facea politia in timp ce ei sapau, timp de saptamani, cum spuneti?
- Au fost implicati si politisti, investigatiile noastre i-au inclus si pe ei. Au fost arestati patru politisti, doi ofiteri si doi subofiteri, altii s-au pensionat. Dintre ofiterii arestati, unul era seful politiei Deva.
- Cum a fost posibil ca asemenea retele infractionale sa capete o asemenea putere? Cum a fost posibil ca timp de 14 ani, pana in 2004, autoritatile statului sa nu actioneze?
- A fost un context de imprejurari. Dupa 1989, odata cu libera circulatie a persoanelor, au inceput sa iasa din tara obiecte de patrimoniu. Romanii cautatori de comori, care nu erau prea multi, au fost contactati de retele externe de traficanti. La aceasta situatie au contribuit si faptul ca nu exista un cadru legislativ precis, si cointeresarea anumitor functionari ai statului. In 1996, cand s-a localizat si sustras ilegal dintr-un sit arheologic o mare cantitate de cosoni, a fost un fel de varf al acestor activitati, care a declansat o adevarata febra a cautarilor ilegale. Au aparut anumiti investitori care au finantat aceste activitati, s-au constituit adevarate trupe de comando, bine echipate, uneori si inarmate, care desantau din jeep-uri la fata locului si cautau cu detectoare sofisticate cate o saptamana, cate doua. Aceasta situatie a durat ani de zile, si in acest context, in 2000, unul dintre grupuri a dat lovitura, prin gasirea bratarilor despre care vorbim, ceea ce a generat o tensiune intre grupurile infractionale. Intre timp, a aparut, in sfarsit, si legislatia pe patrimoniu, care a permis autoritatilor sa actioneze. S-au facut si unele recuperari de tezaure mai mici, din monede. Abia din 2004, am inteles ca aceste retele sunt coordonate de investitori puternici, cu influenta, care asigurau logistica si, uneori, protectia grupurilor infractionale. Am ajuns in cele din urma sa finalizam un dosar, dar, surpriza, nici judecatorii n-au inteles prea bine despre ce este vorba, considerandu-se ca a fost vorba despre niste obiecte "res nullae", adica obiecte... fara stapan. Cum a fost posibil? Nu vreau sa comentez acest lucru. Membrii retelei infractionale sunt judecati in libertate, dar sunt sigur ca in cele din urma justitia va stabili adevarul. Sa speram ca inculpatii nu se vor afla atunci prin Canada, pe undeva.
- S-au facut presiuni asupra dvs.? Ati fost amenintat direct?
- Persoanele implicate sunt prea sofisticate ca sa faca amenintari directe, dar presiunea este permanenta si... Primesc telefoane, eu si familia mea, sunt oameni plantati la poarta... anchetatorilor, pentru intimidare. In aceasta poveste sunt implicati oameni foarte puternici si foarte influenti. Suficient de puternici, pentru a declansa campanii de presa impotriva noastra. Firele duc sus. Daca se intampla toate astea, inseamna ca ne apropiem de adevar.
Comisar sef Aurel Condruz,
Serviciul pentru Protejarea Patrimoniului Cultural National, Igpr
"Grupurile infractionale sunt
consiliate de experti in arheologie"
- Se pricep politistii la arta antica, la orfevrarie dacica?
- Lucram cu specialisti, invatam din mers, ne instruim. Avem acces la documentatii. Lucram cu experti care evalueaza obiectele, care ne ajuta la investigatiile din teren. De altfel, si grupurile infractionale sunt consiliate de specialisti in arheologie. Ei nu sapa la intamplare. Au fost cazuri in care pur si simplu au continuat lucrari incepute de arheologi autorizati. Am gasit la ei carti de specialitate, harti, cataloage cu obiecte. Beneficiaza de informatii competente din interior, ca sa zic asa.
- Se pot pune politistii cu asemenea grupuri organizate, cu masini, cu arme, cu caini, grupuri de comando, cum spunea d-l procuror?
- Intr-adevar, aceste grupuri sunt foarte bine organizate, si un sef de post din zona nu se poate pune cu ei. Noi facem doar investigatii, dar la o adica, folosim si alte trupe ale politiei romane. In acest moment, lucrurile s-au schimbat, legislatia, totul. As spune ca ceea ce s-a petrecut nu mai e posibil acum. Nu cred ca mai are cine si cum sa-i protejeze. Organele judiciare sunt in ofensiva. Urmarim, in primul rand, recuperarea obiectelor. Si le vom recupera.
- Cum le veti recupera, daca ele se afla in colectiile particulare ale unor personaje importante? Cum veti dovedi ca provin din sapaturi ilegale?
- Avem mijloace de a stabili daca un obiect provine dintr-o anumita zona si daca a fost procurat prin mijloace ilicite. Sunt colectionari care se stiu cu musca pe caciula si au declarat deja unele obiecte. Daca nu se stie exact de unde provin, trebuie sa mearga la muzeu, nu sa fie tinute prin pivnite si sa fie aratate prietenilor la un pahar de vin. Degeaba striga unii acum "caz politic". Nu e nici un caz politic, ci doar un banal furt si o banala tainuire a unor bunuri de patrimoniu. Asta-i tot. Putem sa stabilim cu precizie ce obiect de unde provine. O sa vedeti ce simplu e.
- Ce pedeapsa risca un traficant de obiecte de patrimoniu?
- Este pedeapsa prevazuta pentru furt calificat, savarsit in conditii agravante, cu prejudiciu important, de la 10 la 20 de ani, in functie de gradul de vinovatie stabilit de judecator. Pentru tainuitori, pe care dvs. ii numiti colectionari, pedeapsa variaza de la 3 la 20 de ani, in functie de circumstantele atenuante sau agravante.
(Fotografiile autorului)
P.S. As fi vrut sa-l intreb pe reprezentantul Ministerului Culturii cine crede ca sunt acei arheologi care dau informatii retelelor de traficanti, si cine sunt demnitarii care au protejat aceste retele. Numai ca de la Ministerul Culturii nu a fost nimeni la Alba-Iulia. Singurul om autorizat sa vorbeasca in numele institutiei avusese un accident.