- Esti omul surprizelor, domnule Ivanov! Joci de 11 ani pe scena Teatrului National din Bucuresti si ai devenit intre timp societar al acestuia, onoare ce recompenseaza realizarile dumitale de tanar actor pregatit sa joace orice, de la drama istorica la comedie. Pe ce trasee navighezi in primavara aceasta?
- Surpriza nu-mi apartine mie, eu doar raspund cu tot entuziasmul si priceperea mea solicitarilor atat de diferite, indiferent de unde vin ele. De acasa ori din strainatate, din propriul teatru ori din vecini, cum am fost acum invitat de Alexandru Tocilescu, sa joc intr-un spectacol la Teatrul Bulandra. La Tnb sunt fericit ca repet acum, cu un regizor ca d-l Petrica Ionescu, de la Opera din Paris, venit sa monteze la Bucuresti o versiune moderna a Burghezului gentilom. Eu ma numesc Costica, in traducere, si sunt valetul tanarului indragostit, jucat de Marius Manole. E o incantare sa joci intr-un asemenea spectacol cu dans si muzica, in compania unor actori daruiti. Tot prin dans si muzica am avut un mare succes cu ani in urma, in compania Maiei Morgenstern si a lui Razvan Mazilu, in spectacolul Dama cu camelii. Spectacolul a fost invitat si intr-un teatru din Atena, unde ne-a vazut si ne-a admirat marele regizor Michael Cacoiannis. El ne-a propus sa lucram impreuna musicalul dupa comedia antica Lisistrata, transformata acum trei ani intr-un musical indracit, cu numere de cabaret, cantate live si, evident, dansate tot de noi doi. A fost o experienta uimitoare, divina: Maia si cu mine compuneam fiecare cate trei varste ale personajului, iar ultima era cea mai dificila, pentru ca trebuia sa cantam si sa dansam si la "senectute". Doar ca aveam un model de tinerete in persoana regizorului nostru, care, la cei 85 de ani ai sai, a fost pentru noi un izvor de energie, de neobosire si fantezie creatoare. Acum domnia sa are planuri mari: un turneu cu spectacolul nostru in Statele Unite. Dumnezeu sa-i ajute si lui, si noua, sa-l putem realiza. Deocamdata, astept cu infrigurare premiera de la Bulandra, o alta experienta incitanta si provocatoare. Alt neobosit as al scenei, regizorul Alexandru Tocilescu, a realizat, dupa piesa unui autor rus (Elisaveta Bum, de Daniil Haims), un spectacol de muzica si dans. Textul a fost scris in plina teroare K.G.B.-ista, cu un context ce devine din tragic - comic absurd, un comic grotesc si cumplit, la Tocilescu. Eu cant si dansez in chip de Ivan Ivanovici. De unde mi se trage pasiunea mea pentru musical? De la minunatul Dan Puric; el m-a descoperit, pe cand era la Botosani si eu urmam Scoala populara de arta in orasul meu natal. M-a luat in prima lui trupa de pantomima, si cu spectacolele lui am venit in Bucuresti. Asa am ajuns si la Institutul de Teatru, apoi, din ultimul an, am fost invitat sa joc la National. Astazi, ma simt fericit. Primavara mi-a adus multe bucurii si surprize artistice. Intre timp, mi-am schimbat si domiciliul, ma rog, tot intr-o garsoniera micuta, dar cum sunt nefamilist, nu-mi fac griji pentru cubuletul meu de spatiu locativ. In schimb, ma desfasor in voie pe scena, cum face "calul" lui Harap-Alb, pe care il joc cu o trupa teatrala din Tulcea si pentru care am fost premiat.