Cel mai tare roman

N. C. Munteanu
Televiziunea publica si un ziar central organizeaza un fel de referendum asupra celor mai mari romani. Ambitiile nu se opresc la alcatuirea listei scurte de personalitati care au avut un cuvant de spus in istoria tarii. Merg mai departe, spre desemnarea celui mai important roman din toate vremurile.

De ani buni s-a impamantenit si la noi moda clasamentelor. Aceste ierarhii nu sunt productie autohtona, au fost importate din civilizatii care isi exercita periodic dreptul plebiscitar de a decide cine le-a influentat mai mult viata. Romanii, care se plang ca duc lipsa de modele, invata astfel sa-si exercite dreptul la optiune, chiar daca operatiunea miroase a campanie mediatica. Gustul pentru clasamente a scos pe piata o biblioteca plina de exemple obscure, dar si tomuri grele pline cu romanii cei mai de succes din toate timpurile. Un producator de bere ofera promotional pahare cu autograful unor personalitati, ori necunoscute, ori prea mici pentru o asemenea titulatura.
Alte incercari de a stabili ierarhia romanilor importanti s-au soldat cu liste de nume rupte parca din paginile tabloidelor. Poate si pentru ca, timp de decenii, romanilor li s-a spus pe cine sa placa si pe cine nu. In fruntea acelor clasamente erau aceleasi persoane, cele mai destepte, genii ale Carpatilor, cu profunzimi de gandire cat groapa Marianelor. Dupa Revolutie, lista celor mai iubiti dintre pamanteni s-a schimbat cu alta, la fel de monotona. O emisiune de televiziune intitulata "Genialii" scotea la rampa toata floarea ofilita a protipendadei artistice, prezentandu-i drept simbol al sensibilitatii romanesti. Intamplator, cam aceiasi cu cei care evocau, pana mai ieri, culmile de progres calarite de cel mai iubit fiu al neamului. In Romania de azi e dificil sa spui ce este valoare. Intr-o istorie brazdata de carele alegorice ale propagandei si ideologiei, e greu sa convenim asupra celor mai importante personalitati. Unele sunt putin cunoscute, desi au marcat decisiv istoria tarii. Monarhia, atat de importanta in perioada recuperarii de sine a romanilor, a fost slutita de istoricii de partid care preferau sa arunce la cos 80 de ani in care Romania a recuperat multe in domeniul economic, social si cultural. Aceleasi distorsiuni si in viata culturala, unde personalitati importante au fost marginalizate, scoase din biblioteci, din muzee, din sali de concert. Nu placeau marimilor comuniste. Chipuri, nume, opere exilate din spatiul cultural romanesc, insemnand mult pe plan mondial! Au fost aduse in fata triste figuri de academicieni fara opera, cu opera discutabila, uneori plagiatori, sau contopisti fara idei originale. Au fost impusi poeti care livrau la kilogram ode dedicate partidului, considerent care atarna greu in alcatuirea manualelor dupa care au invatat multe generatii. Multi cred si azi ca valoarea si geniul sunt rezultatul acumularii cartilor si anilor. Ai valoare daca esti batran, geniul este totuna cu raftul de opere. Un criteriu dupa care s-au impartit si fotolii academice sau catedre universitare.
Un clasament al istoriei Romaniei poate suna, asadar, frivol, tinand cont de anii fara consistenta, lipsiti de discernamant prin care am trecut. Cel mai bun roman? De ce nu? Votul este modul prin care putem afla pe cine sa dam vina ca am ajuns unde am ajuns sau ce drum am ratat si cand, de am ajuns sa plangem ca nu avem modele si sfaturi de urmat. Votul nu va stabili cine este cu adevarat cel mai important roman, ci, mai ales, ce credem noi ca ne caracterizeaza, care este imaginea noastra despre noi. Pentru asta merita sa votam!
Lista mea e ceva de speriat! Miky Spaga, Matusa Tamara, Marean, Mitica, Gica, Gigi, Adrian Copilul Minune, oricare, Irinel, Terente si, cu voia dumneavoastra, ultimii pe lista, Ceausescu si Iliescu! O gluma proasta? Si daca nu e? Daca nu e, inseamna ca m-am inselat. Si ca mai sunt si sperante!