La 31 de ani, "Fata din Tara de Sus" are agenda de primavara plina de sentimente si planuri mari: discuri, concerte, carti de povesti scrise impreuna cu Daria, zana ei de acasa, care ii vegheaza de la un timp fericirea
Balul copiilor
- Ai lansat de curand un nou album, Cantece de leagan, dintr-o serie foarte iubita de copii: "Cutiuta muzicala". Cum de te-a tentat un asemenea gen?
- Cand am fost sunata si mi s-a propus proiectul, am acceptat imediat, fara sa ma gandesc care va fi rasplata. Mi-a facut foarte mare placere sa cant aceste piese, de aceea le-am inregistrat foarte repede, si albumul nu suna rau deloc. Sunt cantece care nu au mai aparut pe un Cd, nici nu sunt foarte cunoscute, mi le-a propus Liliana Stefan, textiera si compozitoare, producator al seriei de Cutiute muzicale. Sunt compozitii clasice, semnate de Timotei Popovici, G.D. Chiriac, Nicolae Ciocoiu, Adrian Pop. Sunt foarte preocupata de lumea aceasta, a copiilor, datorita Dariei, desigur, dar si pentru ca sunt foarte sensibila la problemele lor. De Craciun, am sustinut intotdeauna concerte gratis pentru copiii defavorizati, am fost sa le citesc povesti copiilor internati in sectia de arsi de la Spitalul de copii "Grigore Alexandrescu" din Bucuresti, mi-am donat spre a fi licitat trofeul obtinut la festivalul "Cerbul de Aur" in folosul copiilor superdotati inscrisi in programul Fundatiei "Henri Coanda". Am intalnit de curand, intr-o emisiune de televiziune, o fetita de unsprezece ani, eleva la Scoala de muzica, o violonista exceptionala, a cantat un studiu foarte greu asa de frumos ca m-a impresionat. Dar era foarte, foarte saraca si modesta, venise cu bunica ei, bolnava de cancer. Le-am ajutat cu ceva bani si au fost atat de coplesite, incat mi-au propus sa ma mut cu Daria la ele, ca au o casa cu mai multe camere si-mi ofera una din ele. Eu stau cu chirie, de cand am venit in Bucuresti. Desigur ca am refuzat, dar n-am putut sa nu ma gandesc ca am atatia prieteni miliardari, dar unul n-a zis, o data: "Vino sa stai intr-unul din apartamentele sau casele mele!". Un alt plan al meu, tot din sfera aceasta, a preocuparilor legate de copii, este ca eu si Daria ne-am gandit sa scriem o carte cu povesti, inca nu ne-am hotarat daca o sa fie vorba despre un singur personaj care are mai multe aventuri, sau despre mai multe povestioare cu mai multe personaje. Si ea, fiind asa de talentata la desen - a luat Premiul Academiei Romane "pentru sensibilitate artistica" la olimpiada de desen pentru copii prescolari de anul trecut -, sa o ilustreze. Daca ii povestesc ceva, ea imediat deseneaza ceea ce ii inspira povestile mele, pe care, unele, le compun special pentru ea, sau pe altele i le citesc din colectiile clasice.
Daria a implinit pe 15 aprilie opt ani, dar pentru ca era vacanta si colegii ei erau plecati, vom reprograma petrecerea aniversara. Dar am pus deja la cale totul. Va fi intr-un club, cu un Dj pentru copii, caruia sa-i ceara fiecare ce piesa vrea, iar el sa-i antreneze in diverse jocuri si intreceri. Va fi un spatiu separat pentru parinti, ca sa nu se impiedice de ei bietii copii. Daria isi doreste sa aducem la petrecerea ei si fantana de ciocolata (o mica fantana arteziana prin care curge tot timpul ciocolata lichida). Tortul va fi in forma de stea, ca si invitatia care se va trimite fiecarui copil. Petrecerea se va numi, fiind o discoteca pentru copii, "Disco Kids Party", cu muzica, baloane, artificii. La sfarsitul ei, fiecare invitat trebuie sa scrie in Cartea de Onoare a sarbatoritei, iar cei foarte mici, care nu stiu sa scrie, sa deseneze. Tot in aceasta carte, vom pune si fotografiile pe care le vom face la petrecere, pentru ca atunci cand va creste, Daria, dar si eu, sa ne amintim cu drag de momentul acesta. Tot punand pe hartie ideile mele pentru petrecerea Dariei, impreuna cu o prietena care are o firma de organizare de evenimente, ne-am gandit sa dezvoltam si o asemenea ramura, cea a organizarii evenimentelor pentru copii, pentru care nu stiu daca exista asemenea oferte.
