M-am nascut si am locuit in Hunedoara, pana la varsta de 18 ani, cand am plecat la facultate. De fiecare data cand ma intorc acasa, la parintii mei, fac o vizita la Castelul Corvinestilor. Ocupa un loc special in sufletul meu si imi e foarte drag. E locul viselor mele de copil, cand imi doream ca intr-o buna zi sa ajung printesa si castelul sa fie al meu... Din pacate, ultima vizita, cea de acum doua zile, a fost o dezamagire cumplita. Anul trecut vizitasem Castelul in iulie. Mai multe sali erau deschise, intr-una era o expozitie a portului popular, in alta o expozitie de cristale, in sala cavalerilor un domn canta muzica medievala, undeva in curte se lucra la ceea ce mi s-a spus a fi restaurarea fundatiei... Anul acesta insa, doar trei sali sunt deschise, vitralii sparte, lemn rupt, dintr-un zid se desprinsese o bucata, nu mai vorbesc de acoperisul schimbat in 2002, care a costat 2 miliarde lei vechi si care acum se prabuseste, tigla cu tigla. Intreb una dintre doamnele care pazesc salile ramase deschise publicului ce s-a intamplat. Imi raspunde cu nonsalanta ca lemnul este vechi, de la 1700, si de aceea este inchis restul castelului. (Ma intreb si eu, in gand, oare anul trecut, lemnul nu era tot de la 1700? Ce s-a intamplat oare intr-un an, sau cum de lemnul acela ce a rezistat 300 de ani s-a stricat intr-un an?) Doamna continua sa imi spuna ca nu au avut fonduri, ca de abia de curand au primit bani pentru unele reparatii. Stiu ca anul trecut s-au filmat scene pentru cel putin doua filme, iar in ultimii ani pentru cel putin douazeci, oare unde s-au dus banii aceia? Nu contest faptul ca poate mare lucru nu s-ar fi putut face cu ei, dar macar micile reparatii necesare. Mai intru o data prin sali, cat sa mai vad ca in Sala Armelor, unei vitrine ii lipseste un bec, fara de care de abia ca iti dai seama ca acolo este expusa o platosa de zale, ca sala neogotica este luminata de plafoniere din anul 2000 si un pic, dintr-acelea pe care tot romanul le are in bai si pe holuri. Curioasa, vreau sa vad ce s-a intamplat acolo unde anul trecut se lucra "la refacerea fundatiei". Raman de-a dreptul inmarmurita. In partea de la intrare, unde se mai pastreaza zidurile din secolul Xiii, la subsol, a aparut o toaleta publica cu gresie si faianta. Am simtit ca lesin, ca cineva mi-a murdarit visul din copilarie si si-a batut joc de el. Acesta a fost punctul culminant, dar povestea nu se termina aici. Exact langa ghereta de bilete, este Sala inchisorii, in care a aparut o centrala termica, insotita de multe izolatii din aluminiu stralucitor. Nu vreau sa se creada ca sunt impotriva incalzirii salilor castelului, dar cred ca se putea gasi o metoda mai buna, ca prizele din pereti puteau sa nu fie atat de vizibile, ca plafonierele mai bine erau inlocuite cu copii ale cupelor de fier dintr-o alta sala, iar despre toaleta, nu cred ca era chiar necesar sa fie inauntrul castelului, din moment ce in afara lui sunt deja doua (intr-adevar inchise, dar puteau fi refacute). Am plecat atat eu, cat si prietenii mei, cu un sentiment de profund dezgust si scarba, pentru ca acest monument a ajuns o asemenea bataie de joc. Am aflat ca va fi dat in administrare privata si poate ca este mai bine asa, dar pana atunci, vreau sa fac tot posibilul sa indrept ceea ce a fost stricat.
Va rog din suflet sa luati in considerare scrisoarea mea si, daca se poate, ajutati Castelul sa redevina ceea ce ar trebui sa fie: un monument istoric, nu toaleta publica. Va multumesc.
Adriana Chetan
- e-mail: adriana_chetan@yahoo.com