Filiform si inalt, misterios si hipnotic, cinic cateodata, ca un lord englez jenat de un guler prea scrobit, Marian Ionescu este pentru restul membrilor Orchestrei Directia 5 (Cristi Enache, Nicu Damalan, Marius Keseri) "Marele Frate": fondator, initiator, lider si guru. Magnetismul sau ii copleseste si ii subjuga cu usurinta pe toti cei din jurul sau, fie colegi de trupa, fie martori intamplatori. Ca acum. Cu o mana se joaca pe clapele pianului, cu cealalta schiteaza prin aer trasee noi pentru Directia 5. Scorpion nascut pentru a conduce, are o spaima terifianta de locul doi, incercand mereu sa surprinda. Si reuseste. Asa cum se intampla si cu noul album al formatiei, intitulat Ambiental. O muzica buna de ascultat dimineata, cu ferestrele larg deschise spre soare, sau noaptea tarziu, cand sunetele se pierd in tacerea adanca.
- Noul album, exclusiv instrumental, marcheaza un alt nivel de expresie al Directiei 5. Ce fel de muzica ne propuneti de data aceasta?
- Este o muzica sensibila, emotionala, profunda, care creeaza momente generoase de liniste si echilibru sufletesc. Daca aceste cantece ar fi avut versuri, ele ar fi vorbit despre prietenie, dragoste, toleranta si despre cat de simpli am putea fi. Depasind frontiere stilistice, combinand sunete din natura, cu sonoritatile instrumentelor clasice (violoncel, flaut, harpa, viola, trompeta), am dorit, pur si simplu, sa ne intoarcem la muzica pura. Pentru asta, am colaborat cu instrumentisti foarte talentati, de la Filarmonica "George Enescu" si Big Band-ul Orchestrei Nationale Radio, dirijata de Ionel Tudor. Am facut o muzica de calitate, o muzica sincera, care este, avem deja semnale, foarte bine primita. Acest album este si o urmare a "staturii" noastre spirituale din prezent, care a crescut constant, de cand formam impreuna "artistul" Directia 5, adica din 1991 incoace. Este un disc de care suntem foarte mandri, pentru ca reprezinta o nevoie de exprimare artistica a noastra, nu neaparat un target comercial. Cei care vin la concertele noastre stiu ca noi intercalam asemenea parti instrumentale intre piese, tocmai pentru a introduce publicul mai bine in atmosfera, in lumea muzicii Directiei 5. Un concert Directia 5 inseamna un show complex, cu lumini si efecte speciale. Ne place ca atunci cand suntem pe scena, sa avem elemente ajutatoare pentru a mentine constanta atentia publicului, timp de 90-100 de minute. De cativa ani, ne gandim la acest disc: am tot discutat despre el, l-am schitat, si acum a venit vremea lui. Ambiental e pe piata, gratie producatorului "Cat Music".
Unica iubire: Directia 5
- Ce te-a inspirat atunci cand ai compus piesele noului album?
- Propriile mele experiente umane si spirituale, lecturile, muzica pe care o ascult. Sunt mai aplecat spre lectura decat eram acum cativa ani, ascult multa muzica clasica si mult jazz. Dar ascult si muzica ce ar putea trece drept experimentala, a unor muzicieni straini, si la fiecare gasesc o combinatie curajoasa de doua-trei note. Autosuficienta e foarte periculoasa. In fiecare zi am teama asta, de aceea mi se pare ca ziua e prea mica pentru a putea studia si citi cat as vrea. Toate acestea pe mine ma imbogatesc sufleteste si imi demonstreaza curajul cu care trebuie trait, visat, vorbit, cantat. Avem nevoie de aceasta libertate, pe care unii dintre noi abia o silabisim. Cu anii, se schimba ceva in fiecare din noi, inveti sa acorzi atentie si sa dai valoare unor lucruri si momente care pareau fara nici o importanta in trecut. Probabil ca asta e intelepciunea, nu stiu, fiecare varsta are descoperirile ei: la 20, la 30, la 40 de ani, vezi lumea altfel, in mod diferit. Eu am 44 de ani. Am trecut de orgoliul varstei la care credeam ca stiu totul. Cum sa spui ca stii totul cand fiecare acord la pian iti deschide un univers?
- Cele cateva sute de concerte si cele 16 discuri pe care le-ati editat au in spate o reteta sigura de succes si de longevitate. Care e secretul vostru?
