Copiii de periferie sunt captivii preferati ai infractorilor. Se initiaza. Ies din copilarie, intra in infernul maturitatii. Intr-o lume facuta parca pe calapodul celor maturi, din care au fost izgonite, in buna masura, caldura, afectiunea, dam peste copii maturizati inainte de vreme.
De la un timp, o televiziune transmite o emisiune care prezinta imagini din viata unui cuplu ciudat. Un barbat trecut de prima si a doua tinerete, merge spre a treia, compensand varsta cu conturile bancare, insoteste prin diverse locuri o fata de varsta scolara pe care o initiaza in arta cheltuirii banilor. Si nu numai. Viziteaza cu respect religios magazine selecte din capitale europene, aproape tot timpul tacuti, contrapunctandu-si admiratia doar cu chicoteli si aprecieri superlative gen "misto, beton, marfa". Intre cei doi este o legatura neprecizata, dar usor de banuit. Din cand in cand, camera surprinde un gest de bunic tandru si protector, dedicat nu iubitei, cum s-ar crede, ci iubitorilor de telenovele. S-ar parea ca emisiunea a avut ceva audienta, pana cand Cna-ul sa-si puna problema scoaterii ei din grila de programe.
Discutiile despre moralitatea unei emisiuni imorale - intr-o ora de transmisie se cheltuiesc poate cateva salarii medii pe economie, nu mai vorbim de ratia de rusine care se epuizeaza din primele cinci secunde - l-au facut pe tomnatecul amorez sa spuna ca incercarile de a opri publicul sa afle informatii in legatura cu cele mai recente cumparaturi facute de el si logodnica sa sunt o forma de cenzura. Intr-un fel, daca tinem cont de modul in care s-a vazut in presa relatia celor doi, omul are dreptate. Nu a tresarit nimeni cand, luni de zile, televiziunile i-au tatonat pe cei doi, dedicand minute pretioase de stiri logodnei lor, marturisirilor in direct, efuziunii colegelor ambetate de atata sentiment. Sora mai mica spunea si ea la o ora de maxima audienta ca o invidiaza pe recenta cenusareasa pentru norocul de a fi gasit un print micut de statura, dar cu bani, care sa-i ofere tot ce vrea, parfumuri, calatorii varatece in miez de iarna, bijuterii, masini, tot ce are nevoie o fata pentru a se maturiza. Cum sa nu te indigneze pudibonderia institutionala cand scoala la care invata fata le-a fost alaturi, nu a exmatriculat-o pentru absente si nu i-a scazut nota la purtare pentru comportament indecent. Cenusareasa din Bacau pare un model pentru populatia feminina de varste adolescentine din urbea natala si de-aiurea.
Povestea de dragoste este spusa de ochii lumii. Barbatelul nu este la prima aventura televizata. Are un trecut plin de trofee, a caror caracteristica esentiala pare sa fie tineretea. Daca va evolua tot asa, te intrebi cum vor arata stirile despre el peste 30 de ani. Intr-o tara in care pensionarii sunt tratati ca un balast social, nevoiti sa iasa in strada cu fluturasii de pensie prinsi de pancardele protestatare, copiii sunt abandonati in maternitati fara a li se mai descoperi vreodata parintii naturali, adolescentii conduc in topurile micii infractionalitati, femeile de peste 30 de ani nu au nici o sansa de promovare profesionala, persoanele active se plang de inactivitate, te intrebi ce si mai ales cine mai ramine de aparat? Politicienii, demnitarii, politistii, agentii secreti? Iar daca paradisul copilariei este calcat cu bocancii de tot mai multi adulti dati in mintea copiilor, nu mai ramane nici un loc de refugiu.
Emisiunea in care se dau in stamba tomnatecul amorez si juna iubita se intituleaza "No Comment". Si are si ceva comic in ea. Pare o intalnire impotriva naturii intre un pudel pitic, cu capul mare, imbracat ca o paparuda, si o gazela. Poate chiar o girafa. Fara palarie. Cu capul gol, vreau sa spun... In rest, intr-adevar...
No...