"Sunt ceea ce se cheama un trans-sexual"

Redactia
Opinii pe marginea scrisorii publicate in F. As nr. 715.

"Accepta-te asa cum esti"

Cu cativa ani in urma, lucram intr-o agentie de publicitate londoneza. Uneori era bine, alteori era ingrozitor, lucram impreuna cu alti cativa colegi, dar fiind vara, mai toti erau plecati in concedii. Eu eram singura si nu imi permiteam un concediu, mai ales ca aveam si doi copii. Intr-o saptamana nu am avut nici o comanda si, sincer, am inceput sa plang, ca stiam ca nu o sa am bani. Plangand, ma rugam la Dumnezeu sa faca o minune. Dupa vreo 10-15 minute, pe usa firmei a intrat un barbat foarte dragut, care m-a facut sa rad, a facut o comanda extraordinar de mare si m-a intrebat de ce am plans. Nu i-am spus de ce, dar cu acel barbat am devenit prietena, m-am indragostit nebuneste de el, ma invita in oras, ma suna, ma ajuta, pana la urma i-am spus ca ceea ce a facut el a fost ca un miracol. Atunci el m-a invitat intr-o seara intr-un bar, era un club de trans-sexuali, iar el, acel barbat pe care eu il iubeam, era si el trans-sexual, si era imbracat ca femeie. La inceput am fost putin socata, dar nu am vrut ca el sa se simta jenat de situatie, apoi am inceput sa vorbim, si am inteles ca el traia o drama. Societatea nu accepta aceasta latura a lui, dar am inteles ca, de fapt, nu era important sexul lui, nu era important daca avea un corp de barbat sau de femeie, important era ca el avea un suflet bun, ajuta pe toti neconditionat, era fericit cand facea pe altii fericiti. Asta a facut ca eu sa il apreciez ca personalitate. Fiecare persoana are momente cand trebuie sa lupte cu propriul sine, pentru a se accepta, o lupta dura, cu lacrimi si suferinti, cu multe intrebari, cu revolte si rugaminti. In fiecare persoana exista etape care trebuie depasite, de cele mai multe ori aceste obstacole fiind doar bariere ale conformismului. Cand sotul meu a divortat de mine, multi erau speriati si imi ziceau sa merg sa il rog sa se intoarca inapoi. Am spus nu. Cand am inceput sa lucrez ca programator, am plans, imi era teama, era o alta provocare a sortii, apoi am plecat in Anglia cu un contract, am luat viata de la capat, am plans in fiecare seara, dar cel mai mult am avut de luptat cu vechile conceptii, vechi conceptii pe care le-am intalnit chiar si la parintii mei, conceptii ca o femeie trebuie sa ierte infidelitatea barbatului, ca o femeie trebuie sa stea acasa, ba chiar sa spele barbatul pe picioare, ca o femeie ajunge sef doar daca are o relatie intima cu un superior, ca o mama nu poate pleca cu un contract de munca serios in strainatate etc. Cand parintii mei nu m-au inteles, am refuzat sa ii mai vizitez, daca prietenii nu m-au inteles, am incetat sa ii contactez, dar am continuat sa lupt cu vechile conceptii. Nu a fost simplu, dar azi sunt linistita. Poate povestea mea a fost prea lunga, dar fiecare are de infruntat provocarile vietii, e ca un test, daca esti tenace si stii ce vrei, vei trece acel test si iti vei gasi multumirea de sine.
Draga Anton, accepta-te asa cum esti, lupta sa te transformi emotional, psihic, sufleteste, si incearca sa nu ranesti pe nimeni, incearca sa te plimbi in natura cat mai mult, discuta cu tine insuti, asculta muzica de meditatie, si... mult noroc.
M. - e-mail: mami@yahoo.com

"Sotul meu a suferit de aceeasi problema ca si tine"

Draga Anton, am citit mesajul tau si as vrea sa-ti transmit cateva ganduri. Sotul meu sufera de aceeasi problema ca si tine, sau mai bine zis suferea. N-am stiut acest lucru cand ne-am casatorit, mi-a marturisit mai tarziu, si a venit ca un soc. Relatia noastra a avut de suferit, pentru ca emotional, el nu se putea implica deplin. Iar eu nu am avut cui sa-i cer sfatul. Preotul meu duhovnic din diaspora a avut insa o reactie calma, si cum dansul era obisnuit cu aceste probleme, mi-a mai insuflat curaj. Avem acum doi copii, iar sotul meu a devenit tot mai barbat, si emotional, si psihologic. Isi iubeste copiii si ii place sa fie tata si sot. L-am ajutat incurajandu-l sa ia decizii, laudandu-i calitatile barbatesti, si prin dragoste, acceptandu-l, in final, cu aceasta problema. Nu a fost usor pentru noi, dar rugaciunea ajuta. Sfatul d-nei Sanziana este foarte bun. Acorda-ti o sansa si incearca sa te apropii de sexul opus, incepand cu o relatie de camaraderie. Pune-ti nadejdea in Dumnezeu ca te ajuta sa iti gasesti omul sau oamenii care te vor accepta, iubi si sprijini in aceasta viata. Tot Dumnezeu te va ajuta sa treci si peste prejudecati. Ai rabdare in demersul tau pe langa sexul opus si ai rabdare cu tine.
Cu cele mai bune urari,
Crenguta - e-mail: crenguta-33@hotmail.com