- Avem o relatie foarte lunga si frumoasa cu Directia 5, practic cea mai lunga relatie de dragoste pe care am avut-o fiecare din noi. Nici unul dintre membrii trupei nu e casatorit, lumea ar putea vedea in asta un sacrificiu al vietii noastre personale. Intr-adevar, e greu sa nu ai o familie la care sa te raportezi, in care sa-ti gasesti echilibrul si raspunsul la problemele tale existentiale. La ultimul nostru interviu ma plangeam ca nici o femeie nu sta cu mine, pentru ca nu suporta sa-i cant game la pian, patru ore pe zi. Si acum lucrurile stau tot asa. Dar, din fericire, eu si colegii mei de trupa ne avem unii pe altii, suntem ca o familie, petrecem mult timp in microbuz, la studio, petrecem mult mai mult timp in turnee decat acasa, daca avem mai mult de 200 de concerte pe an, va-nchipuiti! Asa ca n-as spune ca e un sacrificiu, atata vreme cat facem exact ceea ce ne-am dorit, ceea ce ne place mai mult. Suntem prieteni, ne cunoastem de multi ani, ne stim si partile bune si cele mai putin bune, ne suportam si ne iubim.
Dar in afara vietii personale, pentru Directia 5 am mai sacrificat toata energia mea, pe care o puteam canaliza spre alte proiecte, mult mai profitabile. Eu stiu, puteam sa fiu patron de hotel, sa am un lant de magazine sau un lant... de aur!... dar ma sacrific in continuare pentru Directia 5. Ma lupt pentru fiecare idee pe care o am, pentru un fel de-a fi comun tuturor, pentru un mod in care administrez si coordonez artistic acest grup. Fiecare dintre oamenii care lucreaza pentru Directia 5, de la echipa tehnica pana la ultimul chitarist, are propria personalitate, vine cu niste idei de-acasa, de la mama, de la bunica, de la iubita lui, sau de la prietenii din scara blocului, si eu trebuie sa ma lupt cu toate aceste pareri, pentru a le armoniza, pentru a-mi impune si ideile mele. De asemenea, trebuie sa am grija ca ei sa fie tot timpul "in priza", sa fie in forma fizica si psihica si mai ales intr-o forma economica, pentru a avea o stare de spirit libera si a se putea gandi la ceea ce au de facut, adica la proiectele artistice, si nu sa duca grija banilor. E un razboi permanent in business-ul acesta. Stai cu sabia mereu scoasa din teaca, imbracat in armura si calare.
Reteta succesului?
Munca si iarasi munca
- Au fost si momente de slabiciune, in care ai dorit sa renunti?
- Sa renunt, nu! Daca as putea da timpul inapoi, ca sa nu mai repet anumite greseli, n-as mai canta cu Loredana. Dupa perioada aceea, a trebuit sa renasc ca pasarea Phoenix si sa reafirm "artistul Directia 5". Dar am avut si alte momente de cumpana, de deruta, de panica, de dezarmare si deprimare. In drumurile noastre facem, de multe ori, radiografia vremurilor trecute si prezente si vedem cati dintre colegii nostri talentati au esuat pe vreun tarm pustiu, au dat gres cu proiectele lor si stau acasa. Atunci, ne dam seama cat suntem de norocosi. Reteta noastra de succes e rezultatul multiplelor incercari si tatonari. Daca ar veni cineva la noi in "bucatarie", in studio, cand lucram, ar vedea ca uneori imprimam un cantec in 11 variante de orchestratie si in patru variante de text. Si tot nu stii daca acel cantec va ajunge sa fie cantat pe scena sau sa apara pe un disc. Asa ca putem spune ca Directia 5 nu are o reteta sigura de succes, ci o reteta sigura de munca si de tenacitate. Ambitie si profesionalism, de-adevaratelea. Vrem ca publicul sa faca o diferenta foarte clara intre noi, Directia 5, si oricine mai canta pop-rock pe piata romaneasca, indiferent ca o face din pasiune sau din plictiseala. Publicului trebuie sa-i faci continuu demonstratia valorii tale. Acum cinci ani raspundeam cand eram intrebat ca nu ma incanta premiile, ca nu am nevoie de certificari. Astazi nu mai sunt de aceeasi parere. Avem nevoie si acum, dupa atatia ani, de continue confirmari din partea publicului, chiar si de titlurile sau premiile oferite de juriile de specialisti, cum a fost trofeul obtinut la Mamaia anul trecut. Avem in repertoriu cantece ritmate si cantece lente, cu multa emotie, muzica underground - aproape neauzita la radio vreodata, dar si o muzica extrem de populara. E o echilibristica foarte delicata, care te poate tine in scena multi ani, pana la batranete. Trebuie sa-l convingi pe cel care vine la concertul tau ca nu esti doar in trecere prin orasul lui, ci ca ai venit acolo pentru ca ai ceva sa-i oferi, ai ceva sa-i dai, care sa-l emotioneze. Ca doar nu cantam pentru cei "doi galbeni" pe care-i luam ca onorariu. Noi de la Dumnezeu primim si dam, mai departe, oamenilor. Si stim ca mai avem inca foarte mult de daruit oamenilor din Tara Romaneasca. Avem de gand sa ne implicam mai mult in social, sa ilustram mesajul acesta in cantecele noastre, pana acum inspirate mai mult din dragoste. Nu ma vad ca formator de opinie, dar mie imi trec foarte multe prin cap. Asa ca nu se stie niciodata, poate chiar am solutii la problemele grave economice si politice pe care le traversam.
Foto: Cat Music