Emisiuni de televiziune, lansari de volume omagiale si de emisiuni filatelice, vernisaje ale unor expozitii aniversare, vizitarea mormintelor regale de la Curtea de Arges, toate realizate cu concursul si in prezenta Familiei Regale, au marcat public evenimentul.
Dar intre toate acestea, filmul realizat de Marilena Rotaru pentru Tvr1 merita o distinctie aparte. S-a intitulat "Nihil Sine Deo" si a fost lansat la Palatul Cotroceni, la invitatia Excelentei Sale Domnul Traian Basescu, Presedintele Romaniei. Confruntat, din pacate, cu serioase probleme de sanatate, presedintele nu a putut asista la spectacol, dar prezenta Regelui la acest eveniment important, asistat de intreaga familie, a conferit momentului o solemnitate aparte. Toti cei prezenti au simtit ca, fie si pentru o clipa, istoria a intrat pe fagasul sau normal, ca perioada de peste saizeci de ani de absenta a Regelui a fost doar un vis urat.
In ce priveste tema reuniunii - filmul realizat cu inalt profesionalism de Marilena Rotaru - el a fost dedicat uneia dintre "normele" cele mai importante care au guvernat regalitatea romana: "Nihil Sine Deo", nimic fara Dumnezeu, un principiu respectat cu sfintenie, de toti suveranii purtatori de coroana. Veniti din Germania, regii urcati pe tronul regatului romanesc au devenit patrioti infocati, luptand, atunci cand istoria a cerut, impotriva tarii in care se nascusera. Am intrebat-o pe Marilena Rotaru cum a descoperit ea, atat de tanara inca, rolul benefic al monarhiei romanesti. "Bunica imi povestea adesea despre Regele Mihai, printul mostenitor atat de iubit de romani. Apoi, in albumul cu fotografii de familie, am descoperit una care-l infatisa pe tata ranit, aflat in spital. Asupra lui era aplecata o doamna ce-l incuraja. Era regina mama Elena! In iarna lui 1991 am plecat la Versoix, unde am avut cinstea sa realizez primul film despre Rege. De-atunci il descopar mereu, cu uimire si profund respect, pe cel care o clipa nu a incetat sa ne iubeasca, sa-si inchine viata binelui Romaniei, sa stie sa fie, cu discretie si modestie, un mare si adevarat patriot."
Omagiu eroului necunoscut
Noi, toti, suntem constransi de acum inainte, sa ni-l amintim, doar cu pioasa recunostinta, pe Ion Gavrila Ogoranu, unul dintre marii eroi ai acestui neam. Neinfricatul luptator pentru eliberarea tarii de comunisti a pornit-o pe drumul fara intoarcere, invins de boala si batranete. Si poate din tristetea de a nu i se fi recunoscut faptele, asa cum ar fi meritat.
Cei care ne critica azi pentru lipsa noastra de curaj, pentru lipsa unei disidente anticomuniste, uita - sau se prefac a o face - ca Romania a fost prima tara din Est, in care lupta de partizani impotriva comunismului a dat jertfe impresionante: sute de morti executati miseleste sau mutilati pe viata de regimul inchisorilor comuniste. Luptator in rezistenta armata din Muntii Fagaras, Ion Gavrila Ogoranu, la fel ca toti tovarasii lui, n-a fost nici haiduc, nici "bandit", cum l-au numit securistii. Au fost eroi, luptatori curajosi, neimpacati cu ideea ca Romania va deveni o enclava a comunismului. Douazeci si unu de ani l-a cautat securitatea pe Ion Gavrila Ogoranu si nu l-a gasit. Au fost pronuntate doua condamnari la moarte in contumacie. El nu a aparut. In vreme ce acolo, in munti, rapaiau mitralierele securiste, urechile romanilor erau astupate de imnurile de partid. Rasunetul imnurilor si al fanfarelor aburea minti, rapunea cinic ceea ce mai ramasese din patriotismul romanesc de odinioara. Una din crimele morale savarsite de comunisti "in numele poporului". In tot acest timp, Ion Gavrila Ogoranu a ramas acelasi patriot lucid si neinfricat, gata sa se jerfteasca pentru libertatea Romaniei. Cu cat rasunau mai tare goarnele imnurilor comuniste, cu atat sufletul lui ramanea mai hotarat sa lupte si sa reziste. Alaturi i-a stat mereu sotia sa, Ana, zidita, si ea, din aceeasi plamada de fiinta nesupusa si luptatoare. Ea i-a pregatit ranita si in noaptea de 23 decembrie 1989, cand Ion Gavrila Ogoranu a pornit spre Bucuresti, incredintat ca avusese loc o Revolutie, hotarat sa formeze o armata pentru a o apara...
Cartea sa, Brazii se frang, dar nu se indoiesc, e un testament sufletesc si moral. Marturia unui om de extractie nepamanteana, despre suferinta de a trai printre pamanteni.