Cel mai la indemana motiv, invocat adesea de sindicalisti, cadre didactice sau politicienii din opozitie: fondurile simbolice primite din bugetul de stat. Nici unul dintre ministrii educatiei din ultimele decenii nu a parut sa considere ingrijoratoare imbatranirea corpului profesoral, saracia bibliotecilor, migratia studentilor. Dar n-au ostenit laudand calitatea invatamantului si stergand praful de pe cadre didactice eternizate in functie. S-au bucurat de intelegere la nivel inalt. Singurul motiv pentru care politicienii mai par inca interesati de invatamantul superior este acela ca pe statele de plata ale universitatilor de stat sau particulare, primesc adaosuri substan-tiale la indemnizatia de parlamentari.
Toate acestea nu erau posibile fara complicitatea capilor institutiilor de invatamant superior. Pentru multi dintre ei, chiar si putinii bani primiti de la buget sau din finantare externa au fost o sursa frumusica si sigura de venit. Asa se face ca pe lista de mari datornici a finantelor publice se afla, la ora actuala, multe dintre universitatile de traditie. Cea mai mare parte a universitatilor de stat s-au inecat in apele tulburi ale tranzitiei, ramanand in mod repetat corigente la capitolul finante. Complicatii produse nu doar de banii putini, ci si de putina pricepere a celor care-i manevrau. Politehnica bucuresteana, de pilda, ar avea nevoie de 150 de miliarde de lei pentru a acoperi datoriile pe care le-a acumulat pana in luna aprilie. Suma depaseste cu mult bugetul de care dispune prima scoala superioara de invatamant tehnic din Romania. Si Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi e pe lista datornicilor, are de platit circa 50 de miliarde de lei vechi si nu da semne ca ar fi solvabila. La Universitatea Tehnica din Iasi raman lunar 10 cadre didactice neplatite din acelasi motiv: proasta gestionare a unor fonduri simbolice. Datoriile au ajuns la 25 de miliarde de lei, dar ar putea creste, intrucat mai sunt inca de plata restante pentru anul trecut.
Ca si cum toate acestea nu ar fi de-ajuns, trei dintre fostii rectori ai Universitatii de Medicina din Iasi urmeaza sa dea cu subsemnatul la procuratura, in legatura cu modul in care au jonglat cu mai bine de un milion de euro, bani disparuti din buzunarul Universitatii in subteranele sulfuroase ale capitalismului. Potrivit unui raport al Curtii de Conturi, mai toate cheltuielile au fost umflate de interese si nepotism. Contractele incheiate cu firmele de constructii au fost de cele mai multe ori incredintate fara licitatie, si preturile au fost pe masura. Controlul, care ar putea fi repetat cu acelasi succes, se pare, si in alte centre universitare, demonstreaza, daca mai era nevoie, ca oamenii pusi in fruntea invatamantului romanesc au imbinat incompetenta cu reaua-credinta, grabiti sa cheltuiasca repede si prost banii primiti de la buget. Chiar daca in mediile intelectuale problema banilor inca mai pare un subiect frivol, ar trebui sa-l adaugam printre motivele exodului de creiere la care asistam in ultimii ani. Din pacate pentru noi, pleaca doar creierele cu un coeficient de inteligenta peste medie. Pentru cei care conduc invatamantul romanesc, exodul creierelor inseamna un pas inainte in ierarhia profesionala. Elimina competitia. Altminteri, un student eminent ar fi un cosmar pentru profesorul sau. Lipsa competitiei e un sistem care functioneaza, nu doar in economie sau cultura ci, iata, si in invatamant. Fara concurenta, rectorii, ca si contractele, se pot desemna fara licitatie, prin incredintare directa. Restul e incompetenta, nepotism, coruptie. Si tacere. O tacere grea si rau prevestitoare pentru viitorul tarii!