La cei 73 de ani ai sai, Cachaito Lpez paseste cu greu pe scena, incadrat de doi colegi care-l insotesc, pana ce ajunge la locul unde-l asteapta la fel de batranul sau contrabas. Nu trec nici cateva minute, si luminile rampei, ritmul muzicii ce pulseaza navalnic si aplauzele publicului ce a umplut ochi Sala Palatului actioneaza ca un elixir magic al tineretii. Barbatii cam subrezi, care in culisele scenei pareau mai degraba un grup de pensionari aflati intr-un turneu al statiunilor balneoclimaterice, stralucesc acum pe scena, aclamati de 4000 de spectatori. Cei doi trompetisti din spate au propriul lor show, se balanseaza in permanenta, cand in stanga, cand in dreapta, saxofonistul isi arata maiestria, percutionistii nu slabesc o clipa ritmul. Un negru mare, imbracat intr-un costum sic, dirijeaza toata orchestra. Alaturi de veterani, se afla doi tineri vocalisti si un pianist exceptional.
Concertul este cat se poate de fierbinte, pentru ca celebra orchestra cubaneza Buena Vista Social Club se afla din nou in Romania, si lumea stie de ce sunt in stare celebrii muzicieni cubanezi. Maiestrie, verva si patima latino-americana. De aceasta data, organizatorii concertului, Fundatia Culturala Phoenix (cei care anul acesta i-au adus in tara si pe japonezii de la Yamato si pe islandezii de la Mezzoforte), au avut inspiratia sa ofere si publicului din provincie, dupa mult timp, ocazia de a vedea live un concert important. De data aceasta, aleasa a fost Timisoara, atmosfera creata de banateni fiind senzationala. Nu doar bucurestenii merita astfel de bucurii muzicale, iar aceasta experienta arata ca si alte orase pot onora prezenta unor artisti straini de calibru.
*
Nume de traditie in Cuba, Buena Vista Social Club a devenit un fenomen mondial dupa ce, in 1996, chitaristul american Ry Cooder a avut flerul de a strange laolalta vedetele de odinioara, ajunse la varsta senectutii. Succesul a fost fulminant, discurile s-au vandut in milioane de exemplare, iar concertele i-au purtat in intreaga lume, pe cele mai selecte scene. Buena Vista a devenit o fabrica muzicala ale carei rotite sunt unse de impresari occidentali ce dirijeaza traseul unor muzicieni care, in ciuda faimei, nu si-au pierdut firescul si modestia. Treptat, marile figuri ale orchestrei, precum Compay Segundo, Ruben Gonzales, Ibrahim Ferrer, au parasit aceasta lume, insa Buena Vista are puterea de a-si continua drumul. Veteranii prezenti la Bucuresti au in urma peste 55 de ani de cariera, au inceput, ca si lautarii nostri, in familie, au cantat la inceput in marile restaurante si cazinouri americane din Havana, apoi au continuat in tot felul de orchestre, stiluri, formule.
"Noi, cubanezii, traim prin muzica"
"Si la pian, doamnelor si domnilor, Roberto Fonseca!"
Vuietul salii si ropotele aplauzelor s-au intetit atunci cand dirijorul orchestrei l-a prezentat pe cel mai tanar muzician ce a calcat vreodata pragul Buena Vista Social Club. Farmecul lui Fonseca, pe langa neastamparul si virtuozitatea sa, a fost dat de solo-urile de pian in care parea ca pluteste undeva departe, deasupra salii, dar totodata era in intregime conectat la ritmul orchestrei. Solouri care puteau dura minute in sir fara sa plictiseasca o clipa publicul, care l-a rasplatit cu aplauze si ovatii.
Roberto Fonseca a sustinut peste 300 de concerte in orchestra lui Ibrahim Ferrer, alaturi de care a cantat pe aceeasi scena a Salii Palatului, cu doi ani in urma. "Buena Vista Social Club are viitorul asigurat: stralucitorul Roberto Fonseca reprezinta noua generatie." "A fost marea revelatie a serii." "Atunci cand Ferrer a cantat acompaniat doar de Fonseca, sala era la picioarele lor, de parca ar fi fost niste staruri rock." Iata doar cateva din elogiile aduse tanarului pianist, de presa din Europa, Asia si America, la sfarsitul acelui turneu mondial.