Perdele cu printese
si un televizor alb
- Pesimistilor care nu-ti dadeau prea multe sanse ca mama singura le poti arata, acum, ca ai o frumusete de fata, talentata si isteata foc, si scolarita de nota zece. Ai regretat vreodata ca ti-ai asumat statutul acesta?
- Daria termina acum clasa intai si din fericire ii place la scoala. Cel mai mult ii place ziua de vineri, pentru ca are Desen, Lucru, Muzica si Engleza. Dar altfel, peste tot in carnetul ei de note, vezi numai medii de "Foarte Bine". Si ma bucur foarte tare, pentru ca in momentul in care a intrat in scoala, nu stia nici sa scrie, nici sa citeasca, spre deosebire de vreo alti cincisprezece colegi de-ai ei de clasa, iar acum citeste tot asa de coerent cum vorbeste, si scrie foarte usor. Si la matematica e foarte buna si sunt multumita de felul in care a evoluat. Dar pentru asta m-am ocupat mult de ea, i-am verificat lectiile, am pus-o sa citeasca, am facut dictare. Mi-am facut chiar programul meu artistic in functie de ea, pentru ca mi s-a parut mai important ca ea sa porneasca bine scoala. Dupa aceea, ne va fi mai usor amandurora. Inca stam cu chirie, blocul in care am obtinut repartitie pentru apartament, acum mai bine de zece ani, nu s-a finalizat nici acum. Am incercat sa-mi schimb repartitia, dar probabil ca n-am destule pile si nici nu sunt destul de insistenta. Oricum, visam, si eu, si Daria, la momentul in care ne vom muta in casa noastra si o vom amenaja asa dupa cum dorim fiecare. Daria vrea sa aiba o camera cu balcon, la fereastra sa aiba perdele cu printese desenate, sa aiba un birou de lucru si un televizor alb.
Nu am regretat niciodata decizia mea, de a o avea pe Daria si de a o creste singura. Ma uit la alte fete de varsta mea care nu au nici un rost, in sensul ca nu au nici o miza. Si uite ca acum Daria a crescut si intelege lucrurile asa cum sunt, vorbim ca doua femei mature. Anul trecut am luat-o si pe ea in turneu prin Europa cu mine, a stat cuminte pe drum, in autocar, la repetitii, la concerte, a fost toata lumea mirata de ce copil "dresat" si cuminte am. Ba chiar s-a imprietenit la catarama cu mezina trupei de turneu, Cornelia Tihon, o pustoaica de 17 ani din Basarabia, care canta la tot felul de instrumente traditionale de suflat si pe care Daria o urmarea cu gura cascata. Dupa turneul acesta, i-am oferit trei saptamani la mare, in care eu nu am avut de cantat, si a fost fericita ca am stat doar cu ea, mai ales ca urma o noua incercare: incepea scoala. De curand, tatal ei, Daniel Craciun, s-a reintors de la studii din Germania si vine mai mereu sa o vada. Probabil ca vom relua colaborarea in plan artistic. El mi-a compus cele mai bune piese de pe primele doua albume de la debutul meu. In Germania si-a facut o specializare in medicina, ca asta-i meseria lui de baza, dar a urmat si Conservatorul. Si s-a intors acum acasa cu mare forta artistica. Mi-a marturisit ca in Germania nu a putut, in cinci ani de zile, sa-si faca prieteni apropiati. Nici macar nu avea cu cine sa rada, ca sa nu mai vorbim despre clima, tot timpul mohorata si apasatoare. Dar eu de doi ani sunt impreuna cu Rares, prietenul meu, care s-a mutat cu noi si ma ajuta foarte mult sa am grija de Daria. Ea l-a acceptat de la inceput fara rezerve si se inteleg foarte bine. Rares nu e genul de adult care sa-i faca observatii la tot pasul, ba chiar ii explica tot timpul ceea ce ea nu intelege, iar Daria apreciaza asta.
