Hotararea din priviri ar putea fi inselatoare. De multe ori au fost invinovatiti de lasitate sau lipsa de viziune. Vor sa para ca au vointa politica. Uneori reusesc, alteori nu. De cate ori nu ne-au amenintat ministrii fosti si actuali ai agriculturii ca lucrurile se vor schimba? La nevoie, pareau a spune, vor pune mana pe plug, sa creasca productivitatea si calificativele in rapoartele Ue. Au trecut 16 ani de la pariul castigat cu agricultura. Se pare ca pariul a fost, intr-adevar, castigat, dar nu de agricultura si nici de tarani.
Sa ramanem la culturi. De 16 ani, ministrii culturii promit ca vor face ceva pentru centrele istorice ale tarii. De atunci, zidurile Sighisoarei se prabusesc, Bucurestiul vechi e prada buldozerelor, cetatea Fagarasului sau cea a Sarmizegetusei sunt transformate in cariere de piatra de localnici. Ministrii culturii si-au suflecat manecile degeaba. La fel ministrii sanatatii. Si-au suflecat manecile, au promis ca pornesc la treaba si nu i-a mai vazut nimeni. Virusurile, microbii, bacteriile si-au vazut de treaba. Efectele sunt resimtite de toti.
Dar poate cel mai spectaculos si-au suflecat manecile sefii peste lupta anticoruptie. Pe vremea Psd, unul a inceput lupta de atatea ori, incat a uitat s-o continue. Lunar anunta ca lupta anticoruptie a fost declansata pe un front mare cat tara. A fost substituit de un alt luptator cu coruptii, seful administratiei fiscale. De vreun an si el se lupta cu morile de facut bani ale tranzitiei. Nu are spor, nimeni nu i se alatura. Pare desprins din alt desen animat. Unul dintre meciurile lui este cel cu patronii cluburilor de fotbal. De un an, Fiscul incearca sa afle in ce conditii sunt transferati jucatorii de fotbal. E vorba despre tranzactii de zeci de milioane de euro, care curg dintr-un buzunar intr-altul fara ca statul sa vada vreo para. Uneori nici macar jucatorii nu stiu cat de nepretuiti sunt. Averile unora dintre patronii de fotbal au crescut ca spuma poliuretanica din vanzari si cumparari de sportivi. Cota de piata a fost mentinuta printr-o mestesugita campanie de aparitii la televizor ale marilor titani ai gazonului. Mai mult, meciurile strategice au fost jucate la mare arta si cine trebuia sa invinga a invins cu scorul pe care-l negociase in prealabil. Toate acestea au primit numele de cooperativa de fotbal. Nimeni nu sta degeaba in culisele fotbalului romanesc. Aceasta complicitate de masa ar fi trebuit sa duca, pana acum, la o deconspirare de zile mari, mai ales ca seful autoritatii fiscale si-a suflecat si el manecile de cateva ori, pentru a impinge Maybach-ul unuia dintre eroii principali in arestul Fiscului. N-a fost sa fie. Piata neagra a fotbalului romanesc ramane, in continuare, o mare sursa de bani.
Dar poate ca ne inselam. Poate ca suflecatul manecilor are alt inteles si nu acela de angajament total si imediat. Poate ca ii luam noi prea in serios pe demnitarii care promit sa se puna pe treaba. Mai ales ca, adeseori, nu e clar pe ce fel de treaba se vor pune. Poate ca isi sufleca manecile sa nu-si pateze camasile. Daca si-ar pune manecute, ne-ar fi foarte clar ce au de gand. Asa, cu manecile suflecate, par gata de actiune si doar daca i-am prinde cu mana bagata adanc in buzunarele noastre am stii, in fine, de ce se pregateau demnitarii. S-a mai intamplat. Sau poate ca nici macar de asta nu se pregatesc, ci vor, pur si simplu, sa ia o masa copioasa si nu vor sa-si bage maneca in ciorba altuia, ci doar degetele. Oricum, desi vedem atatea maneci suflecate, nu vedem nici o frunte transpirata. La aceste mese, bancnotele nu se lipesc de frunte, ci de degete!