Nascut in martie 1975, Fonseca este considerat marea speranta a unei muzici cubaneze ce musteste de tinere talente si, totodata, cel mai bun pianist al generatiei sale. A fost remarcat la 15 ani, la un festival international de jazz, desfasurat in orasul sau natal, Havana, si de atunci traseul sau artistic este entuziasmant. A lansat trei discuri solo, doua cu trupa sa de latin jazz, Temperamento, scrie muzica de film, produce albume, iar din 2001, imprima si concerteaza in Buena Vista Social Club, acolo unde a preluat locul lasat liber de idolul a generatii intregi de cubanezi, pianistul Ruben Gonzales.
Imbracat dupa ultima moda, ca un hip-hopper american, insa fara urme de emfaza si aroganta, vorbind incet, intr-o engleza bombanita, tanara senzatie a muzicii cubaneze a acordat urmatorul interviu revistei noastre.
Roberto Fonseca
"Imi plac romanii, felul in care primesc si simt muzica"
- Te-am admirat si acum doi ani, cand ai stralucit in orchestra lui Ibrahim Ferrer. Acum, esti deja pentru a patra oara in Romania...
- Da, si mi-au placut de la bun inceput romanii, felul in care primesc si simt ei muzica. Eu sunt din Caraibe, din Cuba, si atunci cand vin in Europa este foarte important sa simt ca pot comunica cu oamenii, ca-i pot face fericiti prin muzica mea.
- Bine, dar sunteti bine primiti peste tot in lume...
- Asa e, dar in unele locuri suntem mai mult decat bineveniti, si asta se intampla in Romania.
- Cum este sa calatoresti, sa lucrezi alaturi de niste tipi care au de doua ori si ceva varsta ta, cum va impacati?
- Avem o relatie foarte fireasca, intre noi nu se pune problema de varsta. Cateodata, simt o anumita presiune pentru ca am luat locul lui Ruben Gonzales, si toata lumea e cu ochii pe mine, ce voi face, cum voi canta in urmatoarea clipa. Este o mare onoare sa cant dupa Ruben Gonzales, insa eu am stilul meu propriu si atata timp cat lumea e multumita de el, sunt foarte bucuros. Guajiro, Cachaito, cei mai varstnici din trupa, sunt ca niste profesori pentru mine, intotdeauna am ceva nou de invatat de la ei. Ei sunt adevaratii maestri ai muzicii cubaneze. Inainte de a-i cunoaste, cantam si eu ca toti tinerii din lume, cat mai complicat, cu cat mai multe note, insa dupa aceea am inteles ca muzica aceasta veche, aparent simpla, este cel mai dificil de cantat. Ai putine note, ce-i drept, dar trebuie sa pui acea nota de care este nevoie la momentul potrivit.
- Cum ti-ai descoperit vocatia?
- Am doi frati mai mari, unul canta la tobe, altul la pian, tata batea la tobe, mama canta si acum intr-un cor bisericesc, asa ca nici eu nu puteam sta departe de muzica. La 8 ani, bateam la tobe intr-un grup ce canta piese Beatles, apoi la 12 ani am ales pianul, pentru ca simteam ca imi ofera mai multe posibilitati de exprimare. Am cantat si pop, si rock, si hip-hop, pentru mine muzica e la fel, atata vreme cat este de calitate.
- Acum, dupa ce ai umblat prin intreaga lume, poti sa intelegi mai bine si sa ne spui si noua: ce-i asa special la cubanezi, care-i secretul acestei muzici ce a cucerit toate continentele?
- Suntem intotdeauna veseli, pozitivi. Traim prin muzica, iar muzica noastra este o muzica a bucuriei, chiar daca uneori cantam despre lucruri triste. Cuba este o uriasa cutie muzicala. Strazile sunt impregnate de muzica, se canta in restaurante, baruri, carnavaluri, cinematografe, festivaluri.
- Am vorbit numai si numai despre muzica. Ce faci atunci cand te intorci din turnee, cum iti petreci cele cateva ore libere?
- Studiez, pregatesc noi concerte, scriu cantece, lucrez toata ziua. Imi place sa fac aranjamente muzicale, sa produc alti artisti din Cuba sau din afara. Mai dau cateodata cate o fuga pana la plaja, insa in rest, ma gasesti mereu acasa. Locuiesc cu mama, sunt un tip cuminte si nu prea vorbaret.
(Fotografiile autorului)