La Baia Mare, pe sub castanii infloriti
- Imi amintesc ca-mi spuneai, cu ceva vreme in urma, ca-ti este chiar teama sa iesi cu un barbat si sa accepti sa-ti faca curte cineva. Ma bucur ca acum te vad linistita din punct de vedere sentimental.
- Dupa despartirea de tatal Dariei, mi-am asumat cu mare hotarare rolul de mama singura si nu m-am plans niciodata, chiar daca au fost momente foarte dificile pentru mine. Am avut noroc cu fratele meu, Emil, care mi-a promis ca va avea grija de Daria, inca din prima zi cand am adus-o de la maternitate acasa, si pana in prima ei zi de scoala. Si, intr-adevar, asa a fost. Sapte ani de zile, Emil nu a iesit din casa, decat pentru interesul Dariei. Acum s-a reintors la Baia Mare, a fost greu si pentru noi, si mai ales pentru el, sa nu mai fim impreuna, dar am trecut si peste asta. Multi ani am stat singura-singura si ma surprindeam, de multe ori, ca sunt speriata ca o salbaticiune in fata barbatilor. Rares a avut rabdarea de a-mi face curte multa vreme, nu a renuntat dupa doar doua-trei intalniri, m-a acceptat si m-a iubit cu toate hachitele si ciudateniile mele, neconditionat. Langa el sunt si eu mai linistita, nu mai sunt asa de panicata de ziua de maine, nu mai fac sfarsitul lumii din orice intamplare neprevazuta. Rares (Totu, pe numele lui) e din Cluj, mama lui e una din prietenele mele cele mai bune, este un foarte bun chitarist, are o trupa de blues romano-ungara, Midnight Espress, si acum isi amenajeaza un studio si o sala de repetitii aici, in Bucuresti. In concertele mele cu Gasca de Acasa vine uneori si el, ca "special guest". In rest, are doua proiecte de blues underground, canta mult prin cluburi, in festivaluri de gen.
- Ce ai in plan, te gandesti la un nou album?
- Am inregistrat albumul Cutiuta muzicala la casa de productie "Media Pro Music" si vreau sa scot si noul meu album la ei. Sper ca pana la sfarsitul anului sa fie gata, mai ales ca au trecut deja trei ani de la ultima aparitie discografica.
Acum cant cu Gasca de Acasa, trupa mea din Baia Mare, care s-a "tras" incoace, la Bucuresti, asa ca ne e mai usor sa ne intalnim pentru repetitii. Lor le place foarte tare cum compune Daniel Craciun, iar lui ii place cum orchestreaza ei, asa ca toti abia asteapta sa mai scoatem ceva in formula aceasta. Eu traiesc exclusiv din muzica, nu din altceva, din vanzarea discurilor si din concertele pe care le am in tara si in strainatate (pe acestea le onorez mai greu, din cauza programului Dariei). Mai sunt si aparitiile in emisiuni de divertisment la televiziune, iar pe "Acasa" Tv voi debuta si ca actrita, in rolul principal dintr-un tele-play ce va fi difuzat in data de 8 mai (ora 21.30).
- Mai duci dorul orasului tau natal, Baia Mare? Sunt incantata sa vad ca inca nu ti-ai pierdut accentul de Maramures, iar Bucurestiul inca nu te-a pervertit de tot.
- Nu, Bucurestiul acesta urias si rautacios nu m-a invins, chiar daca uneori iau medicamente homeopate pentru a-mi restabili echilibrul energetic. Imi e dor de Baia Mare, orasul meu drag, voi merge acolo intre 18 si 21 mai, voi face parte din juriul festivalului pentru copii "Ursuletul de Aur", unde am obtinut si eu trofeul, la 14 ani. Abia astept sa umblu pe strazile orasului, pe sub castanii infloriti si sa ma intalnesc cu prietenii mei vechi de-acolo.